Ministerul săNĂTĂŢii al republicii moldova



Yüklə 2,43 Mb.
səhifə21/38
tarix29.10.2017
ölçüsü2,43 Mb.
#19901
1   ...   17   18   19   20   21   22   23   24   ...   38

MATERIALISM (din lat. materialismaterial, substanţial) – curent (doc-trină) în filosofie, care afirmă că mate-ria este esenţa, baza şi primordialitatea tuturor lucrurilor şi fenomenelor. Este o orientare opusă idealismului şi spiri-tualismului. Deseori se vorbeşte că materialismul funcţionează mai cu sea-mă ca o strategie de cercetare decît ca o formulare a unui rezultat al cercetă-rii. În procesul istoric M. şi-a schimbat aspectul şi formele sale. Dintre toate doctrinele materialiste anterioare, mar-xismul cel mai mult a căutat să siste-matizeze, integreze şi argumenteze materialul, totodată pretinzînd a fi el însuşi o teorie materialistă perfectă şi consecventă. M. inconsecvent se con-sideră a fi în manifestările: 1) cînd natura se concepe din punct de vedere materialist, iar fenomenele sociale idealist (de ex.: materialismul francez din sec. XIX, la Feuerbach); 2) cînd o latură a problemelor gnoseologice se rezolvă de pe poziţii materialiste, iar alta de pe poziţiile idealismului şi ag-nosticismului; 3) cînd se neagă ori ig-noră legătura universală (generală) a fenomenelor şi a dezvoltării naturii, autodezvoltarea ei (de ex. Materialis-mul metafizic). Se deosebesc următoa-rele tipuri de şcoli materialiste: 1) M. premarxist şi marxist (dialectic şi isto-ric); 2) contemplativ şi activ-practic (după atitudinea faţă de practica so-cial-istorică; aici marxismul şi-a pus sarcina să transforme lumea); 3) dia-lectic şi metafizic (conform metodei gîndirii materialiştilor); 4) vulgar (din punct de vedere al rolului oferit con-ştiinţei, M. vulgar confundă conştiinţa cu materia). Se disting cîteva varietăţi de M. influenţate de M. vulgar: a) “M. ştiinţific”; b) M. economic; c) M. an-tropologic (Feuerbach); d) M. geogra-fic; e) M. naturalist; 5) raţionalist şi senzualist (ce se referă la diferite laturi ori trepte ale procesului cunoaşterii); 6) conştient şi stihiinic ori naiv (fi-losofic nestructurat); 7) diferite şcoli cu caracter naţional-geografic şi cronolo-gic (de ex.: M. Greciei antice, francez din sec. XVIII etc.). Formele principa-le ale M.: naiv (ori stihiinic) al grecilor şi romanilor antici; metafizic (ori me-canicist) al sec. XVII–XVIII; dialectic. Primele teorii despre materie apar o dată cu apariţia concepţiilor filosofice în antichitatea Indiană, Chineză şi Greacă, trăsătura generală fiind M. naiv (Lao Ţzî, Yan Ciju, Van Ciun, şcoala Locaiata, Heraclit din Efes, Anaxagoras, Empedocle, Democrit, Epicur ş.a.). Un merit deosebit al M. antic constă în crearea ipotezei despre structura atomară a materiei (Leucip, Democrit). O nouă treaptă în dezvol-tarea sa se consideră M. sec. XVii–XVIII (Bacon, Galilei, Hobbes, Ga-ssendi, Spinoza, Locke), avînd ca tră-sătură generală forma mecanicistă, cu tendinţă de analiză ştiinţifică în afara procesului general de dezvoltare. Un loc deosebit aici îl ocupă materialiştii francezi din sec. XVIII (La Mettrie, Diderot, Helvetius, Holbach), care au pus baza unui proiect de concepţie şti-inţifică despre lume. În sec. XIX un gînditor original materialist a fost Feuerbach, la care s-a manifestat cel mai pronunţat contemplativitatea. Ur-mează apoi fondatorii marxismului (Marx şi Engels) şi autorii care au con-tinuat linia marxistă (Lenin ş.a.) care au fondat, apoi au dezvoltat M. dialectic şi istoric. În filosofia necla-sică contemporană nu se întrevăd for-me ale M. de tip clasic, ci tipuri (vezi tipurile mai sus) derivate şi segregate cu alte direcţii filosofice.
