Câte o hemocultură din fiecare dispozitiv de acces vascular plasat > de 48 ore.
Culturi din situsuri indicate clinic.
Examinare imagistică promptă, în condiţii de siguranţă, pentru confirmarea oricărei surse de infecţie.
Terapia intravenoasă cu antibiotice trebuie începută în prima oră după recunoaşterea sepsisului sever şi a şocului septic, după recoltarea culturilor.
Terapia intravenoasă cu antibiotice trebuie începută în prima oră după recunoaşterea sepsisului sever şi a şocului septic, după recoltarea culturilor.
Terapia iniţială empirică antiinfecţiosă trebuie să includă unul sau mai multe medicamente antibiotice cu spectru larg şi să penetreze presupusul focar septic.
Reevaluare zilnică a antibioterapiei în vederea optimizării eficacităţii, prevenirii rezistenţei, evitării toxicităţii, reducerii cheltuielilor.
Se recomandă combinaţie de antibiotice în infecţiile cu Pseudomonas şi la pacienţii neutropenici.
Antibioterapie empirică sub formă de combinaţie de antibiotice limitată la mai puţin sau egal cu 3-5 zile, urmată de de-escaladare conform antibiogramei.
Durata antibioterapiei este limitată la 7-10 zile, fiind prelungită în cazul răspunsului clinic lent, al existenţei focarelor ce nu pot fi drenate sau al imunodeficienţei.
Oprirea antibioterapiei în cauzele noninfecţioase.
Pentru pacienţii neutropenici cu sepsis sever sau şoc septic , durata terapiei trebuie să fie atât timp cât este neutropenic.
Identificarea cât mai rapidă a unui situs anatomic specific de infecţie şi în primele 6 ore de la prezentare.
Identificarea cât mai rapidă a unui situs anatomic specific de infecţie şi în primele 6 ore de la prezentare.
Evaluarea focarelor septice şi măsuri de control al sursei de infecţie :
Drenajul abceselor sau asanarea focarelor septice locale,
Controlul definitiv al sursei prin găsirea potenţialelor locuri de contaminare microbiană.
Controlul sursei poate să ducă la alte complicaţii: sângerări, fistule, injurii ale altor organe.
Controlul sursei uneori trebuie instituit cat mai repede dupa resuscitarea iniţială (colangite, perforatii de organe, ischemie intestinală, etc.) cu excepţia necrozei pancreatice infectate, unde intervenţia chirurgicală trebuie întârziată.
Se aleg măsuri de control al sursei după criteriul eficacităţii maxime şi al impactului fiziologic minim.
Resuscitarea lichidiană se poate face cu coloizi naturli sau artificiali.
Resuscitarea lichidiană se poate face cu coloizi naturli sau artificiali.
Trebuie asigurată o PVC ≥ 8mm Hg (12mm Hg la pacientul ventilat mecanic).
Utilizarea probei încarcării volemice asociată cu îmbunătăţirea hemodinamică :
Încărcarea cu lichide la pacienţii suspectaţi de hipovolemie poate fi cu o rată de 500 – 1000ml de cristaloide sau 300-500 ml coloide în 30 min şi repetata bazându-ne pe răspunsul clinic (creşterea presiunii arteriale, diurezei) şi toleranţă (încărcarea intravasculară cu volum).În hipoperfuzia tisulară indusă de sepsis pot fi necesare volume mai mari de administrat în ritm mai rapid.
Rata de administrare a lichidelor trebuie redusă dacă presiunile de umplere cardiacă cresc fără ameliorare hemodinamică concomitentă.
Există mai multe ghiduri şi altgoritme pentru optimizarea statusului hemodinamic care se bazează pe: utilizarea CVC, utilizarea cateterului arterial pulmonar (tip Swan-Ganz), utilizarea parametrilor volumetrici, utilizarea parametrilor dinamici şi dependenţi de presarcină.
Există mai multe ghiduri şi altgoritme pentru optimizarea statusului hemodinamic care se bazează pe: utilizarea CVC, utilizarea cateterului arterial pulmonar (tip Swan-Ganz), utilizarea parametrilor volumetrici, utilizarea parametrilor dinamici şi dependenţi de presarcină.
Algoritmul propus şi utilizat de Rivers în tratamentul iniţial şi precoce al şocului septic, care utilizează combinaţia PVC, PAM, ScvO2. :
administrarea fluidelor iv. pentru a obţine o PVC de 8-12 mmHg,
corecţia anemiei pentru a obţine un Ht >30%,
utilizarea subst. vasopresoare astfel înât PAM >65mmHg,
administrarea dobutaminei pentru realizarea unei saturaţii venoase centrale a oxigenului mai mare de 70%.
