Strategia profilactică care reduce incidenţa nefropatiei după substanţa de contrast este administrarea de lichide. Deşi sunt controverse, administrarea de soluţie NaCl 0,9% şi bicarbonat a fost cea mai eficientă. Soluţia salină 1ml/kg/h administrată cu 12h înainte de procedură şi 12h după. La pacientul cu risc de supraîncărcare volemică, se recomandă soluţie izotonică de bicarbonat înainte şi după procedură. Se administrează 3ml/kg/h cu o oră înainte de procedură, apoi 1ml/kg/h pe perioada procedurii şi după 6 ore.
Altă substanţă utilă este N-acetilcisteina 1200 mg per os la 12 ore. Se administrează la pacientul cu risc mare cu o zi înainte de administrarea substantei de contrast şi se continuă în ziua procedurii. În această perioadă se evită administrarea de diuretice, AINS, IEC.
Administrarea de N-acetilcisteină nu are efect profilactic perioperator dacă nu se utilizează substanţă de contrast. Studiile au arătat că administrarea altor substanţe-dopamina, diuretice, blocante de canal de calciu, IEC, hidratarea-nu asigură un efect profilactic pentru IRA.
Diureticele
Diureticele
Deşi diureticele nu au nici un efect asupra prognosticului IRA prezente, sunt totuşi utile în homeostazia lichidiană. Totuşi s-a observat că administrarea de NaCl 0,9% pentru menţinerea pacientului euvolemic sau hipervolemic este util.
Furosemidul creşte excreţia de apă interferând sistemul de cotransport al Cl care apoi inhibă reabsorbţia de Na şi Cl în ansa ascendentă groasă a lui Henle si în tubul renal distal. Este potent şi cu acţiune rapidă, maximum de acţiune este la 60 min şi durează 6-8 ore. În IRA se administrează doze mari pentru efectul diuretic; 600mg/zi cu monitorizare corespunzătoare. Administrarea continuă este mai eficientă. Această metodă asigură natriureza reducând riscul ototoxicităţii comparativ cu administrarea intermitentă.
Metforminul reduce concentraţia; interferă cu efectul hipoglicemiant ale antidiabeticelor orale. Coadministrarea de aminoglicozide sau acid etacrinic, creşte riscul ototoxicităţii. Creşte efectul anticoagulant al anti vitaminelor K. Creşte nivelul seric al litiului până la riscul toxicităţii.
Diuretice - Contraindicaţii
Hipersensibilitate; coma hepatică, anurie, dezechilibru electrolitic.
Diuretice – Precauţii:
Sarcina - există risc fetal în studiile pe animal dar nu sunt stabilite la om; de utilizat dacă beneficiul depăşeşte riscul fetal.
Precauţii: de efectuat determinări repetate de electroliţi serici, de CO2 , glicemie, creatinină, acid uric, calciu, uree în primele luni de tratament şi periodic după aceea; de evitat utilizarea altor nefrotoxice dacă este posibil.
Vasodilatatoare
Vasodilatatoare
Dopamina in doze mici(1-4μg/kg/min) determină vasodilatare renală selectivă crescând perfuzia renală. Reduce absorbţia de sodiu, scăzând consumul de energie la tubii lezaţi. Acest lucru creşte fluxul urinar care previne obstrucţia prin depozite la tubii renali. Dar studiile nu au demonstrat un rol benefic prin perfuzia dopaminei în doză mică.
Interacţiuni fenitoin, blocantele α şi β adrenergice, anestezicele generale, IMAO, cresc şi prelungesc efectele.
Precauţii C- risc fetal în studiile pe animal, nedemonstrat la om.
Blocantele de canal de calciu
Blocantele de canal de calciu
Eficacitatea nu este demonstrată uman; se crede că efectele pozitive din studiile animale se datorează vasodilataţiei, de aceea se administrează la transplantul renal
Nifedipin relaxează musculatura netedă ameliorând fluxul sanguin renal şi aportul de oxigen.
Dozare adult 10-30mg per os x3, nu peste 120-180mg/zi; 30-60mg eliberare prelungită, max 120mg/zi.
Pediatric 0,25-0,5 mg/kg/doză per os x3 sau x4 după nevoie.
Interacţiuni atenţie dacă se administrează vasodilatatoare, β blocante, opioizi. Blocantele de H2- cimetidina, cresc toxicitatea.