MATERIALISM DIALECTIC – concepţie filosofică fondată de mar-xism. Ea afirmă primordialitatea mate-riei şi formulează legi generale, ce gu-vernează mişcarea şi dezvoltarea ma-teriei. Aceste legi sunt: 1) transforma-rea cantităţii în calitate şi invers; 2) le-gea interpătrunderii contrariilor; 3) le-gea negării negaţiei (preluate de la He-gel). M.d. e necesar să fie deosebit de M. istoric, care este teoria marxistă a istoriei şi ţine de legile dezvoltării so-cietăţii şi gîndirii umane. Totuşi, M.d. a apărut ca o sinteză filosofică, ce cau-tă să cuprindă într-un complex unitar fenomenele naturii, societăţii şi gîn-dirii. Fiind sintetizat pe baza dialecticii hegeliene şi M. lui Feuerbach, M.d. îşi păstrează în mare măsură esenţa dialectico-transformatoare, constituind şi o bază metodologică cu pretenţii universale (deci pentru toate domeniile ştiinţei). M.d. se bazează pe următoa-rele principii: principiul unităţii mate-riale a lumii, principiul dezvoltării, principiul determinismului. În evolua-rea sa, a îmbogăţit mai ales teoria dez-voltării (dialectica) şi teoria cunoaş-terii. Pînă în prezent s-au acumulat numeroase investigaţii referitoare la pro-prietăţile materiei, substanţei, la mişca-re, timp, spaţiu, formă, conţinut, reflec-tare, contradicţii, antagonisme, legita-te, fenomen etc. E necesar a face o de-limitare (cu toate laturile lor comune) între M.d. şi scientismul contemporan.
MATERIALISMUL FRANCEZ din sec. XVIII – curent ideologic, o treaptă în dezvoltarea filosofiei materialiste. Reprezentanţii M.f. sunt Diderot, Hol-bach, Helvetius, La Mettrie, ş.a. Ei au conferit materialismului o formă con-temporană. Materia are caracteristică atributivă – mişcarea, timpul şi spaţiul, au conferit o definiţie gnoseologică materiei – adică ea este tot ceea ce ac-ţionează asupra noastră şi produce sen-zaţii (Holbach), materia se defineşte în corelaţie cu conştiinţa. M.f. interpre-tează lumea ca un tot întreg, ca un sistem (“Sistemul naturii” Holbach), formele superioare ale căreia sunt re-zultatul evoluţiei, dezvoltării istorice. Mai pronunţat se dezvoltă şi se aplică dialectica la interpretarea naturii şi omului. M.f. a dezvoltat estetica, cate-goriile ei, mai ales, ale frumosului. Ei afirmau că lumea, natura sunt izvorul frumosului. În artă au dezvoltat realis-mul critic. Cea mai accentuată caracte-ristică a M.f. este dezvoltarea ateis-mului.
MATERIALISM ISTORIC – noţiu-ne marxistă, ce reflectă concepţia filo-sofică despre societate. Marxismul a despărţit toate fenomenele sociale în materiale şi spirituale, formulînd no-ţiunile de existenţă socială şi conştiinţă socială. Fenomenele materiale le de-termină pe cele spirituale. Conform M.I., dezvoltarea societăţii prezintă o succesiune de formaţiuni social-eco-nomice, la temelia cărora stă modul de producţie. Contradicţia modului de producţie este izvorul autodezvoltării societăţii. Astăzi este acceptată noţiu-nea de filosofie socială. (vezi: Inter-pretare Materialistă a Istoriei)
MATERIALISM VULGAR – noţiu-ne folosită pentru prima dată de F.En-gels pentru caracteristica concepţiilor filosofice ale unor naturalişti (L.Bu-chner, K.Vogt, I.Moleschott), care atri-buiau o interpretare superficială şi sim-plistă materialismului. Aceşti natu-ralişti considerau că în lume există nu-mai materie şi nicidecum spirit, că gîndirea omului este un produs al cre-ierului, ei reduceau psihicul la fiziolo-gic, socialul la biologic.

