Kazuo Ishiguro, Never Let Me Go

340

341

lucruri. Aşa era Ruth. Deci da, într-un fel cred că e mai bine că s-a întîmplat aşa.

După care a adăugat:

— Evident, tot ce am aflat noi despre Miss Emily şi tot restul nu schimbă cu nimic relaţia noastră cu Ruth. La urma urmei, ea a vrut să ne fie nouă bine. Chiar a vrut să ne fie nouă bine.

în acel moment n-am avut deloc chef să deschid o nouă discuţie despre Ruth, aşa că i-am spus doar că sînt întru totul de acord cu el. Dar acum, că am mai mult timp de reflecţie, nu-mi dau seama ce sentimente am faţă de toate astea. O parte din mine continuă să-şi dorească să fi reuşit cumva să-i împărtăşim şi ei tot ce am aflat. Bine, poate că ar fi făcut-o să se simtă prost, ar fi făcut-o să-şi dea seama că răul pe care ni 1-a făcut odinioară nu poate fi reparat atît de uşor cum sperase ea. Şi, dacă e să fiu sinceră pînă la capăt, poate că asta e o părticică din dorinţa mea ca ea să fi ştiut totul înainte de a se sfîrşi. însă pînă la urmă cred că e vorba de altceva, de ceva mult mai important decît dorinţa mea de răzbunare şi de răutatea mea. Fiindcă, aşa cum a spus şi Tommy, în cele din urmă ea a vrut să ne fie nouă bine şi deşi atunci, în ziua aceea, în maşină, spusese că n-o s-o iert niciodată, s-a înşelat. Acum nu mai simt nici un fel de mînie faţă de ea. Cînd zic că mi-aş fi dorit să apuce să ştie cum stau lucrurile cu adevărat, mă refer în primul rînd la faptul că mă întristează gîndul că ea a murit fără să ştie ce ştim Tommy şi cu mine. Acum e ca şi cum ar exista o linie, de-o parte a căreia ne aflăm noi, iar de cealaltă Ruth. De-aia îmi pare extrem de rău şi cred că şi ei i-ar părea dacă ar putea să vadă lucrurile din perspectiva mea de azi.

în acea ultimă zi Tommy şi cu mine nu ne-am luat cine ştie ce rămas-bun spectaculos. Cînd a venit momentul, a coborît scările împreună cu mine -lucru pe care de obicei nu îl făcea - şi am traversat

342

împreună Scuarul, îndreptîndu-ne spre maşină. Fiind iarnă, soarele deja apunea în spatele clădirilor. Ca de obicei, sub umbra streşinii existau cîteva siluete, dar Scuarul era gol. Tommy n-a rostit nici un cuvînt tot drumul pînă Ia maşină. Apoi a rîs uşor şi a spus:

— Ştii, Kath, cînd jucam fotbal, pe vremea cînd eram la Hailsham... aveam eu un gest secret pe care-1 făceam. Ori de cîte ori dădeam gol, mă întorceam aşa - a ridicat triumfător ambele braţe — şi alergam înapoi la coechipierii mei. Nu făceam ca toate alea sau ceva de genul ăsta, ci pur şi simplu alergam spre ei cu braţele ridicate uite-aşa.

A tăcut o clipă, cu braţele încă ridicate. Apoi şi le-a lăsat în jos şi a zîmbit.

— în capul meu, Kath, atunci cînd alergam înapoi la ei, îmi imaginam mereu că trec în fugă printr-o apă. Nu una adîncă, ci cel mult pînă la glezne. Asta îmi imaginam absolut de fiecare dată. Pleosc, pleosc, pleosc.

Şi-a ridicat iar braţele.

— Mă simţeam foarte bine cînd făceam aşa. Ai marcat, te întorci, apoi pleosc, pleosc, pleosc.

S-a uitat la mine şi a rîs iar.

— în tot timpul ăsta n-am spus-o absolut nimănui. Am rîs şi eu şi am zis:

— Tommy, copil nebun.

După asta ne-am sărutat — un sărut scurt —, iar eu m-am suit în maşină. Tommy a rămas acolo, în picioare, aşteptîndu-mă să întorc. Apoi, cînd am demarat, mi-a zîmbit şi mi-a făcut semn cu mîna. L-am privit în oglinda retrovizoare şi el a rămas acolo, în picioare, pînă la sfîrşit. Chiar în ultimul moment l-am văzut cum ridică iar mîna, cu un gest abia schiţat, şi porneşte spre prietenii lui de sub streaşină. Apoi Scuarul mi-a dispărut din oglindă.

343

Acum cîteva zile vorbeam cu unul dintre donatorii mei, care se plîngea de faptul că amintirile - pînă şi cele mai dragi - pălesc surprinzător de repede, însă eu nu sînt de acord cu el. Nu cred deloc că amintirile la care ţin cel mai mult vor păli vreodată. Am pierdut-o pe Ruth, apoi l-am pierdut pe Tommy, dar nu voi pierde niciodată amintirile pe care le am cu ei.

Bănuiesc că s-ar putea spune că am pierdut şi Hailshamul. Aud şi azi poveşti despre vreun fost elev de la Hailsham care încearcă să dea de urma lui sau, mai exact, de locul unde a fost. Din cînd în cînd mai aud cîte un zvon despre ce-a ajuns Hailshamul în ziua de azi - hotel, şcoală, ruină. Eu, una, am bătut ţara asta în lung şi-n lat cu maşina, dar n-am încercat niciodată să-1 caut. Nu mă interesează deloc să-1 găsesc şi să-1 văd cum arată azi.

însă e adevărat că, deşi spun că n-am încercat niciodată să-i dau de urmă, uneori, cînd conduc absentă, mi se pare deodată că zăresc o părticică din el. Văd în depărtare un pavilion de sport şi sînt convinsă că e al nostru. Sau văd un şir de plopi la orizont, lîngă un stejar uriaş, aflat ca-n ceaţă, şi preţ de o clipă am sentimentul că mă apropii de Terenul de Sud, venind dinspre capătul opus. Odată, într-o dimineaţă cenuşie, pe o fîşie lungă de drum din Gloucestershire, am trecut pe lîngă o maşină stricată, oprită într-un refugiu, şi am fost sigură că fata care stătea în picioare în faţa ei, privind cu ochi goi la maşinile ce veneau din direcţia opusă, era Susanna C, care era cu cîţiva ani mai mare decît noi şi fusese unul dintre monitorii de la Solduri. Aceste momente survin atunci cînd mă aştept mai puţin, cînd conduc şi sînt complet absorbită de cu totul altceva. Aşadar, poate că la un anumit nivel chiar sînt în căutarea Hailshamului.

Dar, aşa cum am mai spus, nu am pornit niciodată cu ideea fixă de a-1 găsi şi, în orice caz, de la sfîrşitul

344

acestui an nu . >.; mai străbate ţara la volan. Aşa că sînt şanse destul de mari să nu dau niciodată peste el în scurtul răstimp care mi-a mai rămas. Şi, dacă stau să mă gin dese, îmi pare bine că o să fie aşa. E exact ca în cazul amintirilor mele cu Tommy şi Ruth. Din momentul în care voi avea o viaţă mult mai liniştită, indiferent de centrul în care mă vor trimite, voi duce mereu cu mine amintirea Hailshamului, păstrată bine în mintea mea, iar ăsta e un lucru pe care nu mi-1 va putea lua nimeni niciodată.

Singurul răsfăţ pe care mi l-am permis - o singură dată - a fost la cîteva săptămîni după ce am auzit că Tommy s-a sfîrşit, cînd m-am dus cu maşina la Norfolk, deşi nu aveam nevoie. Nu căutam nimic anume şi nu m-am dus chiar pînă pe malul mării. Poate că am simţit pur şi simplu nevoia de a privi toate acele cîmpuri nesfîrşite şi cerul uriaş şi cenuşiu. La un moment dat m-am trezit pe un drum pe care nu mai fusesem niciodată şi vreo jumătate de oră n-am ştiut unde mă aflu şi nici nu mi-a păsat absolut deloc. Am trecut pe lîngă cîmpii identice, nedefinite, a căror monotonie era spulberată cînd şi cînd de cîte un stol de păsări ce se apropiau, îmi auzeau motorul, apoi zburau spre şirurile de brazde şi se ridicau spre cer. într-un final am observat în depăr­tare, dar destul de aproape de şosea, cîţiva copaci, aşa că atunci cînd am ajuns în dreptul lor, am oprit şi am coborît din maşină.

M-am trezit în faţa unui cîmp arat — acri întregi de cîmp arat. între mine şi cîmp se afla un gard ce-mi bloca trecerea, cu două rînduri de sîrmă ghim­pată, şi am văzut că acest gard şi pilcul format din cei trei sau patru copaci de deasupra mea erau singurele lucruri care se opuneau vîntului pe o porţiune de kilometri întregi. De-a lungul întregului gard, mai ales în partea sa de jos, se prinseseră şi se încurcaseră tot felul de gunoaie. Arătau ca mizeria adusă de valuri pe malul mării. Probabil că vîntul

345

dusese o parte din aceste gunoaie kilometri întregi înainte de a le proiecta în copaci şi în cele două rînduri de sîrmă ghimpată. Chiar şi sus, pe crengile copacilor, se vedeau fluturînd în vînt bucăţi de plastic rupt şi de pungi vechi. Atunci, cum stăteam acolo, uitîndu-mă la acele gunoaie ciudate şi simţind cum bate vîntul cu putere peste cîmpiile pustii, a fost singura dată cînd m-am lăsat în voia fanteziei, fiindcă, la urma urmei, eram în Norfolk şi trecuseră doar cîteva săptămîni de cînd îl pierdusem pe Tommy. Mă gîndeam la tot gunoiul ăsta, la plasticul ce flutura între crengi, la chestiile ciudate, marine, prinse în gard, şi-atunci am închis ochii pe jumătate şi mi-am imaginat că ăsta e locul unde tîrîseră valurile mării tot ce am pierdut din copilărie şi pînă azi, iar acum eu mă aflu aici, în faţa tuturor acelor lucruri, şi dacă aştept suficient de mult, de dincolo de cîmp va apărea o siluetă micuţă care va creşte pe măsură ce se va apropia, pînă cînd am să văd că e Tommy, iar el îmi va face cu mîna, poate chiar mă va striga. Fantezia mea nu a mers mai departe - n-am lăsat-o eu - şi, deşi lacrimile înce­puseră să mi se prelingă pe obraji, nu plîngeam în hohote şi nu îmi pierdusem complet cumpătul. Am aşteptat puţin, apoi m-am întors la maşină ca să pornesc mai departe, indiferent care era locul unde trebuia să ajung.

ÎN COLECŢIA „BIBLIOTECA POLIROM"

au apărut:

Nikos Kazantzakis - Zorba Grecul F.M. Dostoievski - Idiotul Gustave Flaubert - Doamna Bovary Boris Pasternak - Doctor Jivago *** _ Dulcea mea DoamnăIEminul meu iubit. Corespondenţă inedită Mihai Eminescu -Veronica Micle

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray D.H. Lawrence - Amantul doamnei Chatterley F. Scott Fitzgerald - Blîndeţea nopţii Mihail Bulgakov - Cupa vieţii Salman Rushdie - Ruşinea Saul Bellow - Ravelstein J.D. Salinger - Nouă povestiri Ian McEwan - Amsterdam Andrei Makine - Crima Olgăi Arbelina Jonathan Coe - Casa somnului J.D. Salinger - De veghe în lanul de secară John Fowles - Iubita locotenentului francez Jose Saramago - Toate numele Peter Ackroyd - Documentele lui Platon D.H. Lawrence - Fii şi îndrăgostiţi F. Scott Fitzgerald - Marele Gatsby Antonio Tabucchi - Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro

Ernst Jiinger — Grădini şi drumuri I.S. Turgheniev - Prima iubire Mika Waltari - Etruscul Bernhard Schlink - Cititorul Max Frisch - Homo faber Dino Buzzati - Deşertul tătarilor Andrei Makine - Testamentul francez Kazuo Ishiguro - Rămăşiţele zilei Saul Bellow - Trăieşte-ţi clipa John Fowles - Colecţionarul

346

A.P. Cehov - Logodnica şi alte povestiri

Colm Toibin - Povestea nopţii

Julian Barnes - Anglia, Anglia

Ismail Kadare - Generalul armate' moarte

Jose Saramago - Pluta de piatră

William Trevor - Citindu-l pe Turgheniev

Erico Verissimo - Incident la Antares

Aglaja Veteranyi - De ce fierbe copilul în mămăligă

Max Frisch - Eu nu sint Stiller

Amelie Nothomb - Igiena asasinului

George Orwell - Ferma Animalelor

Michael Ondaatje - Obsesia lui Anii

J.D. Salinger - Dulgheri, înălţaţi grinda

acoperişului şi Seymour: o prezentare Luis Sepulveda - Bătrînul care citea romane de

dragoste

Dino Buzzati - O dragoste D.H. Lawrence - Fata pierdută Umberto Eco - Numele trandafirului J.D. Salinger - Franny şi Zooey Muriel Spark - Lorzi şi complici Daniel Pennac - La căpcăunii veseli Daniil Harms - Mi se spune capucin Boris Pasternak - Sub înaltă protecţie Salman Rushdie - Ultimul suspin al Maurului Gvinter Grass - în mers de rac George Orwell — O mie nouă sute optzeci

şi patru

Amelie Nothomb - Uimire şi cutremur Lawrence Durrell - Cvartetul din Alexandria. Justine Iris Murdoch - Clopotul

Italo Calvino - Castelul destinelor încrucişate John Fowles - Magicianul Ian McEwan — Grădina de ciment Dai Sijie - Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză Russell Banks - Dulcea lume de după Lawrence Durrell - Cvartetul din Alexandria. Balthazar Saul Bellow - Darul lui Humboldt Vladimir Nabokov - Lolita

Aldous Huxley - Minunata lume nouă.

Reîntoarcere în minunata lume nouă Helen Fielding - Jurnalul lui Bridget Jones I.S. Turgheniev - în ajun. Fum Paul Auster - Tombuctu FM. Dostoievski - Demonii Malcolm Lowry - Sub vulcan Charles Bukowski - Femei Max Frisch - Numele meu fie Gantenbein Mihail Bulgakov - Inimă de cline Antonio Tabucchi - Se face tot mai tîrziu Mika Waltari - Egipteanul Iris Murdoch - Marea, marea Henry James - Daisy Miller Alessandro Baricco - Ocean Mare Arthur Rimbaud - Opere Dino Buzzati - Bărnabo, omul munţilor. Secretul

Pădurii Bătrîne

George Orwell - Zile birmaneze Lawrence Durrell - Cvartetul din Alexandria.

Mountolive

William Faulkner - Zgomotul şi furia P.G. Wodehouse - Greşeala lordului Emsworth Henry de Montherlant - Un asasin îmi e stăpîn Michael Cunningham - Orele Juan Marse - Vraja Shanghaiului Ismail Kadare - Florile îngheţate din martie Jose Saramago - Evanghelia după Isus Cristos Lev Tolstoi - Anna Karenina (2 voi.) Marguerite Yourcenar - Ca o apă care curge Tracy Chevalier - Fata cu cercel de perlă Aldous Huxley - Punct contrapunct Leonard Cohen - Joaca preferată Oscar Wilde — De Profundis

Villiers de l'Isle-Adam - Povestiri crude şi insolite Arturo Perez-Reverte - Tabloul flamand Agneta Pleijel — Lord Nevermore Vladimir Nabokov - Glorie Lawrence Durrell - Cvartetul din Alexandria. Clea