Lista acronimelor şi abrevierilor

Populaţia şi forţa de muncă

Populaţia

Populaţia României, în continuă scădere, este afectată de fenomenul de îmbătrânire, fenomen care se manifestă în majoritatea Statelor Membre ale Uniunii Europene. Începând cu 1990 segmentul populaţiei în vârstă de până la 14 ani a intrat în declin, concomitent cu expansiunea segmentului de vârstă de peste 65 de ani. Pentru prima dată în ultimii 40 de ani, în anul 2002 procentul populaţiei în vârstă (peste 60 de ani) a atins aceeaşi valoare înregistrată de segmentul cu vârsta de până la 14 ani, aproximativ 18%. Numărul de naşteri scade continuu, fenomen care se reflectă şi în scăderea populaţiei cu vârste cuprinse între 15 - 19 ani.

Pe termen lung, aceste noi tendinţe demografice vor afecta atât sistemul educaţional, în sensul reducerii efectivelor de elevi şi studenţi, cât şi expansiunea cererii pentru servicii de sănătate şi de protecţie socială. Procesul de îmbătrânire a populaţiei va exercita o influenţă negativă asupra întregii economii, pe măsură ce numărul populaţiei inactive va dezechilibra, în sensul împovărării, sistemul asigurărilor sociale.
Regiunile Sud şi Sud-Vest se confruntă cu un fenomen accentuat de îmbătrânire a populaţiei, înregistrând cea mai mare pondere a populaţiei în vârstă de peste 65 de ani, în totalul populaţiei (16,5%, respectiv 16,2% în 2005) şi se aşteaptă o amplificare a acestei tendinţe. Ponderea cea mai ridicată a segmentului de populaţie tînără se înregistrează în Regiunea Nord – Est (18,3% în 2005, în uşor declin faţă de procentul de 20.5% din 2002), iar cea mai scăzută în Regiunea Vest (14,9% în 2005 versus 17% în 2002) şi în Regiunea Bucureşti-Ilfov (11,7%). La 1 iulie 2005, la nivel naţional se înregistrau 94,6 vârstnici la 100 de tineri. Regiunile Sud, Sud-Vest, Vest şi Bucureşti-Ilfov au înregistrat o rată superioară mediei naţionale, iar în Sud şi Bucureşti-Ilfov, numărul bătrânilor îl depăşeşte pe cel al tinerilor.
Tabel 7

Rata de dependenţă, pe regiuni - 2005

%

Regiunea	Tineri/Adulţi	Bătrâni/Adulţi	Rata de dependenţă
Nord-Est	27,3	21,3	48,6
Sud-Est	21,8	20,5	42,4
Sud	22,3	24,3	46,7
Sud-Vest	22,7	23,8	46,5
Vest	21,1	20,3	41,4
Nord-Vest	22,8	19,3	42,1
Centru	22,2	19,4	41,6
Bucureşti-Ilfov	15,9	19,9	35,8
România	22,4	21,2	43,6

Sursa: Anuarul Statistic al României 2006, INS
Pe de altă parte, rata de dependenţă demografică a atins valoarea critică în Regiunea Nord–Est (48,6 %), datorită presiunii exercitate de segmentul de vârstă 0 - 14 asupra adulţilor (27,2 %), în timp ce segmentul vârstnicilor a înregistrat cele mai mari presiuni în Regiunile Sud şi Sud-Vest, circa 23 de bătrâni la 100 de adulţi. Referitor la Regiunea Bucureşti-Ilfov, în ciuda ponderii foarte mari a vârstnicilor în totalul populaţiei, situaţia în termenii dependenţei demografice este mai bună, cu o pondere a adulţilor în regiune de 73,6 % în 2005, cea mai ridicată din România. Explicaţia constă în atracţia pe care o exercită capitala pentru locuitorii celorlalte regiuni prin oportunităţile sale de angajare.