MATRIARHAT (lat. mater – mamă şi arhe – început, putere) – noţiune, ce caracterizează organizarea gentilică în comuna primitivă şi la unele popoare slab dezvoltate, în care femeia joacă ro-lul dominant (în producţia şi viaţa so-cială, educarea copiilor, întreţinerea căminului ş.a.). M. astăzi se întîlneşte la unele triburi de pe insulele Microne-ziei, Sumatra, America Latină.
MATRICE (sau tabel de adevăr) – ta-bel pentru determinarea funcţiei de ade-văr a unui enunţ compus pe baza func-ţiilor de adevăr al elementelor compo-nente. Dacă notăm prin a (adevăr) şi f (fals) valorile de

A B A şi B

a a a

a f f


f a f

f f f


adevăr al componentelor A, B, atunci funcţia de adevăr a enunţului A şi B va fi următoarea: acest enunţ este adevă-rat numai dacă sunt adevărate A, B, şi fals în celelalte cazuri. M. prezintă o combinaţie posibilă de valori de ade-văr şi se foloseşte pentru testarea enun-ţurilor compuşi, determinarea opera-torilor şi conectorilor.
MAXIMĂ – un enunţ scurt şi concis, ce exprimă o normă de conduită, un principiu logic ori o observaţie gene-rală. M. deseori reprezintă înţelepciu-nea populară.

MAXIMILIAN CONSTANTIN

(1928–1998) – medic, antropolog, ge-netician şi filosof român. Ideea prin-cipală a concepţiei lui este ideea uni-cităţii omului. Individul este unic prin structura sa genetică şi, deci, prin ac-tivitatea şi comportamentul său. De asemenea, oamenii sunt diferiţi nu nu-mai în faţa bolii, dar şi în stările nor-male de sănătate. Omul este considerat şi ca individ şi ca socium. Formulează idei de Bioetică.



Op.pr.: “Introducere în antropo-logie”; “Aventura geneticii”; “Gene-tica umană“; “Un genetician priveşte lumea”; “Dicţionar enciclopedic de genetică“; “Bioetica.
MAYA – în mitologia din India Antică – capacitatea de a se transforma, a se preface, iluzie, aparenţă. În literatura vedică este ca o înşelăciune, hîtrie, vrăjitorie, o forţă magică ostilă. Du-mnezeu cu ajutorul M. creează o rea-litate iluzorie, iar omul o socoate ade-vărată. Dacă n-are cunoştinţe veridice, el se supune acestei realităţi false. În asemenea caz, realitatea adevărată ră-mîne ascunsă ori denaturată prin com-pararea cu ceva asemănător.
MĂSURĂ – categorie filosofică, ce reflectă unitatea organică a cantităţii şi calităţii. Fiecare obiect este caracteri-zat prin calitate şi cantitate, care sunt variabile, schimbătoare. Atît calitatea, cît şi cantitatea sunt noţiuni abstracte, caracterizează obiectele şi fenomenele unilateral. M. caracterizează obiectul mai concret şi este condiţia necesară şi suficientă pentru existenţa lui relativ stabilă. Schimbările, care depăşesc li-mita măsurii, conduc la schimbarea obiectului, la trecerea în altă M. Dez-voltarea este un lanţ de puncte nodale de trecere de la o M. la alta. M. re-flectă nivelul de funcţionare a sistemu-lui. Orice schimbări în limita măsurii pot fi caracterizate ca autoreglare, me-canismul căreia este homeostaza.
MĂSURARE – este un procedeu în cunoaşterea empirică şi constă în com-paraţia cantitativă a mărimilor cu ace-iaşi calitate. Obiectele şi fenomenele realităţii au particularităţi calitative. Deosebirile calitative se stabilesc cu diferite aparate ori organe de simţ şi se exprimă în anumite mărimi (masă, energie, temperatură). Particularităţile cantitative se exprimă numeric cu aju-torul măsurării prin anumite unităţi de măsură.
MсLUHAN MARSHALL (1911–1980) – culturolog şi sociolog canadian, pro-fesor la Univ. din Toronto. Studiază omul în lumea informaţională, creată cu ajutorul mijloacelor de comunicare în masă şi tehnologiilor informaţio-nale. Istoria omenirii, după M.M., este istoria schimbului mijloacelor de co-municare, care produc o explozie in-formaţională. Ca rezultat, se perfecţio-nează organele de simţ, au loc schim-bări socio-economice şi culturale, apa-re o nouă “galaxie”. În istoria omenirii el evidenţiază 4 epoci: epoca sălbăti-ciei, pînă la apariţia scrisului; mileniul scrisului; galaxia Gutenberg, jumătate de mileniu al tehnicii de tipar; galaxia Marconi, civilizaţia electronică con-temporană. Acţionînd asupra conştiin-ţei, mijloacele de comunicare structu-rează şi codifică realitatea, iniţiază noi posibilităţi.

Op.pr.: “Galaxia Gutenberg”; “Despre instrumentele de comunica-re”; “Mediumul este mesajul”; “Oraşul ca aulă”.
  Биография Герберта Маршалла Маклюэна

Херберт Маршалл Маклюэн родился 21 июля 1911 года в городе Эдмонтон, административном центре провинции Альберта на юго-западе Канады. Родители будущего философа были типичными представителями "средних слоев общества; отец- страховой агент, мать - актриса. Поступив в Манитобский университет, Маклюэн стал успешно готовить себя к карьере инженера и в 1933 году получил степень бакалавра, а в 1934 - магистра. Однако молодого ученого внезапно увлекла английская литература. В 1935году он поступил в Кембридж, где, проучившись в престижном Тринити Колледж, в 1942 году успешно защищает диссертацию на тему "Томас Нэш и его время» и получает степень доктора филологии. Параллельно Маклюэн преподает литературу в Висконсинском университете (1936), Университете Св.Льюиса (1937, 1944), Университете Святого Вознесения провинции Онтарио (1945- 1946). С 1947 года он занимает кафедру профессора литературы Торонтского университета, крупнейшего научного центра Канады. Маршалл Маклюэн (1911 - 1980) является одной из наиболее ярких - если не самой яркой - фигур интеллектуальной жизни США 60-70-х годов. Среди множества работ, принадлежащих его перу, могут быть выделены такие наиболее известные, как Галактика Гутенберга" ("The Gutenberg Galaxy", 1962), "Понимая медиа: продолжения человека" ("Understanding Media: The Extensions of Man", 1964), "Медиум - это Послание" ("The Medium is the Message", 1967), "Война и мир в глобальной деревне" ("War and Peace in the Global Village", 1968).


Работы Герберта МакЛюэна представляют ценность для всех выше перечисленных теорий коммуникации. Хотя предметом научных интересов Маклюэна были в основном телевидение и другие средства коммуникации (media studies), он стал не только «символом революции аудиовизуальных средств, шагающих по Уолл-стрит» (Le Monde Dimanche, 1980, 7-8 Dec., XIII), «пророком эпохи информационных технологий», но и теоретиком в области массовой коммуникации. Знаменитые фразы Маклюэна «medium is the message» («средство информации является сообщением») и «global village» («глобальная деревня» - о современном мире) стали устоявшимися клише. Во всем мире в университетские курсы по теории коммуникации включены работы Маклюэна: The Mechanical Bride. Folklore of Industrial Man, 1951 («Механическая невеста. Фольклор человека индустриального века»), The Gutenberg Galaxy, 1962 («Галактика Гутенберга»), Understanding Media, 1964 («Понимание средств общения»), The Medium is the Message, 1967 («Средство информации является сообщением»), War and Peace in the Global Village , 1968 («Война и мир в глобальной деревне»), Culture is our Business , 1970 («Культура – наш бизнес»).

MEC PERSONALE – maşini electro-nice de calcul, predestinate utilizării individuale şi care sunt confecţionate în variantă de birou, portative ori chiar de buzunar.
MECANICĂ CUANTICĂ – compar-timent al fizicii teoretice, care studiază comportamentul atomilor, moleculelor şi particulelor elementare, ce nu pot fi explicate de pe poziţiile mecanicii newtoniene şi ale teoriei maxwelliene a cîmpului electromagnetic. Principiile M.c. au fost formulate începînd cu ipo-teza lui M.Planc (1900) despre carac-terul corpuscular-ondulatoriu al lumi-nii, efectul fotoelectric (Einstein, 1905), spectru atomului de hidrogen (N.Bohr, 1913). Între anii 1924 şi 1928 M.c. se stabileşte ca disciplină ştiinţifică cu principiile sale (L. de Broglie, W.Hei-senberg, P.Dirac, M.Born, N.Bohr ş.a.). M.c. generalizează principiul cla-sic al determinismului prin introduce-rea metodei statistice şi consideraţiilor probabiliste.
MECANICISM – concepţie metafi-zică, ce încearcă să explice realitatea în baza principiilor şi legilor formei mecanice de mişcare a materiei, redu-cînd multitudinea calitativă a fenome-nelor şi obiectelor la procese meca-nice. A apărut şi a căpătat o răspîndire largă în sec. XVII–XVIII, cînd meca-nica clasică a realizat o dezvoltare des-tul de înaltă. Mecanica clasică a for-mulat diferite concepţii despre mate-rie, mişcare, timp şi spaţiu, cauzali-tate, determinism (laplasian) ş.a. Ace-ste idei au jucat un rol important în dezvoltarea filosofiei, ştiinţei, practicii sociale a timpului respectiv.
Mediatizare – procesul cuprin-derii totale a comunicărilor tuturor oa-menilor şi regiunilor în baza celor mai noi tehnologii informaţionale. Mass-media pătrunde şi puternic influenţea-ză toate sferele vieţii sociale. Consti-tuind un proces supercomplicat, me-diatizarea, contopindu-se, intersectîn-du-se cu computerizarea, formează o bază tehnologică unică a informatizării societăţii.
MedicinĂ – ansamblu de cunoştinţe şi acţiuni practice utilizate în scopul prevenirii maladiilor, menţinerii şi consolidării sănătăţii, tratării sau ame-liorării afecţiunilor, suferinţelor şi mal-formaţiilor. Pentru realizarea acestor sarcini M. studiază structura şi proce-sele activităţii vitale ale organismului uman în stare normală şi în cea pa-tologică; condiţiile de trai şi de muncă, factorii mediului natural şi social în aspectul influenţei lor asupra sănătăţii. Obiectul de studii al M. sunt maladiile (etiologia, mecanismele apariţiei şi de-clanşării, simptomele), cît şi posibilită-ţile utilizării agenţilor fizici, chimici, biologici, tehnici ş.a. pentru preîntîm-pinarea, depistarea şi tratamentul ma-ladiilor. Trecerea pe baze ştiinţifice a M. s-a realizat în spaţiul european treptat pe parcursul sec XVII–XIX. M. contemporană se subdivide în diverse domenii (chirurgia, terapia bolilor in-terne, traumatologia, boli nervoase, psihiatria, boli infecţioase, stomatolo-gia, transplantologia, pediatria etc.) şi ramuri, care corespund cu diferite funcţii ale societăţii (M. şcolară, M. a muncii, M. socială, M. militară), dife-ritelor moduri de exercitare (M. libera-ră sau particulară, M. spitalicească, M. salariată) sau diferitelor specialităţi: M. fizică sau reeducare, M. aero-spa-ţială, M. nucleară, M. tropicală ş.a. A se mai vedea: Teorie medicală, valoa-re medicală, axiologie medicală ş.a.
MEDICINĂ ŞI PTŞ – ansamblu de particularităţi, ce caracterizează dez-voltarea medicinei în epoca contem-porană în legătură cu progresul teh-nico-ştiinţific. Dezvoltarea medicinei şi realizarea posibilităţilor ei curative şi profilactice depind de folosirea des-coperirilor ştiinţei şi invenţiilor tehnice. Tot mai des se aplică în medicină la-serul şi ultrasunetul, tomografia com-puterială, tehnica endoscopică, siste-mele de control şi dirijare automati-zate, sistemele expert şi informatice şi alte realizări ale PTŞ. Acestea au posi-bilitatea de a studia procesele fiziolo-gice şi patologice la nivelul celular şi molecular, sporind posibilităţile medi-cinei în diagnosticare, tratament şi pro-filaxie. Succese deosebite avem astăzi în microchirurgie, reanimatologie şi transplantologie. Medicina se află în preajma unei revoluţii, ingineria gene-tică va da posibilitatea nu numai de a trata bolile incurabile astăzi, dar şi a dirija sănătatea omului şi a prelungi viaţa lui activă. Totodată PTŞ con-tribuie la apariţia unor momente ne-gative în activitatea medicală. Ca re-zultat al folosirii intensive a tehnicii, ritmurile biologice ale organismului nu dovedesc să se adapteze la ritmurile tehnicii, se schimbă structura morbidi-tăţii, predomină aşa-numitele boli so-ciale, care depind de condiţiile sociale. Tehnica medicală conduce la deuma-nizarea şi depersonalizarea medicinei, medicul acordă mai multă atenţie apa-ratelor şi cercetărilor funcţionale decît bolnavului concret cu suferinţele şi particularităţile sale. PTŞ generează un şir de probleme de caracter moral de care se ocupă bioetica contemporană: problema avorturilor, transplantării, stabilirii morţii şi reanimaţiei, eutana-siei, clonarea ş.a. Toate acestea cer de la medicul contemporan o bună pre-gătire profesională, cu ample cunoştin-ţe filosofice şi cu o personalitate mo-rală adecvată.
MEDITAŢIE – gîndire, cugetare pro-fundă, raţionare, reflecţie. M. este o concentrare mintală pentru atingerea anumitelor scopuri. În budism M. se practică pentru obţinerea eliberării spirituale.
MEDIU – totalitatea condiţiilor natu-rale necesare pentru existenţa organis-melor. Deosebim M. înconjurător, geografic, ambiant, social, cultural etc. M. geografic este acea parte a bio-sferei, care se include în activitatea oa-menilor, societăţii în întregime – lu-mea animală şi vegetală, apele, solu-rile, zăcămintele subterane, atmosfera Terrei. M. geografic influenţează con-siderabil dezvoltarea producţiei mate-riale, societăţii în ansamblu. Condiţiile naturale nefavorabile sau lipsa unor materii prime în anumite zone sau ţări frînau şi frînează considerabil dezvol-tarea socială. Această particularitate este valabilă doar pentru perioada ini-ţială de dezvoltare, mai departe în civi-lizaţia agrară, industrială progresul so-cietăţii depinde nu atît de populaţie şi mediul geografic (care sunt condiţii necesare şi nu determinante), ci de ca-racterul modului de producţie, de mo-dernizarea şi specializarea acesteia, implantarea noilor tehnologii, folosirea operativă şi largă a ştiinţei şi tehnicii. În activitatea societăţii un rol impor-tant îl joacă M. ambiant – noţiune mai largă decît M. geografic, care include nu numai suprafaţa pămîntului şi zăcă-mintele subterane, dar şi o parte a sis-temului solar, cosmosului, ce este in-clus în sfera activităţii umane. În M. ambiant deosebim M. natural şi artifi-cial. M. natural este acea parte a natu-rii, care se dezvoltă după legile sale proprii şi se realizează în mod spontan, stihiinic, fără intervenţia conştientă a oamenilor. M. artificial este acel com-partiment al naturii determinat de le-gile acesteia, dar care se dezvoltă sub influenţa conştientă a oamenilor. El re-prezintă o a “doua natură”, este natura creată de om, deci totalitatea de lucruri neaflate în natură de-a gata şi făurite în procesul activităţii de producţie. Actu-almente, oamenii au de-a face mai mult cu natura artificială şi foarte pu-ţine locuri au rămas unde n-a călcat pi-ciorul omului. În această ordine de idei, apare problema reprezentării celei de a “doua naturi”. Natura artificială se dezvoltă nu numai după legile naturii, dar şi după cele ale activităţii umane. M. social reprezintă totalitatea feno-menelor şi structurilor economice, po-litice, juridice, culturale, care formează o societate concret determinată.
MEDIU GEOGRAFIC – totalitatea de obiecte şi fenomene ale naturii in-cluse în viaţa materială a societăţii şi care formează o condiţie necesară pen-tru existenţa şi dezvoltarea societăţii. La M.g. se referă clima, apele, relieful, solurile şi resursele subsolului, vegeta-ţia şi fauna. M.g. favorizează ori frî-nează procesul dezvoltării sociale, însă nu joacă rolul determinant. Concepţia determinismului geografic absolutizea-ză rolul M.g. Raportul cu M.g. generea-ză un şir de probleme, inclusiv globale.
Mediu informaţional (sau spaţiu informaţional) – ansamblu de MEC, bănci de informaţie, sisteme de comunicare, precum şi programe, pro-ceduri, resurse umane şi materiale pen-tru acumularea, înregistrarea, păstra-rea, prelucrarea şi transmiterea infor-maţiei. M.I. este o latură a sferei infor-maţionale a sociumului în întregime ori subsistemul lui (regiune, ramură, echipă de dirijare, tipul activităţii uma-ne etc.), care e legată nemijlocit de tehnologiile informaţionale, formînd prin asta o integritate determinantă. Funcţionarea lui este asigurată de toate conexiunile informaţionale, intensifi-cate de mijloacele tehnice şi tehnolo-gice contemporane. M. i. este un mi-jloc de comunicare între oameni, care poate exista în coordonatele timpului sincronic şi diacronic. Fiecare epocă are m. i. propriu. În linii generale, am putea evidenţia m. i.: pînă la hîrtie, de hîrtie şi computerizat. Forţa m. i. de-pinde de organizarea interacţiunii in-formaţionale optime între componen-tele potenţialului ştiinţific şi societate.
MEGARICII – reprezentanţii şcolii filosofice întemeiate de Euclid din Megara (450–374 î.Hr.), ucenic al lui Socrate. Ei au încercat să îmbine teoria lui Socrate despre binele suprem cu ideile eleaţiilor despre existenţa unică, indivizibilă şi imobilă.
MEIOZĂ – acţiune de diviziune a ce-lulelor sexuale, în rezultatul cărui fapt se formează gameţii (ovule sau sper-matozoizi). Formarea gameţilor este rezultatul a două diviziuni nucleare succesive – reducţională şi mitotică.
MEMORIE – mecanism psihologic, totalitate de procese psihice, ce au ca-pacitatea de a înregistra, păstra, pre-lucra şi reproduce informaţia. Conşti-inţa este imposibilă fără M. Informaţia ca să devină cunoştinţe, nucleu a con-ştiinţei, trebuie să fie prelucrată, siste-matizată şi memorizată. La unii oameni predomină M. senzorial-imaginativă, la alţii – verbal-abstractă. După timpul de păstrare, deosebim M. imediată şi de durată. M. este un proces care poate fi antrenat şi dezvoltat.
MemoriE socială – capacitatea societăţii de a păstra, prelucra şi tran-smite informaţia social importantă, ne-cesară pentru existenţa şi dezvoltarea societăţii. M.S. poate fi caracterizată drept o informaţie acumulată pe par-cursul dezvoltării social-istorice, stabi-lită în rezultatul activităţii practice şi de cunoaştere. Ea se transmite din ge-neraţie în generaţie cu ajutorul mijloa-celor social-culturale şi constituie baza cunoaşterii individuale şi sociale la fie-care etapă concretă a dezvoltării isto-rice. Aceste mijloace de moştenire so-cială sunt: uneltele de producţie şi re-zultatele materializate ale muncii, de cele mai multe ori figurînd drept cultu-ră materială; relaţiile sociale obiective, bazate în ultima instanţă pe relaţiile de producţie; limbajul şi diferite sisteme semantice, ştiinţa, literatura, tradiţiile, obiceiurile şi alte elemente ale culturii spirituale. M.S. este o condiţie necesa-ră nu numai pentru dezvoltarea şi func-ţionarea societăţii, dar şi pentru dez-voltarea personalităţii. Individul devi-ne personalitate doar atunci, cînd asi-milează experienţa colectivă a omenirii fixată în M.S.
Yüklə 2,43 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   17   18   19   20   21   22   23   24   ...   38




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin