Lumina lui Hristos de la Malul Mării

Prof. Drd. Carmen Ciornea

Darul lui Dumnezeu

Este frig. Pantalonii vechi şi rupți în mai multe locuri nu mai pot împiedica frigul să invadeze picioarele. Nu e nimeni pe stradă iar pe cer se îngrămădesc nori de zăpadă...

Un copil părăsit de toată lumea, fără bani, fără casă, fără familie stătea pe o bancă, în parc, în mijlocul nopţii şi se gândea la ce o să mănânce ziua următoare. Iar peste doar două zile va veni Crăciunul. Oare Moşul va uita din nou de el? Iar o să-şi petreacă sărbătorile pe stradă, simţind mirosul îmbietor al mâncării şi al prăjiturilor pe care le pregăteau gospodarii? Ce putea să facă? Să muncească? Nu îl angajează nimeni că are doar 7 ani! Fără ajutorul cuiva nu va putea să facă nimic. Într-un târziu se hotârî să se culce, neştiind ce va face mâine. Spuse rugăciunea de seară, se întinse pe băncuţă şi adormi.

Dar noaptea aceea n-a fost o noapte oarecare. Cu toate că dormea afară, în frig, iar vântul bătea sălbatic, băieţelul nu simţi nimic. Ba chiar, la un moment dat, o boare de aer cald parcă l-a învăluit. S-a trezit. În acel moment l-a orbit o lumină foarte puternică. La început, s-a speriat neînţelegând ce se întâmplă. Nu putea să privească aceea lumină, dar deodată auzi:

-Pentru c-ai fost un băiat cuminte şi credincios anul acesta vei primi «Darul lui Dumnezeu».

Atunci băiatul îşi făcu semnul crucii şi se puse în genunchi:

-Doamne, Tu eşti?

Dintr-o dată se auzi un glas:

-Cine-i acolo?

Băiatul întoarse capul. Era un poliţist.

-Ce cauţi acolo? Iarăşi tu? De câte ori ţi-am spus să nu te mai prind aici? Și îl luă de ureche, târându-l spre ieşirea din parc. Copilul se uită înapoi dar nu a mai văzu nimic în locul în care se arătase lumina aceea puternică. Ajuns în stradă, nu ştia ce să creadă. Să fi fost un vis sau chiar Dumnezeu, Care i-a vorbit tocmai lui? Îl va ajuta oare Acesta, făcând o minune?

Pe stradă văzu soarele care, deşi dimineaţă, nu reuşea să-şi facă loc printre nori. Aceştia se încăpăţânau parcă din ce în ce mai tare dar, într-un târziu, reuşiră să-şi scuture şi ei mătreaţa. «Poate s-o fi deschis Biserica» gândi băiatul şi porni să se adăpostească în ”Casa Domnului”. Ajuns aici, tocmai cobora un tânăr preot din maşina lui. Pe faţa lui copilul citi bunătate, milostenie şi blăndeţe. Încurajat de înfăţişarea preotului, băieţelul zdrenţuros se apropie iar părintele, când îl zări, rămase înduioşat, intuind parcă necazurile prea mari care apăsau pe umerii micuţului nostru:

-Tu ce faci aici? îl întrebă acesta.

Ochii lui albaştri, părul blond şi pielea-i catifelată îl făcură pe preot să creadă că este un înger care îi ieşise în cale.

- Stăteam aici să vină cineva să deschidă biserica.

- Dar de ce?

- Păi, nu am unde sta.

- Nu ai casă?

- Nu!

- Nici părinţi?

- Nu! Nu am! răspunse el în timp ce o lacrimă i se prelingea pe obraz.

- Dar tu ai mâncat ceva astăzi?

- Nu!

- Atunci, vino cu mine.

Preotul îl luă şi îl duse într-o odaiţă unde aduse multe bucate alese. Nu mai mâncase băiatul aşa de bine de foarte mult timp. Mulţumi pentru masa şi merse în biserică să se roage. În aceea zi s-a tot gândit în fel şi chip ce se întamplase în parc noaptea trecută. Ce putea să fie aceea lumină, aceea voce? Ce-o însemna «Darul lui Dumnezeu» ?

Seara veni părintele şi îi spuse:

- Fiule, urmează-mă!

- Unde?

- La mine acasă!

Se urcară în maşină şi plecară. Ajunşi la locuinţa preotului, o casă nu prea mare, dar curată şi frumos împodobită, băieţelul fu poftit înăuntru. De afară se simţea mirosul minunat al mâncării preparate de preoteasă. În faţa uşii se afla un brad înalt şi împodobit cu cele mai frumoase podoabe. Nu mai văzuse niciodată un pom de Crăciun aşa de frumos. A mers la el şi l-a atins. A rupt o crenguţă pe care, după ce a mirosit-o, a pus-o în buzunarul de la piept.

Între timp, părintele se dusese într-o cameră alăturată, de unde aduse nişte haine noi, albe ca laptele. Merse la copil şi, punând mâna pe umărul lui, îl întrebă:

-Cum te cheamă?

Băiatul tresări şi se întoarse.

-Cristian!

Părintele îi arătă hainele.

- Îţi plac?

Copilului i se umeziră ochii mari şi sări de gâtul lui să îl îmbrăţişeze.

-Bine, spuse preotul. Vino cu mine să te spăl bine. Vei îmbrăca hainele şi vei înnopta aici în seara asta, în patul tău.

Atunci feciorului îi reveni în minte aceea lumină puternică din parc şi pricepu ce trebuia să înțeleagă prin «Darul lui Dumnezeu». Era dorinţa lui de la 4 ani: o familie.

Se duseră cei doi în baie şi, după ce ieşiră, Andrei era curat ca lacrima şi îmbrăcat în haine noi. Preoteasa îl invită la masă şi îi dădu de mâncare ce au avut ei mai bun. După masă copilul se duse la culcare.

În camera lui începea să se furişeze lumina şi băiatul se trezi. Dormise foarte bine. Se uită împrejur şi se gândi că fusese un vis tot ceea ce se întamplase ziua trecută. Nu. Era adevărat. Se făcuse deja târziu. Se îmbracă şi coborî. Părintele nu era acasă, însă preoteasa făcea mâncare. Andrei se oferi să o ajute şi au trebăluit în bucătărie toată ziua. Feciorul nu a mai făcut niciodată mâncare în ajunul Crăciunului la căldura, în bucătărie, alături de o femeie atât de blăndă şi bună pe care tare ar fi vrut s-o numească ,,mama’’ sa. Când se întoarse părintele Cristian, cuprins de bucurie, se duse la el şi îl îmbrăţişă. Se făcuse târziu, afară ningea frumos, în casă era cald, şi băiatul asculta colinde. Canapeaua fină şi pufoasă din sufragerie era atât de primitoare încât, până să-şi dea seama, adormi.

Dimineaţa se trezi foarte devreme. Era încă întuneric şi în încăpere se simţea un frig ascuţit. Cu toate acestea, copilul se ridică grăbit şi se duse la bradul cel înalt, din fata uşii, unde îl aşteptau multe cadouri. Fericit, se întoarse la icoana din spatele lui, se puse în genunchi şi spuse rugăciunea de dimineaţă. Deodată tăcerea fu spartă de glasul voios al preotului:

-Bună dimineaţa! strigă părintele.

Cristian tresări şi alergă să se cuibărească în braţele larg deschise:

-Crăciun fericit, tată!

Radu Sima

Cls. a IX-a B

Vicii
Trăiesc într-o generaţie pe care curiozitate o împinge să facă lucruri necugetate. Copii cad în plasa ispitelor, care sunt la tot pasul, și nu mai scapă de ele.

Aceste ispite se transformă în obiceiuri și apoi în vicii. Din cauza dorinței de a fi la modă oamenii nu pot renunța la aceste vicii. Odată cu înaintarea tehnologiei s-a înregistrat și înmulțirea viciilor.

Până nu demult țigările, drogurile și alcoolul erau denumite cele mai populare vicii, dar, odată cu schimbarea stilului de viață al omului au apărut și alte vicii care încearcă să le detroneze pe cele vechi.

Una dintre cele mai actuale, care face foarte multe victime, este tehnologia. Acum este la modă să fii în pas cu tehnologia. Cel care nu foloseşte calculatorul este catalogat de cei din jur ca fiind un om prost sau învechit, dar mulți trec în cealaltă extremă: dependența. Calculatorul sau internetul pot deveni un drog începând cu primul joc, care te facinează de la cel dintâi click pe care îl faci. Aşa treci de la o simplă relaxare la dependență. De aceea, în multe țări, internetul a fost catalogat drept periculos, recomandându-se utilizarea lui cu asistența părinților.

China este prima ţară din lume care a catalogat dependenţa de internet drept o afecţiune clinică, ca urmare a numărului crescut de utilizatori care petrec ore în şir navigând în spaţiul virtual. Potrivit definiţiei, simptomele includ dorinţa de a sta permanent on-line, probleme fizice sau mentale, irascibilitate sau dificultăţi de concentrare.

La români, unele dintre viciile des întâlnite în Occident, nu au câştigat teren. Fără a avea rigurozitatea unei cercetări sociologice, dar ţinând cont de observaţiile psihoterapeuţilor, putem spune că viciile frecvente la români sunt următoarele: cafeaua, drogurile, țigările, telenovele, computerul, telefoanele mobile și jocurile de noroc.

Multe persoane neagă că ar avea vicii, considerând că pot să-şi stăpânească dependenţele şi că se pot opri oricând, dar nu o fac. Foarte puțini cer ajutorul unor specialişti și când o fac este din cauza presiuni familiei. Foarte puţini sunt dispuşi să ceară ajutor specializat, mai ales dacă sunt dependenţi de alcool, jocuri de noroc sau chiar droguri. Când este vorba despre tutun, cafea, ciocolată - vicii care afectează sănătatea, dar care permit funcţionarea în condiţii relativ normale - oamenii preferă să testeze singuri metode care să-i conducă ulterior la renunţare.

Pentru a nu va pierde controlul aspura corpului încercaţi a sta cat mai departe de acestea.

Cocoș Mihai

Cls. a X-a

Dacă nu noi, atunci cine?

Noua generație, așa numita generație pro, tratată cu rezerve de către autorități, are opinii diferite față de cele ale societății de consum îngropată în cotidian și se declară reacționari ai propriei lor conștiințe. Copii ale unui occident cu tipologii greu de reprodus, acestea sunt caracteristicile tinerilor de azi!

De ce? Răspunsul este simplu: nu se mai acceptă mediocritatea! Este nevoie de un sistem educațional care să promoveze spiritualitatea, intelectualul și practica, nu de unul în continuă schimbare și care dezorientează tânărul cu diferitele moduri de evaluare! Suntem conștienți că trăim într o țară cu un apreciabil retard față de occident, dar trebuie să ieșim din conul de umbră în care am intrat. Încercăm prin Olimpiade internaționale caștigate, sportivi tineri medaliați ai Olimpiadelor, informaticieni apreciați și cautați de companiile mamut ale Lumii…de ce totuși ne este ignorat protestul? Atitudinea noastră, a tinerilor, displace? De ce nu ne ascultă nimeni?

Este perioada în care televiziunea este văzută ca principalul factor ce determină creșterea agresivității tinerilor și a violenței în societate. Astfel avem și prima generație de tineri crescută cu televiziunea, cu spectacolul violenței televizate, cu amplificarea prezentării violenței în mass media, în filme, în carte, s.a.m.d.! Nu noi, oare suntem aceia? Cu cât scenele sunt mai numeroase, cu atât impactul lor nefast este mai puternic. Televiziunea este ca o otrava, ea acționând cu atât mai intens cu cât doza este mai puternică. Televiziunea a ajuns să fie privită ca o școală a crimei și a delincvenței! Oare așa trebuie să crească copiii de mâine?

Legalizarea prostituției, un fenomen mondial, constituie un factor de imoralitate care conduce la degradarea făpturi umane, la eșecul civilizației. Întreaga propagandă mediatică realizată în favoarea legalizării prostituției se sprijină pe temeiuri false. Motivele invocate ascund, de fapt, importante interese de ordin financiar sau de altă natură (trafic de influență, corupție, etc) ale structurilor mafiote. Această decădere a omului lovește latura profunda a omului, implicit pe cea crestina. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templul al Duhului Sfânt, care este în voi, pe care-l aveți de la Dumnezeu?” (Corinteni 6, 18-19).

Prin urmare prostituția, ca desfrâu, golește trupul de prezența Duhul Sfânt, căci îl preschimbă din făptură a Duhului, într-unul decăzut și muribund. Ce vom înțelege noi, tinerii, că înseamnă libertatea, sau familia? Dacă ținem seama de riscul îmbolnăvirii cu SIDA, putem aprecia gradul de amenințare pe care-l prezintă prostituția asupra familiei și a societății. Sfânta Scriptură ne arată că “a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său, bărbat și femeie și i-a binecuvântat, zicând: “Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți” (Facerea 1, 27-28) Așadar, în calitate de elev seminarist inițiat în tainele moralității, nu pot decât să îndemn la fapta făcută de Ponțiu Pillat, să ne spălăm pe mâini de acest păcat împotriva firii omenești! Biserica noastră consideră că nu legalizarea, ci stoparea prostituției și recuperarea celor prinși de ea, constituie calea firească de însănătoșire morală.

De ce distrugem totul? Am început cu făptura creștină, vom continua probabil cu mediul înconjurător și într-un final ne vom distruge pe noi înșine! Vom auzi frecvent voci care se vor ridica și vor spune: drogați și alcoolici! Nu este nici pe departe adevărat! De ce nu țineți cont că și noi, cei mulți, îi respingem? Oare nu vrem și noi o lume mai buna? Însă, voi, cei mari, ați provocat războaiele a căror efecte s-au răsfrânt asupra nostră. Voi, cei mari, distrugeți lumea cu experimentele atomice și chimice… De ce ni se refuză dreptul de a trăi? Ce ne va mai rămâne în vremurile mai de pe urmă? Dumnezeu, unica speranță! Realizați că noi nu facem nimic pentru a-L ajuta!? Am avea nevoie mai mult de sprijin spiritual decât material. Moralitatea, ceva abstract! Atât legile scrise cât și cele nescrise ale moralității au conținut în ansamblul lor onestitatea, devotamentul, încrederea și iubirea. Cel mai complex cod de legi al omului moral este Decalogul, care a primit în Noul Testament o formă desăvârșită, cele nouă Fericiri! De-a lungul întregii noastre existențe ca popor, normele nu au ieșit din sfera făpturii creștine. De ce să stopăm aceste tradiții omenești autentice și împrumutăm falsul frumos al celor din Occident? Oare nu avem și noi o sărbătoare a iubirii, autohtonă? Cu ce este mai presus Saint Valentine’s Day de Dragobete? Să revenim la valorile românești reprezentate de creștinătatea ortodoxă. Am putea propune soluții concrete…de ce nu ne ascultă nimeni?

Oferiți-ne condiții decente și nu vom mai pleca din țară! Fenomenul migraţiei este un fenomen general, care a determinat de-a lungul istoriei, schimbări la nivel global, de ordin spiritual, lingvistic, cultural, politic şi economic. Studiile arată că după Revoluția din anul 1989, când au murit mii de tineri pentru a oferi generațiilor următoare o țară liberă, valul românilor sătui și sceptici în privința nou-născutei democrații, și-a îndreptat atenția asupra țărilor vecine, democratice în adevăratul sens al cuvântului. Această situaţie creează o serie de oportunităţi, mai ales de ordin economic şi cultural, dar şi numeroase șanse. Șansele propuse sunt de ordin economic, prin locuri de muncă convenabile din punct de vedere financiar, social-educativ, prin contactul cu o nouă mentalitate și civilizație, pastoral-misionar, prin acte de mărturie de credință ortodoxă în spațiul occidental, etc.

Dar cum partea pozitivă nu poate exista fără cea negativă, iată că apare și reversul medaliei. Remarcăm dintre efectele nedorite ale fenomenului emigraţiei: slăbirea sau chiar distrugerea familiei, prin îndepărtarea unuia dintre membrii ei, știrbirea demnității umane, prin acceptarea oricărui fel de muncă sau nerecunoașterea studiilor, efecte demografice, prin emigrarea tuturor tinerilor și scăderea numărului populației, și pierderea identității confesionale datorită căsătoriilor românilor ortodocși cu persoane de alte confesiuni. În încercarea de a ne păstra demnitatea, să contribuim la conservarea identității naționale și religioase. În fața acestui fenomen să ne deschidem la dialog cu Statul și mai ales cu Biserica, unde găsim strategii care să prevină problemele generate de emigrație!

Domnilor! Oare am înțeles greșit democrația? Ar trebui să găsim modele demne de urmat mult mai simplu. Tot vedem în cadrul mass-mediei, pe care am umbrit-o mai sus, “modele”care ne arată ca în orice pădure există și uscături, și nu în mediul populației de rând, ci în cel al profesorilor, avocaților, juriștilor, al categoriei oamenilor cu pregătire! Nu sunt admisibile astfel de comportamente! Eliminați din mass-media ridicolul și nu îl veți mai întâlni în societate! Acceptăm critica dumneavoastră, a oamenilor mari, dar dumneavoastră sunteți pregătiți pentru o simplă lecție de moralitate din partea noastră, a tinerilor din așa-zisa ”generație pro”? Poate dacă ne-am uni puterile și am găsi acele idealuri pierdute, s-ar elimina cauza negativă care a provocat ruptura dintre generatiile noastre!

Gavrilă Ciprian, Absolvent

2. 
   Poezie
   

E vremea competenței de doi bani,         

a celor răsplătiți pentru tăcere,                           

analfabeților săltați la rangul de decani           

ce-au lingușit și înșelat făcând avere           
Nu mai e timp să pui o floare la poeti

că doar n-au fost ei cine știe cine

n-aveau averi și nu erau nici șefi

doar niște bieși căutatori în stele

"Ce Eminescu, Blaga sau Coșbuc           

Niște-amărâți fără importanță               

Uitați-vă la noi cine suntem                          

avem și vilă, limuzină și paradă"  

E vremea morții celei mai cumplite

prin punere de cercuri peste frunți

ne mor căutătorii, cititorii în stele   

uciși și osândiți de cei cu bani; prea mulți.

Când în Lumină nu mai poți să crezi Te-ndrepți din vina ta spre Întunericul

Orbecăind doar după zdrăngănitul de monezi

Și suntem toți egali; cinstitul cu nemernicul.

Munteanu Alexandru

Cls. a XII-a B



Rugăciune pentru Sfântul Andrei
Sfinte-apostole Andrei,

Al românilor temei,

Neîncetat noi te rugăm

Şi imnuri îţi înălţăm.

Cu-nvăţătura ta cea dreaptă

Pe mulţi tu i-ai întors

La viaţă înţeleaptă

Şi la Iisus Hristos.

Apostole chemat,
Cu sfânta ta putere
Şi harul ţie dat
de rost şi mângâiere !

Prière à Saint André
Saint Apôtre André,
Protecteur des Roumains,
Nous voudrions te prier
Que tu sois notre Saint!

Dans ta vie juste toujours

A côté de nous fus
Avec ton grand amour
Pour notre cher Jésus.

Saint grand Apôtre,

Aime-nous beaucoup
Et sois toujours le nôtre,
Sans cesse auprès de nous !

Diaconu Gheorghiţă,

Cls. a X-a
Bucurie sfântă

Îngeraşul meu iubit,

Paşii mi-ai călăuzit,

M-ai păzit, m-ai îndrumat,

Calea dreaptă am urmat,
După cum mi-ai arătat

Şi în bine m-ai schimbat!

Mulţumesc lui Dumnezeu

Că eşti îngeraşul meu!

Îl măresc pe Domnul Sfânt

Ce-a trimis Fiu pe pământ,

Pe Măcuiţa de har plină

Şi pe-Andrei ce va să vină!

Aştept Sfântul Nicolae

Cu bunătăţi în odaie

Şi Crăciunul minunat

Fie Domnul lăudat!

Joie divine
Mon ange bien chéri,

Dont les pas j’ai suivis,

Mon guide, mon gardien,

Tu m’as protégé le chemin.

Toi, le bien tu m’as montré

Et je suis ainsi changé.

Je remercie à grand Dieu

Que tu sois mon âme, mes yeux!

Je bénie Dieu le Père

Et son Fils, venu sur terre,

L’adorée Vierge Marie

Et André, en Roumanie.

J’attends la Saint-Nicolas

Pour manger du chocolat.

Le Noël et son esprit,

Que Dieu soit béni!

Cărăvan Toma Bogdan,

Cls. a X-a

3. 
   Pictură
   

        

 


Spârcaci Mihai,

Cls. a X-a

Știați că....

...Cel mai vechi canal din lume a fost descoperit la Iawa, pe malul Iordanului? Datează din jurul anului 3200 î. D. Hr.

...primii care au navigat pe Oceanul Atlantic au fost fenicienii? Evenimentul datează din sec. IV-III î. D. Hr.

...cea mai veche peșteră în sare din lume se află în țara noastră? Este la Mânzălești, în Munții Buzăului.

...dintre afluenții Dunării, cel mai mare debit îl are râul Sava? Acesta înregistrează 1800mc\s și are o lungime de circa 946 km.

...ursulețul Koala din Australia nu este un urs, ci un marsupial? A fost descoperit în 1796.

... Delta Dunării are cea mai bogată faună ornitologică din lume? Este vorba despre 250 de specii de păsări din Nordul și Sudul Europei.

...cel mai vechi observator astronomic din lume a fost descoperit la Machu Picchu în Peru? Se află la o altitudine de 3000 de metri.

...cea mai veche scriere din lume a fost descoperită în țara noastră, la Tărtăria? Are o vechime de aproximativ 6000 de ani, cu o mie de ani mai mult decât mult-cunoscuta scriere mesopotamiană.

... Sfântul Ciprian al Cartaginei, înainte să fie epicop al Cartaginei, a fost vrăjitor?

Să vorbim corect

Deseori suntem tentaţi să ignorăm modul de a vorbi al celor de lângă noi şi, din nefericire, ajungem să neglijăm propriul limbaj. Dar, aşa cum spunea Tudor Vianu, ’’cine comunică, se comunică’’, iar greşelile comise nu transmit, cu siguranţă, informaţii măgulitoare despre nivelul nostru de cultură interlocutorilor. De aceea, ne propunem prin această rubrică permanentă a revistei noastre să sfidăm ,,moda’’ lansată de limbajul adolescentin contemporan şi să ajustăm greşelile de diferite tipuri şi categorii pe care le facem în vorbire, având uneori falsa impresie că doar aşa putem deveni ,,celebri’’ printre amici.

Aşadar, poţi fi ,,cool’’ şi dacă vorbeşti corect, poţi fi ,,trendy’’ şi fără să foloseşti, în exces, termeni argotici sau elemente de jargon. Te provocăm să pui în practica vorbirii tale ordine şi să ne semnalezi eventualele greşeli ale altora, pentru a le supune atenţiei şi corecta pe parcurs.

Iată câteva propuneri!

Greşeli de pronunţare:

G: broşe, cămeşe, cenuşe, grije, ţigare, uşe

C: broşă, cămaşă, cenuşă, grijă, ţigară, uşă.

..............................................................................

G: teneşi, vereghete, plastec, petec, purece, sălbatec, siringă, trimete

C: tenişi, verighete, plastic, petic, purice, sălbatic, seringă, trimite.

.............................................................................

G: optisprezece, patrusprezece, ştrangula, servici

C: optsprezece, paisprezece, strangula, serviciu.

G=greşeală C=corect

Povestiri onomastice
Puţini dintre noi, atunci când se recomandă sau sunt recomandaţi cuiva se gândesc la originea numelui lor, la semnificaţiile străvechi ale acestora. În goana după false valori străine, împrumutate cosmopolit dupa principiul că ce e de la alţii e mai bun, a venit vremea reîntoarcerii numelor româneşti, cu conotaţii deseori religioase. Iată câteva propuneri:

GABRIEL – în ebraică, Gabri’El (Dumnezeu a fost puternic), desemna pe purtătorul veştilor cereşti, vestitorul divin al naşterii Mariei;

EMILIAN – în gr. înseamnă “duios”, “blând” (se sărbătoreşte pe 18 iulie);

STEFAN – în gr. Stephanos – “coroana”, “ghirlanda”, “cununa” (semnul biruinţei); se sărbătoreşte pe 27 decembrie;

ILIE – în ebraica Elijahu (alcătuit din doua nume ale divinităţii: Eli si Jahve), cu sensul “Domnul e adevăratul Dumnezeu”, 20 iulie;

MAGDALENA – cea originară din provincia Galileea, satul Magdala (înţelesul toponimului este de migdal, dar şi “turn”, “castel”) – 22 iulie;

PETRU – corespondent grecesc al aramaicului kepha/ chefa (“piatra”) - 29 iunie;

ELENA – străvechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul ”helane” (“torţă”, dar şi “foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeiţei Artemis), iar de alţii prin grecescul hele (“lumina arzătoare a soarelui”) cu presupunerea că Helena a fost o străveche divinitate indoeuropeană a luminii solare. Se sărbătoreşte pe 21 mai

IULIU /IULIA – nume de origine latină, amintind de numele divinităţii supreme romane Iovis (Jupiter sau Joe). Sunt, de fapt, două nume gentilice, sărbătorite pe 18 mai.

În numerele viitoare, vă propunem altă serie de “Povestiri onomastice”. Şi dacă, între timp, v-aţi regăsit în cele de mai sus şi urmează să fiţi sărbătoriţi, redacţia vă urează anticipat “LA MULŢI ANI !”