Grafic 6

Sursa: Anuarul Statistic al României 2006, INS
Dependenţa de sectorul agricol, combinată cu rata mare de dependenţă demografică (populaţia inactivă faţă de populaţie activă) şi consecinţele negative ale acestora asupra sistemelor sociale (sistemul de sănătate, bugetul asigurărilor sociale, sistemul de protecţie socială), vor avea un puternic impact negativ asupra dezvoltării economice şi vor contribui la decuplarea continuă de la creşterea economică a anumitor zone ale ţării, a căror populaţie activă va avea şi mai multe motive să migreze spre marile centre urbane.

Migraţia

În ceea ce priveşte migraţia internă, trendurile sunt destul de stabile. Începând cu 1995 Regiunea Nord-Est a pierdut cel mai mare număr de populaţie şi acest lucru a fost confirmat şi în anul 2005.

Tabelul 8

Fluxurile migratorii pe regiuni, în 2005

- Număr -

Regiuni	Plecaţi	Sosiţi	Sold	Pondere %
ROMÂNIA	272.604	272.604	-	-
1. Nord-Est	47.150	43.430	-3.720	-54,9
2. Sud-Est	35.248	34.408	-876	-12,9
3. Sud-Muntenia	40.517	39.333	-1.184	-17,5
4. Sud-Vest Oltenia	29.848	29.168	-680	-10,0
5. Vest	23.849	25.638	1.789	+26,4
6. Nord-Vest	28.742	28.426	-316	-4,7
7. Centru	27.902	28.093	191	+2,8
8. Bucureşti-Ilfov	39.312	44.108	4.796	+70,8

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2006
Regiunile Bucureşti–Ilfov, Vest şi Centru au atras populaţie datorită standardelor de viaţă ridicate şi oportunităţilor oferite.
Persoanele cu o mare disponibilitate pentru a migra sunt, de obicei, tinerii, din populaţia aptă de muncă, care migrează spre zonele urbane, în căutarea unor slujbe mai bune şi a unei vieţi sociale mai atractive. Este vorba, de obicei, de tinerii cu vârste cuprinse între 20 şi 39 de ani. Este de menţionat că, în acelaşi timp, există şi un fenomen de migraţie către zonele rurale, specific populaţiei de 40 de ani şi peste, şi care afectează întreaga ţară. În general, este cazul persoanelor care în urma restructurărilor companiilor de stat nu au reuşit să se reprofileze şi astfel au fost forţaţi să se întoarcă în zonele rurale unde desfăşoară activităţi de subzistenţă.
În perioada 2000-2005 migraţia internă a fost dominată de fluxurile urban-rural (557.091 persoane), urmate de fluxurile urban-urban (482.772 persoane) şi cele rural-urban (476.319 persoane). Populaţia din mediul urban este mult mai dinamică în comparaţie cu cea din mediul rural: 1.039.863 persoane au părăsit zonele urbane, fie către zonele rurale fie către alte oraşe, comparativ cu 855.966 persoane care au părăsit mediul rural.
Ca urmare a înrăutăţirii condiţiilor socio-economice din mediul urban şi a migraţiei masive a populaţiei spre zonele rurale, populaţia în mediu rural a crescut semnificativ în ultimii ani în majoritatea regiunilor (vezi tabelul de mai jos).
Tabel 9

Fluxurile migraţiei rurale pe regiuni, în 2005

-Număr-

Regiuni	Plecaţi	Sosiţi	Sold	Pondere %
ROMÂNIA	115.227	135.764	20.537	7,5%
1. Nord-Est	25.085	28.151	3.066	1,1%
2. Sud-Est	16.489	19.396	2.907	1,1%
3. Sud-Muntenia	21.921	24.812	2.891	1,1%
4. Sud-Vest Oltenia	16.216	16.656	440	0,2%
5. Vest	8.521	12.788	4.267	1,6%
6. Nord-Vest	14.194	15.828	1.634	0,6%
7. Centru	11.062	14.534	3.472	1,3%
8. Bucureşti-Ilfov	1.739	3.599	1.860	0.7%

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2006
În ceea ce priveşte migraţia oficială internaţională, după 1990, România s-a confruntat cu mişcări masive ale populaţiei spre diverse locaţii. Etnicii germani au părăsit România la începutul anilor 1990, în număr foarte mare, de ordinul zecilor de mii pe fiecare an. Mai târziu, numărul lor a scăzut la sub 1000 persoane (în 2001), printre altele, datorită restricţiilor impuse de Germania pentru persoanele de etnie germană care nu posedau suficiente documente care să le ateste statutul etnic. Pe de altă parte, fenomenul de emigrare definitivă în Canada şi SUA a fost constant, de aproximativ 1500-3000 persoane pe an, în timp ce emigrarea permanentă (înregistrată oficial) şi temporară pentru muncă a atins proporţii însemnate.
Imigraţia în România a înregistrat un trend ascendent (1.602 persoane în 1991 şi 11.350 în 2001) urmat de o scădere în 2004 (2.987 persoane) ca urmare a restricţiilor impuse de statul român, în timp ce în 2005 a crescut până la 11.024 persoane. Imigranţii provin din ţări din Europa, în special din Republica Moldova, pentru scopuri lucrative (51,7% în 2005). SUA Germania şi Italia sunt principalele ţări de origine a imigranţilor în 2005. Între 1992 şi 2002, Regiunea Bucureşti–Ilfov a fost destinaţia favorită a imigranţilor (41,03%), urmată de Regiunile Nord–Est, Nord–Vest şi Centru⁶.
Datele statistice oficiale (emigrare şi imigrare) nu oferă o imagine de ansamblu reală asupra fenomenului de migraţie din România, pentru că nu sunt incluse date despre migraţia temporară, un fenomen foarte important. Migraţia temporară nu poate fi înregistrată din cauza faptului că aceste populaţii, de fapt, nu îşi părăsesc domiciliul. Migraţia externă a populaţiei active neînregistrată ridică probleme demografice şi sociale serioase care nu pot fi surprinse în nici un studiu bazat pe date statistice oficiale. Din date neoficiale reiese că există minim 2 milioane de români care lucrează temporar în străinătate în ţări ca Spania, Italia, Germania, Ungaria, ş.a. Regiunile istorice Moldova, Muntenia şi Oltenia, care se suprapun regiunilor de dezvoltare Nord-Est, Sud-Est, Sud şi Sud-Vest, sunt regiunile în care migraţia temporară pentru muncă a fost mai intensă.
Rezumând, putem afirma că:

1. Migraţia internă şi mobilitatea forţei de muncă au crescut continuu după anul 2000 până în anul 2004. În anul 2005 România a înregistrat un flux migratoriu de 272.604 persoane sau 1,3% din populaţia totală a ţării.

2. La nivel regional surse nete de migraţie sunt regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest şi Nord-Vest, în timp ce Regiunile Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov sunt recipienţi ai acestor fluxuri. Există o corelare cu migraţia internaţională, având în vedere că regiunile care pierd populaţie sunt aceleaşi (Nord-Est, Sud-Est, Sud şi Sud-Vest).

3. În toate regiunile se înregistrează o creştere a migraţiei spre zonele rurale, unde se practică o agricultura de subzistenţă. Acesta poate fi considerată o situaţie îngrijorătoare pentru România, ţinând cont că deja o mare parte din forţa de muncă este angajată în agricultură şi productivitatea muncii în acest sector este scăzută.

Forţa de muncă

Dinamica pieţei muncii este rezultatul procesului de restructurare a economiei şi al oportunităţilor de ocupare oferite de întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi atragerii ISD în diferitele regiuni. Conform tabelului de mai jos⁷, rata de ocupare a populaţiei în România s-a menţinut la un nivel relativ constant în perioada 2002-2005 (58%), marcând un uşor trend descendent, dar situându-se la un nivel scăzut comparativ cu media ratei de ocupare în UE-27 (63,4% în 2005). Această scădere a populaţiei ocupate se corelează cu diminuarea locurilor de muncă disponibile, precum şi cu fenomenul de migraţie temporară pentru muncă în străinătate.

Tabelul 10

Rata de ocupare în România

-%-

	2000	2001	2002	2003	2004	2005
România	63,6	62,9	58,0	57,8	57,9	57,7
Masculin	69,5	68,5	64,1	64,1	63,6	63,9
Feminin	57,8	57,3	52,0	51,5	52,1	51,5
Nord-Est	67,1	66,4	60,1	59,9	62,4	61,5
Masculin	71,5	70,2	64,0	63,8	65,4	64,0
Feminin	62,6	62,5	56,1	56,0	59,3	59,0
Sud-Est	60,8	59,9	55,3	55,8	54,7	54,7
Masculin	67,3	67,9	64,2	63,1	62,7	63,2
Feminin	54,3	52,0	46,5	48,5	46,7	46,2
Sud	64,7	64,0	58,2	58,1	58,1	58,1
Masculin	72,0	70,9	65,2	66,6	64,5	65,9
Feminin	57,4	57,2	51,3	49,6	51,6	50,2
Sud-Vest	69,1	69,5	61,8	62,0	59,9	60,1
Masculin	73,4	74,3	66,9	66,8	65,5	65,8
Feminin	64,9	64,8	56,6	57,0	54,2	54,3
Vest	62,2	61,2	57,6	57,1	56,9	56,6
Masculin	68,7	66,9	64,9	64,8	63,4	63,9
Feminin	55,9	55,7	50,5	49,7	50,5	49,5
Nord-Vest	63,4	64,0	57,8	57,2	56,1	56,0
Masculin	67,9	67,7	62,6	62,2	61,4	61,0
Feminin	59,0	60,3	53,1	52,2	50,9	51,1
Centru	59,8	59,6	55,9	55,2	53,9	54,2
Masculin	66,3	65,1	61,4	62,1	60,2	61,7
Feminin	53,4	54,2	50,3	48,4	47,6	46,6
Bucureşti-Ilfov	60,0	56,7	56,9	56,5	59,7	59,4
Masculin	67,2	63,5	63,6	63,5	65,8	65,9
Feminin	53,5	50,5	50,8	50,2	54,1	53,4

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS, 2006
La nivel regional, rate ale ocupării peste media naţională sunt înregistrate în Regiunile mai puţin dezvoltate: Nord-Est, Sud şi Sud-Vest, cauzate de ratele de ocupare ridicate din agricultură. Regiunea Bucureşti-Ilfov înregistrează de asemenea rate ale ocupării peste media naţională, dar în acest caz datorită ofertei de muncă mult mai ridicate şi diversificate. În perioada 1990-2001, numărul salariaţilor a scăzut de la 7,5 milioane la 4,5 milioane, în acelaşi timp cu creşterea numărului şomerilor, în special din cauza restructurărilor din economie, în urma cărora a fost disponibilizată o mare parte a forţei de muncă. Rata şomajului a crescut constant între 1991 şi 1999 (de la 3% la 11,8%).

Grafic 7

Efectivul salariaţilor şi rata şomajului (1990-2005)

