Introducere în Internet



Yüklə 399,62 Kb.
səhifə4/5
tarix26.07.2018
ölçüsü399,62 Kb.
#59175
1   2   3   4   5




</b> <br /> <br /><b>Titlul paginii principale WEB care va conţine <a href="/seminarul-de-formare-doom-galr-tg-mures-5-6-iunie-2007.html">cuvintele cheie</a></b> <br /> <br /><b>

Descrierea paginii WEB care va apare în lista cu rezultatele căutării”>

Cuvântulcheie1,Cuvântulcheie2,C3,C4”>



O recomandare deosebit de utilă este aceia că trebuie să existe o foarte bună concordanţă între titlul paginii, etichetele Meta şi conţinutul paginii, pentru ca vizitatorii să revină. Trebuie reţinut că paginile care au puţin text şi puţină grafică sunt mai bine poziţionate decât paginile care au foarte mult text şi foarte multă grafică (este mai de dorit o pagină principală cu puţin text şi puţină grafică dar care să posede pagini secundare care se pot selecta uşor). Motoarele de căutare pot determina popularitatea sit-ului prin evaluarea numărului de legături existente înspre acesta. Prezentăm sub formă tabelară principalele criterii utilizate de cele mai utilizate motoare de căutare pe plan mondial:



Motorul de căutare

Criteriile de căutare

Altavista

1. Etichete Meta

2. Titlul paginii

3. Frecvenţa cuvintelor cheie în primele 200 de cuv. ale paginii

Excite

1. Titlul paginii

2. Frecvenţa cuvintelor cheie în textul paginii

3. Popularitatea sit-ului

HotBot

1. Etichete Meta

2. Frecvenţa cuvintelor cheie în textul paginii

3. Titlul paginii

Infoseek

1. Titlul paginii

2. Etichete Meta

3. Popularitatea sit-ului

Lycos

1. Popularitatea sit-ului

2. Frecvenţa cuvintelor cheie în textul paginii

3. Titlul paginii (max. 60 caractere)

Webcrawler

1. Titlul paginii (max. 60 caractere)

2. Etichete Meta

3. Popularitatea sit-ului

Vă recomandăm să apelaţi la sit-ul www.submit-it.com pentru a putea utiliza un utilitar inteligent care vă poate transmite pagina proprie unui foarte mare număr de motoare de căutare din întreaga lume. Este o bună modalitate de promovare a paginii. Pentru o bună apreciere a motoarelor de căutare prezentăm sub formă tabelară cele mai utilizate motoare de căutare străine şi româneşti1:

Motoare de căutare străine

http://www.altavista.com

http://www.aol.com/netfind

http://www.askjeeves.com

http://www.directhit.com

http://www.alltheweb.com

http://www.excite.com

http://www.goto.com

http://www.google.com

http://www.hotbot.com

http://www.infoseek.com

http://www.go.com

http://www.inktomi.com

http://www.lycos.com

http://www.search.msn.com

http://www.yahoo.com

http://www.nlsearch.com

http://www.dmoz.org

http://www.snap.com

http://www.planetsearch.com

http://www.webcrawler.com

http://www.mamma.com

Motoare de căutare româneşti

http://www.acasa.ro

http://www.alfa.ro

http://www.alias.ro

http://www.axanet.ro

http://www.betesda.com

http://www.bumerang.ro

http://www.cauta.ro

http://www.cefaci.ro

http://www.click.ro

http://www.croif.net

http://www.dot.ro

http://www.domino.kappa.ro

http://www.ebony.ro

http://www.ems.ro

http://www.edison.ro

http://www.go2net.ro

http://www.go2web.ro

http://www.gaseste.com

http://www.home.ro

http://www.hot100.ro

http://www.index2000.ro

http://www.link.ro

http://www.linkuri.ro

http://www.mb.ro

http://www.netportal.ro

http://www.optim.ro

http://www.primapagina.ro

http://www.portal.ro

http://www.promo.ro

http://www.repertoriu.ro

http://www.resurse.com

http://www.rol.ro

http://www.run.ro

http://www.start.ro

http://www.startpage.ro

http://www.top100.ro

http://www.trafic.ro

http://www.zefir.ro

http://www.google.ro

3. 2.2. Mecanismele de metacăutare

Mecanismele de metacăutare sunt servicii de căutare a unei informaţii anume, prin mijloace moderne specifice motoarelor recente şi care caută direct în bazele de date sau directoarele deja existente, fără a poseda propriile baze de date sau roboţi proprii. Formularea unei interogări către aceste mecanisme de metacăutare duce la transmiterea interogării către alte instrumente de căutare clasice, iar rezultatele sunt adunate de mecanismul de metacăutare, le procesează şi selectează (eliminând eventual dublurile), şi livrează lista finală în ordinea descrescătoare a relevanţei informaţiilor. Mecanismele de metacăutare sunt indicate pentru interogările specializate şi care sunt specifice unui domeniu extrem de limitat, iar motoarele de căutare sunt recomandate pentru interogările cu caracter general sau pentru anumite sarcini complexe.

Se pot utiliza gratuit mecanisme de metacăutare de la: http://www.metacrawler.com, http://www.all4one.com, http://www.profusion.com , precum şi de la: http://www.netauch.com/search.html sau http://www.isleuth.com.


3. 2.3. Directoarele cu sit-uri Web
Directoarele cu sit-uri Web sunt adeseori confundate de cei care navighează pe Internet cu motoarele de căutare, ele fiind de fapt două lucruri absolut deosebite. Este adevărat că ambele se utilizează pentru căutarea informaţiilor, dar între ele există o diferenţă esenţială. Motoarele de căutare folosesc roboţii de căutare pentru a determina lista de legături, iar directoarele de sit-uri Web vor lista un sit, numai şi numai dacă acesta (sit-ul Web) a fost trimis în prealabil de către webmaster (proiectantul şi realizatorul sit-ului) înspre gazda directorului de sit-uri Web. În general, directoarele de sit-uri Web sunt create manual de către mai mulţi redactori, care vor analiza şi evalua sit-urile transmise de webmaster-i. În urma acestei analize/evaluări redactorii comentează conţinutul fiecărui sit. Dar aceste comentarii se limitează la o scurtă redare a conţinutului fiecărui sit. Roboţii utilizaţi de diversele motoare de căutare citesc titlul, eventualele etichete meta, antetul şi conţinutul fiecărui comentariu, punând la dispoziţia utilizatorului o legătură spre respectivul director. Directoarele sunt împărţite pe categorii şi sub-categorii, şi apoi sunt ordonate în ordine alfabetică, astfel încât vizitatorul are posibilitatea parcurgerii diferitelor categorii şi capitole, până la informaţia care-l interesează. Pentru înscrierea unui sit Web într-un director trebuie respectate următoarele reguli: fiecare director trebuie tratat distinct; studierea prealabilă a categoriilor şi sub-categoriilor fiecărui director; descrierea concisă, adecvată şi unică a fiecărui director în parte.
3. 2. 4. Căutare avansată în Internet
De la început trebuie precizat că: pentru efectuarea unei căutări eficiente, prin conţinut, a documentelor de care avem nevoie trebuie să formulăm inspirat şi corect întrebarea, lucru care se poate realiza după o practică destul de scurtă. Nu trebuie să ne descurajăm de la primul insucces ci să ne bazăm pe adevărul unanim acceptat că: „Nu picătura distruge stânca ci perseverenţa ei”.