Sursa: INS

După 2000-2001 România a intrat un proces de redresare economică, înregistrând o perioadă de creştere economică, cu toate că numărul salariaţilor a rămas stabil (4,5 milioane în 2005).
Rata şomajului a scăzut până la valoarea de 5,9% în 2005. Este totuşi de menţionat că numărul şomerilor este mult mai mare decât o arată cifrele, întrucât acestea se referă doar la şomerii înregistraţi. Deşi anchetele oferă o imagine mai aproape de numărul real al şomerilor, totuşi, ca fenomen, rata şomajului descreşte de la an la an, una din principalele cauze fiind migraţia temporară în străinătate pentru muncă (aprox. 2 milioane de persoane).
Pe sectoare ale economiei, reflectând evoluţiile economiei româneşti, populaţia ocupată în agricultură a scăzut în perioada 2001-2005 în toate regiunile ţării. Totuşi, scăderea populaţiei ocupate în agricultură nu poate fi considerată una reală, deoarece a mare parte din populaţia care munceşte în agricultură, ca lucrători pe cont propriu, nu este înregistrată ca angajată în acest sector. Aceasta poate fi uşor verificat prin faptul că cea mai mare parte din lucrătorii pe cont propriu apar, în statistici, în mediul rural în toate Regiunile ţării.
Sectorul construcţiilor este unul dintre cele mai dinamice din ţară, fiind singurul sector unde populaţia ocupată a crescut în termeni reali în toate regiunile ţării. Regiunile Bucureşti-Ilfov (60,7 mii persoane) şi Centru (11,5 mii persoane) sunt regiunile care au înregistrat cea mai dinamică evoluţie în acest sector în ultimii cinci ani.
Grafic 8

Sursa: Statistică Teritorială , 2006 şi Anuarul statistic al României, 2006, INS

În aceeaşi perioadă (2001-2005), sectorul serviciilor⁸ a înregistrat un trend asemănător sectorului construcţiilor, singura Regiune care a înregistrat o scădere a numărului populaţiei ocupate în acest sector fiind Regiunea Sud.
În particular, regiunea Bucureşti-Ilfov se distanţează de celelalte regiuni din punctul de vedere al populaţiei ocupate în servicii (175,2 mii persoane), datorită creşterii rapide a sectorului afacerilor, ratei relativ înalte de cuprindere în învăţământul superior, factor care sprijină creşterea serviciilor, precum şi amploarei investiţiilor – îndeosebi în Municipiul Bucureşti - în telecomunicaţii. Alte Regiuni, cum ar fi Nord-Vest, Centru şi Vest, au înregistrat creşteri ale populaţiei ocupate în activităţi precum comerţul, hoteluri şi restaurante, tranzacţii imobiliare şi alte servicii, intermedieri financiare etc.

În acelaşi timp cu creşterea sectorului privat s-a înregistrat şi scăderea ponderii populaţiei ocupate în sectorul public în totalul populaţiei ocupate.

Tabel 11

Populaţia ocupată în sectorul privat şi public

-%-

An	Sectorul Public	Sector Privat
2000	26,4	67,1
2001	24,3	70,4
2002	24,8	69,9
2003	23,7	72,1
2004	23,2	73,8
Q1 2005	21,8	75,7

Sursa: INS

În ceea ce priveşte calificarea forţei de muncă, există disparităţi evidente între regiunile mai dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, regiunile preponderent rurale şi anume, Nord-Est, Sud-Est, Sud şi Sud-Vest înregistrând ponderi mari ale populaţiei ocupate cu educaţie primară sau fără şcoală absolvită. În Regiunea Bucureşti-Ilfov forţa de muncă înregistrează cea mai înaltă calificare comparativ cu celelalte Regiuni.

Tabel 12

Structura populaţiei ocupate după nivelul de instruire pe regiuni de dezvoltare

în 2005

-%-

Regiuni	Superior	Postliceal de specialitate sau tehnic de maiştri	Liceal	Profesional, complementar sau de ucenici	Gimnazial	Primar sau fără şcoală absolvită
România	12,6	4,8	30,7	25,5	18,6	7,8
Nord-Est	9,4	3,5	24,0	27,3	24,0	11,8
Sud-Est	10,4	4,6	29,6	27,1	19,3	9,0
Sud-Muntenia	8,9	4,4	31,5	25,5	19,8	9,9
Sud-Vest	11,1	6,0	28,4	21,9	21,1	11,5
Vest	13,2	4,7	34,9	25,3	18,1	3,8
Nord-Vest	10,7	4,9	32,1	26,4	20,3	5,6
Centru	12,1	5,8	33,5	31,9	12,2	4,5
Bucureşti-Ilfov	30,2	5,1	37,3	17,5	8,9	1,0

Sursa: Anuarul Statistic al României, INS, 2006