Pentru reuşită deplină a căutărilor pe Internet trebuie să respectăm câteva reguli de bază:



  • interogările (întrebările) trebuie să fie cât mai scurte prin folosirea unor cuvinte cheie;

  • se vor folosi caracterele „+” sau „-” pentru a include sau exclude cuvintele din listele rezultate în urma căutării (între caracterele „+” sau „-” şi cuvântul de căutat nu trebuie să fie spaţiu);

  • interogările pot cuprinde operaţii logice pentru căutare, cele mai utilizate sunt:

  1. (or) sau logic, utilizat în interogarea care conţine cel puţin două cuvinte (de exemplu, pentru a găsi documentele care conţin fie cuvântul „Windows” fie cuvântul „UNIX”, fie pe ambele, va trebui să scriem în caseta de căutare: Windows or UNIX);

  2. (and) şi logic, utilizat în interogarea care conţine cel puţin două cuvinte (de exemplu, pentru a găsi documentele care conţin cuvintele „Windows” şi „UNIX”, va trebui să scriem în cateta de căutare: Windows and UNIX);

  3. (not) nu logic, utilizat în interogarea care conţine cel puţin un cuvânt (de exemplu, pentru a găsi documentele care conţin cuvintele „Pictori clasici” mai puţin „Michellangelo”, va trebui să scriem în cateta de căutare: Pictori clasici not Michellangelo);

  4. * plasat la sfârşitul unui cuvânt îndeplineşte funcţia de lărgire a rădăcinilor (de exemplu, pentru a găsi documentele care conţin cuvintele „Ardeal”, „Ardeleni”, „Ardelence” etc. va trebui să scriem în cateta de căutare: Ardeal*);

  5. ( ) parantezele permit combinarea termenilor pe care-i căutăm, cuvintele fiind grupate împreună fără a forma o frază, iar în paranteză se vor grupa după dorinţă orice operator logic (de exemplu, pentru a găsi documentele care conţin informaţii despre oraşele „Bucureşti” sau „Cluj”, va trebui să scriem în cateta de căutare: Romania and (Bucureşti or Cluj));

  6. adj adiacent, este o operaţiune logică care permite găsirea documentelor în care doi termeni apar unul lângă altul (în orice ordine);

  7. near aproape, este o opţiune logică care permite găsirea documentelor în care doi termeni apar la o distanţă mai mică de 25 de cuvinte unul de altul (utilizat în Lycos);

  8. far departe, este o opţiune logică care permite găsirea documentelor în care doi termeni apar la o distanţă mai mare de 25 de cuvinte unul de altul (utilizat în Lycos);

  9. before înainte, este un operator logic asemănător cu and, dar suplimentar termenii trebuie să apară în document în ordinea specificată în interogare;

  10. „ ” este un operator utilizat pentru a găsi toate documentele care conţin exact fraza specificată între ghilimele, se pot folosi şi combinaţii complexe (de exemplu, pentru a găsi documentele care conţin informaţii despre „Sisteme de operare” pe care să le putem descărca în mod gratuit, va trebui să scriem în cateta de căutare: „Sisteme de operare” free download).

Tabelar prezentăm operatorii logici utilizaţi la câteva motoare de căutare:


Motor /

Operator

Yahoo

Lycos

Excite2

Info-seek

Alta-Vista3

Hot-Bot4

Web-

crawler

Google

+

x

x

x

x

x

x

x

x

-

x

x

x

x

x

x

x

x

and

x

x

x




x

x

x

x

and not







x




x










not




x










x

x




or

x

x

x




x

x

x

x

adj




x



















before




x



















far




x



















near




x







x










( )







x




x

x

x




*

x










x

x




x

“ “

x

x




x

x

x

x

x

language




x







x

x




x

range

of dates

x










x

x






Tot pentru căutarea avansată se pot utiliza setări ale unor opţiuni puse la dispoziţie de motoarele de căutare (scutindu-ne astfel de utilizarea unor operatori logici) şi ele diferă de la un motor la altul, iată câteva: look for…, search the…, title only, select language, sort your result, meci all words, in exact order etc.


3. 3. Introducere în comerţul electronic

şi modalităţi de plată electronică
Sunt multe porţi la care în decursul anilor au bătut - plini de speranţă - românii. Cea mai recentă este „poarta europeană” pe care sperăm să o deschidem în curând. Una din cerinţele Uniunii Europene este aceia a introducerii şi dezvoltării comerţului electronic în ţara noastră, activitate care poate facilita accesul întreprinderilor mici şi mijlocii din România atât la informaţiile necesare menţinerii competitivităţii cât şi a oportunităţii de extindere a afacerilor proprii atât intern cât şi pe piaţa europeană5.

În sensul cel mai larg, prin comerţ electronic se înţelege un schimb de informaţii existente între o afacere şi clienţii săi. Mediul practic prin care se desfăşoară schimbul de informaţii între parteneri poate fi: fax-ul, telefonul, e-mail-ul, voice-mail-ul sau cel mai practic Internet-ul. În materialul de faţă ne vom referi doar la aspecte legate de comerţ electronic efectuat prin Internet.

Datorită caracterului general al definiţiei anterioare, aceasta ascunde aspectul determinant al magazinului virtual, aspect fără de care nu poate exista comerţ electronic adevărat. Din punct de vedere al tehnologiei Internet, comerţul electronic este una din soluţiile complexe puternic integrate, ceea ce înseamnă că pentru ca un site de comerţ electronic să poată funcţiona la parametri optimi, trebuie ca un mare număr de furnizori de servicii Internet să conlucreze perfect sincronizaţi.

Suportul tehnic oferit de Internet ca mediu de transmitere rapidă, aproape în timp real, reprezintă garanţia succesului actual şi a dezvoltării viitoare a comerţului electronic. Utilizând Internetul milioane de persoane particulare, precum şi oameni de afaceri navighează pe Internet prin mijlocirea serviciilor oferite de furnizorul local de servicii ISP (Internet Server Provider). Cele mai utilizate servicii pentru această activitate sunt serviciile de e-commerce, e-mail, e-bussines şi serviciul de informare www (World Wide Web). Serviciile Internet oferă tuturor potenţialilor parteneri de afaceri (clienţi) posibilitatea de a „vizita afacerea pe Web” şi de a analiza toate ofertele online ale tuturor firmelor ofertante.

Foarte multe firme ofertante folosesc Internetul pentru activitatea de marketing, prin reclame prezentând imaginea firmei în scopul atragerii de clienţi. Aceste firme pot furniza informaţii tehnice prin intermediul paginilor Web proprii şi îşi prezintă noutăţile, iar sit-ul de prezentare asigură platforma unui magazin virtual care oferă produse şi poate prelua comenzi. Dacă paginile web ale afacerii sunt păstrate pe host server (calculatorul gazdă aparţinând ISP) atunci nu este necesar ca propriul calculator să fie tot timpul sub tensiune ci numai când doreşte proprietarul paginii. Trebuie reţinut că utilizatorul va suporta doar plata convorbirilor locale până la ISP pe durata sesiunii de acces, în timp ce transmisiile între alte calculatoare gazdă (care compun Internetul) sunt suportate de furnizorul de servicii Internet în contul abonamentului lunar perceput de el. Din păcate, atât clienţii cât şi furnizorii sunt deseori preocupaţi de diferite incertitudini cu privire la comerţul electronic şi se constată o lipsă de încredere în ceea ce priveşte securitatea datelor personale, mai ales în cadrul tranzacţiilor financiare electronice. Această temere este în foarte mică măsură justificată, deoarece au existat şi astfel de cazuri depistate şi aspru sancţionate de legile care guvernează activitatea de comerţ electronic. Măsurile de securitate aduse la noile servicii de comerţ electronic sunt de natură să ofere o siguranţă aproape totală, iar experţii în domeniu sunt unanimi de părere că actualele tranzacţii în comerţul electronic au un grad de siguranţă mai mare decât banalele cumpărături efectuate prin intermediul cardului de credit.

Noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări, inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă cuprinzând tranzacţii financiare care utilizează tehnologiile informatice. Din punct de vedere conceptual şi funcţionat, comerţul electronic pentru mărfuri şi servicii constituie extensia firească a comerţului actual. Comerţul electronic are avantajul unor costuri reduse şi a unui marketing de calitate care reuşeşte să optimizeze eficienţa relaţiei furnizor-client. De asemenea, el înlesneşte cooperarea între diversele firme reducându-le costurile de marketing, de livrare şi de oferire de acces pe noi pieţe şi de aceia este uşor de intuit că acest tip de comerţ este de aşteptat să aibă un impact formidabil asupra competitivităţii firmelor producătoare.

Comerţul electronic asigură şi celor mai mici furnizori, indiferent de mărime sau arie geografică, să fie omniprezenţi şi să dezvolte afaceri pe întreg mapamondul, deoarece nu este restricţionat de frontierele statale şi oferă o influenţă pozitivă asupra comerţului mondial. Este o certitudine majoră că deşi există o oarecare reţinere, numărul magazinelor electronice şi a firmelor care adoptă această soluţie de comerţ electronic este într-o expansiune formidabilă. La ora actuală mulţi furnizori de servicii Internet asigură proliferarea sistemului de cumpărare online furnizând un plus de încredere şi consideraţie în comerţul electronic de mare performanţă. Teoretic prin comerţul electronic putem cumpăra absolut orice.

În ultima vreme s-a lărgit foarte mult gama de servicii oferite de furnizorii ISP care sprijină şi asistă acest domeniu al afacerilor electronice. Serviciile oferite de ei se referă cu precădere la sistemele de securitate şi la semnăturile electronice, precum şi la tranzacţiile online din reţelele de magazine virtuale. Ele se referă şi la servicii cu caracter general cum ar fi: consultanţă şi design pentru proiectarea de pagini Web, proiectarea şi realizarea de sit-uri etc.

În comerţul electronic actual sunt cunoscute trei tipuri principale de şi anume: tranzacţia B2B (Bussines to Bussines sau BTB), tranzacţia B2C (Bussines to Consumer sau BTC) şi tranzacţia B2E (Bussines to Employee sau BTE). B2B cuprinde totalitatea tranzacţiilor efectuate între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri, tranzacţii bazate pe sisteme extranet , adică partenerii de afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole codificate specific paginilor Web proprii. B2C cuprinde toate relaţiile tranzacţionale dintre comerciant şi consumatorul final, acesta este considerat de fapt comerţ electronic cu amănuntul. B2E cuprinde totalitatea tranzacţiilor din interiorul unei firme şi este destinat personalului angajat al firmei, tranzacţii care se efectuează prin sistemul Intranet propriu firmei în cauză.

Atunci când utilizatorul se hotărăşte să înceapă o afacere pe Internet, el trebuie să-şi stabilească ce model de afacere doreşte să dezvolte. La ora actuală există destul de multe afaceri care se derulează pe Internet, afaceri care sunt clasificate în funcţie de numărul de furnizori, respectiv de către furnizorii de servicii, în felul următor:



  • 1 – către – 1 sau e-shop (magazinul electronic);

  • mai mulţi – către - 1 sau e-mall (magazinul universal electronic sau supermagazinul electronic);

  • mai mulţi – către – mai mulţi sau e-licitaţie (licitaţia electronică e-auction), tot aici intră şi achiziţia publică (e-procurement), comunitatea virtuală (virtual community), prestări de servicii electronice (e-service providing), brokeraj de informaţii şi modele de publicitate.


Magazinul electronic (e-shop) este de fapt transpunerea virtuală a afacerii fizice de comercializare clasică în spaţiul virtual oferit de Internet (în ciberspaţiu). Trei sunt elementele de bază ale activităţii e-shoping: produsele, serviciile şi preţurile. Produsele sunt oferite clienţilor pe categorii de preţuri, deoarece în cele mai multe cazuri tendinţa clienţilor de a testa calitatea produselor este foarte mare, clientul dorind să testeze şi viteza precum şi eficienţa livrării, înainte de a cumpăra produsele cele mai scumpe. În general, se consideră că cele mai pretabile la comercializarea prin Internet sunt produsele care nu necesită simţul tactil pentru alegere, din această categorie făcând parte produse precum: CD-uri, cărţi, bilete de avion, bilete de concert, piese, unelte, produse electrocasnice, câteva categorii de alimente neperisabile şi chiar autoturisme. Serviciile se însumează ofertei de produse cu care au legătură directă oferind palete variate de culori, materiale, texturi, opţiuni etc. Preţurile produselor oferite spre vânzare prin Internet sunt cu 10-50% mai reduse decât în comerţul clasic, fără a percepe taxe adiţionale de livrare (ele conţin însă TVA), iar serviciile de informare sunt absolut gratuite la început. Pentru activitatea de e-shoping există următoarele variante principale de găzduire: a) pe un server distinct (computer proprietate a magazinului electronic) destinat sit-ului Web şi care este necesar în cazul modificărilor cu frecvenţă mare care vor trebui să fie operate; b) pe un server virtual (computer al furnizorului de servicii) în cazul modificărilor cu viteză redusă, acest tip pretându-se şi pentru majoritatea intreprinderilor mici şi mijlocii; c) un server în cadrul magazinului universal electronic (e-mall). Alegerea uneia din aceste variante depinde de politica proprie şi de buzunarul individual.
Magazinul Universal electronic (e-mall) asigură o platformă comună pentru mai multe e-shop-uri, utilizând mai multe modele de tranzacţii funcţie de tipul de servicii pe care proprietarul e-mall-ului doreşte să le ofere clienţilor. Un e-mall trebuie să ofere structura cea mai adecvată unui marketing performant, structură care, cel mai adesea, este una concepută pe informaţii regionale sau sectoriale.
Achiziţia publică electronică (e-procurement) prin modelul B2B se aplică în cazul organismelor guvernamentale (local sau central) care lansează licitarea achiziţionării de bunuri şi servicii în interes public. Aceste licitaţii acoperă tipurile specifice de servicii din construcţii, bunuri şi valori materiale pentru investiţii comunitare, studii de expertiză tehnică şi proiectare pentru lucrări ample de interes public major. Aceste achiziţii publice pot cuprinde şi activităţile de negociere electronică, de contractare şi licitare în colaborare. Şi întreprinderile mici şi mijlocii pot folosi aceste tipuri de achiziţii, motiv pentru care ele au înfiinţat platforme sau consorţii în cadrul cărora ofertanţii (vânzătorii) acţionează împreună pentru a obţine mai avantajoase preţuri.
Licitaţia electronică (e-auction) a produselor şi obiectelor pe Internet este foarte utilizată atât ca şi comerţ electronic de tip B2B, cât şi ca model B2C, succesul lor se datorează interesului sporit manifestat de tot mai mulţi participanţi la această activitate. Prin licitaţie publică se pot vinde atât produsele cele mai recente de înaltă tehnologie, cât şi produsele de supra-stoc, stoc fluctuant, obiecte de valoare pentru colecţionarii de artă. Licitaţiei electronice i se supun bunuri materiale, metale, materii prime fie de tip agricol, fie de producţie industrială precum obiecte unicat de artă. Asemănător activităţii de e-mall, licitaţia electronică include adeseori mai mulţi vânzători, operatorul de licitaţie asigură elaborarea mecanismelor de plasare a obiectului licitaţiei supus operaţiei de licitare, plasare efectuată prin e-mail-uri şi oferă servicii de plată şi livrare pentru produsul adjudecat.
Comunitatea virtuală (virtual community) reprezintă reuniunea pe Internet a unor persoane cu interese comune (aidoma unei comunităţi din lumea reală), comunitate în care indivizii comunitari se întrunesc, discută sau ascultă tematicile preferate, comunitatea fiind realizată prin forumuri speciale cum sunt: forumul de discuţii, grupul de discuţii interactiv(chat) şi lista de corespondenţi (mailing list). Toate aceste instrumente sunt adeseori oferite ca servicii gratuite şi au rolul de a spori traficul pe pagina de Internet care le oferă. Ele sunt utile atât pentru timpul liber, cât şi pentru comunicările de afaceri şi sunt numite „comunităţi virtuale”. Pe lângă serviciile gratuite oferite de diverse pagini Web, există şi servicii specializate contra cost car în plus oferă canale de comunicare directă sau video-conferinţă cu scopul reducerii cheltuielilor de deplasare şi sunt foarte utilizate firmele puternice atât pentru comunicări ştiinţifice, cât şi pentru afaceri de natură comercială. Organizatorul unei conferinţe poate solicita, sau nu, taxe de participare specifice evenimentului, în funcţie de interesul propriu. Platforma de colaborare asigură un set complet de instrumente şi un mediu de informare pentru colaborarea între diverse întreprinderi, toată platforma acţionând, faţă de lumea exterioară, la fel ca o întreprindere virtuală, dar trebuie manifestată precauţie în ceea ce priveşte eventuala scurgere de informaţii înspre concurenţă.
Furnizarea de servicii pentru comerţul electronic (e-service providing) este asigurată atât de furnizorii de servicii Internet cât de firme specializate de consultanţă şi proiectare. Activitatea acestora se poate concentra spre atragerea a cât mai mult participanţi la structuri de tipul B2C (e-mall) sau platforme B2B.
Brokerajul de informaţii este izvorât din necesitatea obţinerii de informaţii competente pe tot parcursul lanţului valoric de furnizori de servicii. Această necesitate stringentă nu poate fi satisfăcută pe deplin de motoarele de căutare existente actual în Internet şi de aceia au apărut unii deţinători de baze de date consacrate care au migrat către Web şi care oferă arhive indexate pentru publicaţii periodice, buletine de informaţii (de piaţă sau de natură strict ştiinţifică). Majoritatea acestor servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie punctual, fie pe bază de abonament, fie prin cybercash ori prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash. Există la ora actuală extrem de multe unităţi şi agenţii de cercetare care au creat mecanisme de detectare semantică, însă serviciile de informare care au la bază experienţei sunt prohibitive şi sunt (şi vor rămâne probabil mult timp) de o importanţă strategică capitală în lumea afacerilor.
Modele de publicitate şi marketing noi au apărut pe Internet. Astfel, pe lângă vânzările directe şi sistemul abonamentelor, reclamele găzduite pe paginile de Internet, în favoarea unor terţi, sunt de cele mai multe ori generatoare de profit pentru cei ce le găzduiesc. Cea mai cunoscută formă de publicitate sunt benerele publicitare inserate în general în prima pagină a sit-ului. Activitatea de reclamă generează profit doar dacă sit-ul respectiv beneficiază de un trafic foarte intens, şi reclama este cu atât mai scumpă cu cât specializată (ea este estimată între 0,01 şi 0,30 euro pe accesare).
3. 4. Sisteme electronice de plăţi
Sistemele de plăţi electronice sunt constituite din totalitatea ansamblurilor hardware şi software care conlucrează pentru asigurarea plăţii tranzacţiilor care se efectuează pe cale electronică. Într-o tranzacţie sunt implicate, în general, trei entităţi fizice care interacţionează. Acestea sunt: o bancă (pe care o notăm cu B), un cumpărător (C) şi un vânzător (V). Orice sistem electronic de plăţi trebuie să conţină un set de protocoale care să permită oricărui cumpărător onest C să efectueze plăţi electronice către vânzătorul V, în limitele înţelegerii dintre cele două părţi, prin intermediul şi sub controlul băncii B.

Din punct de vedere al arhitecturii sistemele electronice de plată respectă standardele ISO-OSI, având o structură ierarhică organizată pe nivele. Un sistem electronic de plată este format din două nivele: un nivel ierarhic superior numit nivel utilizator şi un nivel ierarhic inferior numit nivel sistem.



Nivelul utilizator este constituit din mulţimea utilizatorilor şi a tranzacţiilor care se desfăşoară între aceştia, în care utilizatorii sunt grupaţi după roluri, după modul în care interacţionează în afacerile electronice, din care se evidenţiază: cumpărătorul, vânzătorul, emitentul de bani electronici (o bancă) etc.

Nivelul sistem este constituit din mulţimea entităţilor fizice şi a relaţiilor care se stabilesc între ele, entităţi care joacă unul din rolurile: purtător de bani electronici sau registru de casă.



Figura 3. 4.1. Arhitectura unui Sistem Electronic de Plăţi SEP

[Sursa: Comerţ electronic, http://www.softnet.ro/library/files/papers/Introducere_in_Comert_electronic.pdf, pag. 3]



3. 4. 1. Dispozitive folosite în sistemele

electronice de plăţi
Literatura de specialitate consemnează utilizarea următoarelor dispozitive pentru plăţile electronice:

  • portofelul electronic cu următoarele configuraţii:

    • calculator „de mână” (hend-help cpmputer);

    • cartelă inteligentă (smartcard);

  • portofel electronic cu observator;

  • punct de vânzare (POS Point of Sale);

  • distribuitor de bani electronici cu implementările

    • distribuitor cont-bani electronici;

    • distribuitor carte de credit-bani electronici;

    • distribuitor numerar-bani electronici.

Câteva explicaţii se impun în mod natural. Portofelul electronic este utilizat de cumpărător pentru stocarea banilor electronici şi sunt cunoscute două configuraţii fundamentale: calculatorul „de mână” care este un calculator de dimensiuni reduse aflat în permanenţă în posesia clientului şi asupra căruia are controlul complet (lucru care îngrijorează, bine înţeles, băncile), el având posibilitatea de a se conecta în diverse puncte de acces ale sistemului SEP (Sistem Electronic de Plăţi), legătura făcându-se de obicei printr-o interfaţă serială în infraroşu; cartela inteligentă care are incorporată în suprafaţa sa de plastic un cip (un microprocesor specializat) care o deosebeşte de un card obişnuit, smartcard-ul permite comunicaţia cu punctul de acces SEP prin contactul direct al acestuia cu cititorul de cartelă astfel încât utilizatorul nu are acces la resursele hardware şi software (avantaj pentru bănci). Portofelul electronic cu observator este o structură formată din două calculatoare (un calculator al clientului prin care se comunică cu punctul de acces SEP şi un calculator al băncii, incorporat în cel al clientului, care împiedică dubla cheltuire a banilor electronici). Punctul de vânzare (POS) este utilizat de către vânzător pentru stocarea temporală banilor electronici şi este format atât din interfaţă serială (în infraroşu sau wireless, local sau prin GSM/GPRS ori CDMA) cât şi un cititor de card magnetic sau un cititor de smartcard. Distribuitorul de bani electronici este un dispozitiv electronic prin care se încarcă bani electronici în portofelul electronic al cumpărătorului şi care cunoaşte următoarele implementări: distribuitor cont-bani electronici care permite incrementarea valorii din portofel pe baza retragerii unei sume de bani reali din contul existent al cumpărătorului; distribuitor carte de credit-bani electronici care permite incrementarea valorii din portofelul electronic al cumpărătorului prin creditarea acestuia de către o bancă sau o casă de credit; distribuitor numerar-bani electronici care permite incrementarea valorii portofelului electronic al vânzătorului prin colectarea de la cumpărător a unei sume cash.
3. 4. 2. Tipuri de tranzacţii dintr-un sistem electronic

de plăţi
O tranzacţie electronică este materializată printr-un şir de mesaje care se desfăşoară conform unor protocoale bine precizate, mesaje schimbate între cele entităţi cumpărător – bancă - vânzător ale procesului de comerţ electronic şi care sunt efectuat prin intermediul unui sistem electronic de plăţi SEP. Sunt utilizate următoarele tipuri de tranzacţii electronice:

  • tranzacţia de identificare a utilizatorilor;

  • tranzacţia de obţinere a unui certificat;

  • tranzacţia de control a accesului;

  • tranzacţia de încărcare;

  • tranzacţia de retragere;

  • tranzacţia de plată;

  • tranzacţia de anulare;

  • tranzacţia de depunere;

  • tranzacţia de clearing.

Doar câteva cuvinte despre fiecare: tranzacţia de identificare a utilizatorilor este operaţiunea prin care o entitate verificator EV verifică dacă altă entitate aprobator EA este sau nu ceea ce pretinde a fi, iar pentru realizarea acestui lucru EV creează (aleatoriu) un mesaj de provocare, pe care are grijă să-l cripteze cu cheia publică a lui EA şi-l trimite la EA, şi EA folosind o cheie sa secretă decriptează mesajul şi-l trimite înapoi în clar la EV, care ştie acum cheia publică a lui EP ca urmare a acestei tranzacţii; tranzacţia de obţinere a unui certificat se utilizează deoarece toate cheile publice folosite de sistemul SEP sunt certificate de mai multe centre de certificare, un certificat are o perioada de valabilitate redusă (pe perioada de tranzacţie a banilor electronici), iar un certificat se obţine pe baza informaţiilor specifice utilizatorului (numite credite) la care se adaugă cheia publică a utilizatorului şi cheia secretă a centrului de verificare; tranzacţia de control a accesului asigură furnizarea protecţiei împotriva folosirii neautorizate a unor entităţi aflate la nivel de sistem, adică pentru efectuarea operaţiunilor de monitorizare a tranzacţiilor electronice; tranzacţia de încărcare se desfăşoară după autentificarea reciprocă (mutuală) prealabilă şi se realizează între bancă şi distribuitor; tranzacţia de retragere se desfăşoară după autentificarea mutuală prealabilă şi se desfăşoară între distribuitor şi cumpărător; tranzacţia de plată se desfăşoară între vânzător şi cumpărător şi ea poate fi on-line (caz în care este implicată şi banca) sau off-line; tranzacţia de anulare se referă întotdeauna la ultima tranzacţie de plată şi se desfăşoară între cumpărător şi vânzător; tranzacţia de depunere implică totdeauna vânzătorul şi colectorul banilor electronici; tranzacţia de clearing se desfăşoară între două bănci sau între un colector şi o bancă.
3. 4. 3. Modalităţi de plată electronică
La ora actuală există suficiente modalităţi de plată electronică, dintre care cele mai importante sunt:

  • plata prin card-uri bancare;

  • plata prin ePay SoftNet;

  • plata prin CyberCash;

  • plata SmartCard;

  • transfer electronic de fonduri;

  • plata prin eCash.

Aceste modalităţi de plată obligatoriu trebuie să asigure atingerea unor nivele de securitate maximă, viteză ridicată de transfer a tranzacţiilor şi să asigure caracterul privat şi confidenţial al acestora. De asemenea trebuie să asigure descentralizarea şi internaţionalizarea afacerilor electronice. Cea mai reprezentativă trăsătură a modalităţilor de plată electronică este aceea a utilizării tehnicilor de criptografie care asigură confidenţialitatea, autenticitate şi integritatea mesajelor transferate între entităţile implicate în afaceri de natură electronică.
3. 4. 3.1. Plata prin carduri bancare
Sistemele de carduri sunt destinate pentru a permite utilizatorului să-şi satisfacă cât mai rapid dorinţa de cumpărare de bunuri şi/sau servicii. Din păcate la noi este mai mult folosit cardul pentru ridicarea de numerar de la ATM-uri şi nu pentru principala lor destinaţie: cumpărarea de bunuri şi plata serviciilor.

Prin cartea de credit este transferat riscul de la vânzător la instituţia financiară care a emis respectivul card. La efectuarea unei plăţi electronice prin cartea de credit se efectuează următorii paşi prezentaţi în figura 1.4.2: cumpărătorul prezintă vânzătorului cartea de credit (pasul 1); vânzătorul trimite prin tastare numărul cardului şi toate detaliile despre tranzacţie la un sistem de autorizare (2); sistemul de autorizare fie autorizează direct şi imediat tranzacţia, fie o direcţionează la banca care a emis cartea de credit care va da aprobarea (3); în mod periodic (zilnic sau la o perioadă dinainte stabilită), vânzătorul trimite detaliile tranzacţiilor către banca cu care lucrează (4); aceste informaţii sunt trimise la asociaţia emiţătorilor de cărţi de credit (AECC) după ce au fost procesate tranzacţiile pentru care banca respectivă este şi colectoare şi emiţătoare de cărţi de credit (5); la sfârşitul lunii, consumatorul va primi facturile pe care trebuie să le achite, în caz contrar va plăti dobândă pentru creditul acordat de respectiva bancă emiţătoare a cărţii de credit în cauză (6).





Figura 3. 4.2. Plata electronică prin card bancar

[Sursa: idem, pag. 4]


3. 4. 3.2. Plata prin CyberCash
Adresa de Internet a aplicaţiei CyberCash este www.cybercash.com şi prin intermediul ei se pot efectua plăţi electronice.

Cumpărătorul are nevoie de o aplicaţie software care simulează „portofelul electronic”, face criptarea mesajelor şi memorează tranzacţiile. Acest portofel electronic poate înregistra mai multe cărţi de credit, şi la instalarea acestui software se generează o pereche de chei: cheie publică – cheie privată. Întotdeauna cheia publică se transmite la CyberCash care o va memora într-o bază de date proprie unde sunt memorate cheile publice ale celorlalţi vânzători şi clienţi care utilizează CybesCash-ul. Pe de altă parte, vânzătorul are şi el un soft similar. În acest tip de plată electronică, cumpărătorul şi vânzătorul trebuie să facă schimb de chei înainte de a şti cu ce cheie publică să cripteze mesajul adresat unui corespondent, iar derularea unei tranzacţii electronice va fi compusă din următorii paşi:



  1. folosind un browser WEB, cumpărătorul selectează în coş toate produsele ce doreşte a le cumpăra;

  2. serverul vânzătorului va trimite „portofelului” software (a cumpărătorului) o cerere de plată semnată prin care va furniza informaţii de detalii despre cumpărarea în curs şi transmite tipul cărţilor de credit acceptate, apoi „portofelul” deschide o fereastră în care afişează suma şi lista cărţilor de credit disponibile pentru a fi selectate de cumpărător;

  3. „portofelul” trimite un mesaj criptat şi cu semnătură electronică, mesaj care va conţine numărul cărţii de credit de pe care se face plata şi detalii cu privire la tranzacţie precum şi acceptarea plăţii electronice;



Figura 3. 4.3. Plata electronică prin CyberCash

[Sursa: idem, pag. 5]




  1. serverul vânzătorului va trimite apoi acest mesaj, împreună cu un mesaj propriu semnat de el şi criptat către Gateway-ul CyberCash. Gateway-ul este operat de către un agent al băncii colectoare a vânzătorului, loc în care mesajele sunt decriptate şi comparate, iar în caz de concordanţă perfectă se trimite o cerere de autorizare convenţională;

  2. Gateway-ul va reîntoarce un mesaj de răspuns către vânzător care conţine informaţiile privind tranzacţia şi numele cărţii de credit sub formă criptată cu cheia publică a lui CyberCash, astfel încât vânzătorul nu va putea utiliza (ulterior) ilegal cartea de credit a cumpărătorului;

  3. în final vânzătorul va trimite un răspuns „carte de credit” către sofware-ul „portofel”.

Toţi paşii enumeraţi anterior pot fi uşor urmăriţi în figura 3. 4.3.

3. 4.3.3. Plata prin SmartCard

Cardul SmartCard este denumit şi cartelă „inteligentă”, datorită într-adevăr proprietăţilor sale intrinseci care i le coferă cipul specializat cu care este echipat. Integral conţinutul unui portofel real (fizic), adică acte, cărţi de credit şi bani gheaţă, este înlocuit de una sau mai multe SmartCard-uri, care din punct de vedere fizic arată ca o carte de credit obişnuită însă care dispune de unul sau mai multe microcircuite (cip) de tip microcontroller înglobate în aceiaşi capsulă. Un SmartCard este foarte sigur şi conţine de câteva ordine de mărime mai multe informaţii decât o cartela magnetică obişnuită. Cu ajutorul ei, prin introducerea într-un dispozitiv de citire – scriere, se pot efectua funcţii complexe, de la luarea unor decizii până la proceduri sofisticate de autentificare pentru a preveni frauda. SmartCard-ul oferă mari avantaje precum: siguranţă, capabilităţi active anti-fraudă, posibilităţi de validare off-line. O dată introdus SmartCard-ul în dispozitivul de citire – scriere el poate comunica cu un alt portofel similar, cu o bancă pentru a efectua transferuri multivalutare, în acest fel el memorează direct echivalentul digital al sumelor de bani, în loc să indice un cont la bancă sau un credit acordat de vre-o bancă. Dacă se foloseşte la cumpărături, echivalentul sumei respective este efectiv transferat vânzătorului şi apoi mai departe către o instituţie financiară. Un SmartCard poate fi reîncărcabil sau nu, si în acest din urmă caz cartela se poate arunca după ce suma înscrisă în el s-a epuizat.



3. 4. 3.4. Transfer electronic de fonduri
Cecul de hârtie se poate înlocui cu un cec electronic ce poate fi semnat digital de către emitentul acestuia. Pentru cecul electronic se poate folosi adresa de Internet www.fstc.com care a fost implementat software la iniţiativa consorţiului de bănci Financial Services Technology Consortium ESTC şi care a stabilit un cec electronic foarte asemănător cecului clasic pe hârtie. Pentru efectuarea unui transfer electronic de fonduri plătitorul foloseşte un procesor de tipul SmartCard PC pentru a genera şi desigur semna digital, un cec electronic care care va fi transmis prin Web sau poştă electronică. Acest mesaj se transmite fie băncii cumpărătorului, care-l va onora după verificarea semnăturii digitale, trimiţând băncii vânzătorului (fie direct vânzătorului) care va verifica semnătura, îl va semna la rândul său, şi îl va trimite băncii sale. Acest sistem FSTC se bazează pe utilizarea sistemelor criptografice cu chei publice pentru semnătură digitală şi porneşte de la premiza că toate cheile publice ale participanţilor la transfer şi certificatele lor sunt cunoscute în întregul sistem de transfer de fonduri.
3. 4. 3. 5. Plata prin eCash
Este prima soluţie absolut software pentru plăţi electronice, in care tranzacţiile se desfăşoară între cumpărător şi vânzător, ambii având conturi la aceiaşi bancă. Cumpărătorul trebuie să-şi înştiinţeze banca în legătură cu faptul că doreşte să transfere bani din contul său în aşa numitul cont Ecash Mint. La orice oră, cumpărătorul poate interacţiona de la distanţă prin intermediul propriului calculator şi utilizând un client software cu contul Mint, poate retrage fonduri din acest cont pe discul calculatorului său. Formatul acestor fonduri este strict electronic, şiruri de 1 şi 0 protejate criptografic, în acest fel discul cumpărătorului devine un veritabil „portofel electronic”, din care poate plăti diverselor firme sau persoane individuale, prin intermediul acestor Ecash. Reţinem că Ecash are un caracter privat, deşi banca comună ţine o evidenţă strictă a fiecărei retrageri Ecash şi a fiecorui cont Mint, totuşi ea nu va putea efectua o retragere ulterioară. Bani electronici digitcash reprezintă în orice tranzacţie echivalentul electronic al banilor reali. Ei pot lua forma card-urilor obişnuite, a SmartCard-urilor etc.
3. 4. 3. 6. Plata prin ePay SoftNet
Este un sistem românesc dezvoltat de firma SoftNet, sistem de plată electronică direct prin card numit ePay. Din păcate băncile noastre nu acceptă în general plăţi prin carduri peste Internet decât dacă-şi asumă total riscul comerciantul. Astfel se foloseşte numai plata prin ATM, însă se pierd beneficiile plăţii on-line. Sistemul ePay permite reducerea nivelului de fraudă aproape la zero prin următoarele elemente: lucrează după modelul cu trei actori (magazinul electronic, clientul posesor de card şi banca ce a emis cardul respectiv); posesorul cardului semnează electronic la bancă fiecare tranzacţie (prin introducerea unei parole sau printr-un cip special de semnătură) şi doar tranzacţiile acceptate de el şi marcate ca atare de către bancă (emitentă a cardului) sunt autorizate; plata efectivă se face numai după ce datele privind plata transmise de magazinul electronic sunt comparate cu cele înregistrate de client şi este constatată concordanţa perfectă între ele.

Sistemul de plată electronică ePay posedă următoarele caracteristici principale: numele de card nu circulă pe Internet şi nu este stocat nici la client nici în magazinul electronic; doar cardurile oficiale ale băncilor autorizate pot fi folosite de client (nu poate introduce numere de card furate); clientul nu poate nega efectuarea unei plăţi, deoarece fiecare accept de plată este semnat electronic şi înregistrat la banca emitentă a cardului; autorizarea plăţii se efectuează instantaneu, comutaţia între cele trei entităţi implicate în plata electronică se face prin Internet (cu criptare şi autentificare sigură).

Scenariul tipic pentru efectuarea unei plăţi prin Internet cu sistemul ePay este următorul: clientul accesează cu un browser obişnuit (IE sau Netscape), prin Internet, un magazin electronic care vinde produsele care-l interesează, în coşul virtual clientul îşi alege produsele dorite; după ce finalizează alegerea produselor se trece automat în pagina de plată electronică unde va selecta opţiunea „Plată prin ePay”; pe staţia de lucru a clientului se deschide automat o aplicaţie de portofel electronic, aplicaţie care se conectează la bancă şi solicită autentificarea clientului (care se face prin nume, parolă şi token VASCO), iar după validarea cu succes a informaţiilor cerute, aplicaţia de portofel electronic va prezenta lista cardurilor pe care le deţine la respectiva bancă şi în cazul că are mai multe carduri invită clientul să-l selecteze pe cel dorit pentru a plăti suma necesară (cardul selectat împreună cu informaţiile despre sumă, magazin şi ID-comandă sunt înregistrate pe serverul ePay de la bancă);



Figura 3. 4.4. Plata electronică prin ePay

[Sursa: Comerţ electronic, http://www.softnet.ro/library/files/papers/Introducere_in_Comert_electronic.pdf, pag. 5]


aplicaţia de portofel electronic aprobă plata electronică, apoi portofelul se închide şi cedează controlul paginii de magazin electronic transmiţându-i totodată acestei pagini identificatorul acceptului clientului şi magazinul electronic solicită băncii execuţia plăţii efective a plăţii electronice, transmiţând o dată cu această solicitare şi informaţiile legate de sumă, magazin şi ID comandă; aplicaţia de ePay va prelua solicitarea şi compară informaţiile trimise de magazinul electronic cu cele transmise de client şi în cazul concordanţei se efectuează plata electronică în sistemul bancar (prin emularea unei tranzacţii obişnuite POS); dacă tranzacţia s-a făcut cu succes se va transmite un mesaj de succes către magazinul electronic şi acesta din urmă transmite informaţiile primite către aplicaţiile de procesare de comenzi ale operatorului magazinului. Plata prin ePay se prezintă grafic în figura 3. 4.4.

3. 5. Ghid de comerţ electronic pentru IMM-uri
Lucrarea „Comerţ electronic: ghid pas-cu-pas”6 propune celor care doresc să-şi dezvolte cu forţe proprii întregul proces de comerţ electronic, următorii paşi obligatorii de urmat:

  1. definirea produsului;

  2. problema securităţii;

  3. contul de comerciant;

  4. comanda electronică;

  5. plata electronică;

  6. publicitatea pentru magazinul virtual.

Să luăm pe rând toţi aceşti paşi şi să încercăm să-i explicăm, fără a avea pretenţia unei tratări exhaustive.
Definirea produsului
Pasul 1: Definirea produsului presupune înţelegerea necesităţii studiului în absolut toate detaliile şi aspectele pe care le presupune procesul de vânzare, în mod similar vânzării tradiţionale. Trebuie reţinut că: la baza oricărui proces de comerţ electronic stă o tehnologie extrem de modernă, numită tehnologia „shopping cart”. Tehnologia „shopping cart” asigură efectuarea „expunerii virtuale a mărfii” prin prezentarea unor imagini grafice ale produselor, a unor descrieri ale caracteristicilor fie ele tehnice ori de conţinut, a unor descrieri de utilizare şi de precizare a preţului (cu obligativitatea menţionării faptului că preţul conţine sau nu TVA). Această tehnologie trebuie să furnizeze şi mecanismele prin care consumatorul trebuie să aleagă produsele dorite, trebuie să facă verificarea şi înregistrarea datelor de identificare, precum şi a celor de autentificare, să calculeze şi să afişeze valoarea totală a cumpărăturilor (a coşului), de asemenea (dacă este cazul) să includă taxele de transport. Efectuarea procesului de vânzare – cumpărare, în paradigma „shopping cart” necesită introducerea de informaţii în bazele de date, atât de către vânzător cât şi de către cumpărător, în concordanţă perfectă. Componentele care asigură această concordanţă pot fi procurate (cumpărate) de la furnizorii de web hosting, fie simultan cu pachetul de servicii selectat, fie ulterior (dacă poate fi oferit de gazdă, aşa că mare atenţie la alegerea serviciilor iniţiale). Marea majoritate a furnizorilor web hosting oferă pachete specializate de comerţ electronic cu interfeţe grafice prietenoase, bazate pe alegerea unor opţiuni dintr-un set predefinit, de aşa manieră încât pot fi utilizate cu succes chiar si de către nespecialişti. Chiar şi în această situaţie trebuie să fim atenţi la câteva aspecte de mare importanţă: câte produse se pot expune în total ? (e.g. 20 de produse în pachetul iniţial); câte categorii de produse se pot expune ? (e.g. 3 categorii în pachetul iniţial: bărbaţi, femei şi copii); câte variabile ale fiecărui produs sunt permise ? (e.g. 4 variabile în pachetul iniţial: model, mărime, culoare, producător); ce caracteristici sunt permise ? (e.g. 10 caracteristici în pachetul iniţial) etc. La nevoie se poate apela în acest pas la serviciile unei firme de consultanţă în domeniul comerţului electronic.
Problema securităţii
Pasul 2: Problema securităţii informaţiilor este extrem de importantă deoarece, se ştie, o informaţie trimisă pe Internet devine publică. Orice hacker priceput poate să intercepteze aceste informaţii şi să se le fructifice în folos personal (deşi operaţiunea nu este deloc facilă) cu toate că legile condamnă o asemenea atitudine. Consumatorul însă este interesat de garanţiile de securitate pe care le oferă serviciul web host cu care vânzătorul este în relaţie contractuală. Prima întrebare pe care şi-o pune cumpărătorul este: unde vor fi stocate informaţiile de pe cartea sa de credit şi la ce risc se expune? Cea mai sigură şi mai elegantă soluţie este utilizarea aplicaţiei SSL (Secure Sochet Layer – Server securizat de date) împreună cu Certificatul Digital (Digital Certificate). Certificatul Digital recunoaşte standardul de securitate şi confirmă faptul că serverul pe care se află sit-ul care găzduieşte pagina utilizează sigur criptarea SSL, confirmarea odată primită poate transmite fără grijă datele necesare. Paginile web care îndeplinesc condiţiile acestea de securitate au în adresa URL şirul „https:” (Hyper Text Transfer Protocol Secure). Trebuie bine înţeles că fără SSL şi un Certificat Digital nici un consumator, cât de cât avizat, nu îşi va trimite datele personale ale cărţii sale de credit pe Internet. Trebuie reţinut că dacă se cumpără pachetul de comerţ electronic de la o firmă furnizoare de astfel de servicii, este absolut necesar să vă convingeţi că provine de la companiile VeriSign.com sau Thawte.com, firme recunoscute ca autorităţi absolute în domeniul securităţii, şi la nevoie, puteţi afişa logo-ul acestora în pagina dumneavoastră securizată.
Contul de comerciant
Pasul 3: Contul de comerciant (Merchant Account) este o noţiune care nu are nimic de-a face cu conturile bancare şi este de fapt reprezentat de un număr de identitate (Merchant ID) şi un POS (Point Of Sale terminal = terminal la punctul de vânzare). Acest terminal poate comunica informaţii prin linia telefonică asemănător unui aparat fax. El este capabil să citească şi să stocheze informaţiile de identificare despre consumator (informaţii pe care le citeşte de pe banda magnetică a cărţii de credit sau de debit a cumpărătorului), după care transmite aceste informaţii la instituţiile abilitate să efectueze plata. Aceste instituţii autorizate să proceseze plata sunt VISA, AMEX, MASTERCARD etc. sau la o bancă emitentă (în cazul cărţii de credit). După primirea acestor informaţii, instituţiile autorizate răspund dacă fondurile băneşti sau creditul existent sunt suficiente pentru efectuarea plăţii şi va autoriza sau va declina tranzacţia (în cazul în care comunicarea la POS nu este posibilă, tranzacţia poate fi procesată manual la un număr de telefon gratuit: 1-800). Pentru a putea procesa tranzacţii prin Internet, un cont de comerciant trebuie să fie de tipul MOTO (Mail Order / Telephon Order), tip care permite efectuarea tranzacţiilor offline (manual), tranzacţii utilizate în primele luni ale magazinului virtual. Trebuie ştiut că contul de comerciant poate fi obţinut fie de la o instituţie bancară, fie de la una ne-bancară, dar cea ne-bancară care furnizează servicii de acest fel ne va oferi şi mecanismul de tranzacţionare în timp real (prin Internet) şi autorizaţia contului de comercial personalizată. De altfel, furnizorul de web hosting poate fi în colaborare cu un furnizor de conturi de comerciant sau cu o instituţie bancară ori ne-bancară parteneră care desigur sunt însoţite de taxele asociate fiecărui serviciu inclus în contul comerciant. Procedura legală de efectuare a tranzacţiilor prin Internet este să se expedieze produsul către destinatar înainte de încasarea sumei corespunzătoare de pe cartea de credit/debit a clientului, iar autorizarea încasării este obţinută înaintea expedierii produsului (pentru a avea confirmarea existenţei disponibilităţilor de fonduri şi a elimina riscurile în caz de furt), transferul bancar are loc efectiv numai după ce produsul se află în drum spre consumatorul plătitor. Pentru tranzacţiile în timp real este necesar ca butonul „Plăteşte acum!” (Pay now!) să poată fi legat la serviciile de autorizare oferite de furnizorul contului de comerciant.
Comanda electronică
Pasul 4: Comanda electronică este reprezentată de transmiterea comenzilor online, operaţiune care se efectuează de regulă prin intermediul primei pagini HTML (pagina utilizată şi pentru expunerea produselor) folosindu-se un formular electronic de comandă. Această paradigmă se utilizează când numărul de produse expuse este mai mic, însă atunci când numărul de produse este mare şi clienţii cumpără un număr mare dintre acestea este nevoie de un sistem complex de scripturi (scripturi Java sau CGI). Soluţia CGI (freeware sau shareware) este gratuită şi este satisfăcătoare pentru faza de început a acestei activităţi. Cei mai serioşi furnizori oferă aplicaţii complexe care pot fi utilizate şi în site-teurile comerciale de tip B2B (Business to Business). Un prim avantaj important al acestor aplicaţii este acela că întregul proces de instalare a lor se poate face prin intermediul browser-ului NC sau IE (Netscape Communicator sau Internet Explorer), apoi sunt foarte uşor de întreţinut, tot magazinul virtual poate fi administrat cu ajutorul browser-ului, au funcţii de urmărire a clienţilor, includ instrumente pentru promoţii speciale şi încrucişate, integrează soluţii pentru tranzacţii în timp real.
Plata electronică
Pasul 5: Plata electronică depinde doar de tipul de site de comerţ electronic practicat şi anume: pentru tipul de comerţ adresat consumatorului B2C (Business to Customer) se foloseşte ordinul de plată, viramentul, plata prin cartea de credit sau debit şi cecurile; pentru tipul dedicat tranzacţiilor de afaceri B2B (Business to Business) se utilizează şi cartea de credit dar, mai ales, ordinul de plată şi viramentele bancare(deoarece firmele solicită de obicei eliberarea unei facturi şi este necesară verificarea solvabilităţii clientului înainte de expedierea mărfii). În cazul tranzacţiilor prin cărţi de credit există două metode de procesare: procesare manuală şi procesare în timp real. Procesarea manuală execută offline următorii paşi: autentificarea (obţinerea confirmării că numărul cărţii de credit este valid şi ca nu a fost furat), autorizarea (confirmarea existenţei disponibilului financiar necesar plăţii) şi iniţierea procesului de transfer al banilor (electronici). Trebuie reţinut că autentificarea şi autorizarea se fac totdeauna înaintea expedierii produsului, pe când transferul banilor electronici se face numai după ce produsul este pe drum înspre cumpărător. Etapele procesării manuale (desfăşurate offline) se face prin transmiterea informaţiilor de pe cartea de credit fie prin telefon, fie prin intermediul unui terminal POS furnizat odată cu contul de comerciant. Procesarea în timp real se execută online (este complet automatizată prin intermediul calculatorului) şi implică următorii furnizori independenţi de servicii: banca firmei, banca clientului şi companiile de cărţi de credit sau debit. Important este că întregul mecanism este „pus în mişcare” doar la apăsarea butonului „Cumpără acum” (Buy now).
Publicitatea pentru magazinul virtual
Pasul 6: Publicitatea pentru magazinul virtual este absolut necesară deoarece nimeni nu s-a născut VIP. Publicitatea trebuie începută cu publicarea adresei web pe toate materialele imprimate, cărţi de vizită, foi cu antet, cadouri promoţionale (pixuri, agende, tricouri etc.), reclame TV, presa scrisă, radio, cinema etc. După acest început urmează promovarea pe Internet. Pentru promovarea pe Internet se pot folosi: programe afiliate, directoare cu plată, campanie de bannere, înscrieri în motoare de căutare, directoare gratuite, link-uri reciproce, programe de schimb de bannere şi inele web (web ring). Promovarea prin programe afiliate stimulează vânzările magazinului virtual prin înscrierea site-ului într-o reţea comisionată (reţea de afiliate care plătesc un comision pentru fiecare vânzare realizată prin reţea). Prin utilizarea unor link-uri grafice sau a unor link-uri de tip text se face promovarea produselor şi serviciilor puse în vânzare de cei interesaţi. Sistemul de afiliere are avantajul urmăririi clienţilor, a contorizării vizitelor, a contorizării vânzărilor, toate acestea făcându-se prin intermediul unui cod unic de identificare. Vă recomandăm să vizitaţi http://www.AffiliateWorld.com pentru mai multe detalii. Promovarea prin directoare cu plata se face pe baza existenţei unor directoare specializate pe un segment de piaţă ţi care percep taxe pentru listarea site-urilor ce le conţin. Promovarea prin campanie de bannere se face prin inserarea la începutul unor pagini web cu trafic foarte mare, a unor bannere (bannerele sunt nişte link-uri grafice) şi a căror afişare se face pe baza unei taxe (taxă uneori foarte consistentă, de exemplu: dacă se fac 5.500.000 de expuneri pe lună, la un preţ de 0,01Euro/expunere, la o rată 1:10 adică 10 afişări pe pagină, costul pe o lună este de 5500Euro + TVA-ul aferent), iar cel care vinde spaţiile publicitare trebuie să dispună de un program statistic cu care să efectueze traficul promoţional şi să ofere statistici complete despre campania publicitară efectuată prin pagina sa (numit şi server de publicitate). Înscrierea în motoare de căutare este o formă de publicitate gratuită dar care necesită un mare volum de muncă pentru a fi eficientă, deoarece dacă nu se obţine listarea site-ului de promovat între primele 20 de site-uri la căutarea după cel puţin 2 sau 3 cuvinte chei, site-ul este puţin probabil ca să fie accesat. Directoarele gratuite cele mai cunoscute sunt yahoo.com şi snap.com, de foarte mare audienţă la public, însă listarea lor se obţine destul de greu prin completarea repetată a unor formulare electronice de înscriere (trebuie răbdare de „chinez bătrân”). O modalitate gratuită de promovare este aceea a link-urilor reciproce care aşa cum le spune şi numele se fac la reciprocitate pe site-uri complementare. Programele de schimb de bannere sunt cele mai utilizate la noi în ţară şi sunt regăsite în reţelele Goldenbanners.ro şi Goldenclick.ro, fiecare dintre ele putând avea o rata de expunere 1:1, 1:2 sau 1:3 pentru cei doi parteneri. Inelele web se constituie din site-uri cu tematică înrudită la care site-urile participante la inel se leagă unul la altul prin link-uri de tip text care se afişează de regulă la sfârşitul paginii invitând la vizitarea următorului site.

Yüklə 399,62 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin