Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

Ne întâlnim în prezent cu viitorul trecutului. (Părintele Arsenie Boca)

Nu te întâlni cu femeia desfrânată, ca să nu cazi în laţurile ei. (Ecclesiasticul 9.3)

Omul este punctul de întâlnire al spiritului cu materia. 7.4

Omul, coroana Creaţiei, punctul de întâlnire al spiritului cu materia. 7.4

Postul este o purificare înainte de întâlnirea cu Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Rar se întâlneşte un om căruia îi place mâncarea de regim. Şi mai rar se întâlneşte omul care ştie să

spună sau să audă un adevăr neplăcut. (Proverb sanscrit)

Să învăţăm ce înseamnă să mergi la Liturghie pentru că vrei să te întâlneşti cu Hristos, nu să îi judeci pe

cei mai slabi ca tine şi să învăţăm ce înseamnă să te întorci în lume cu aceeaşi gingăşie cu care

Dumnezeu are grijă de ea. (Teologul Alexander Schmemann)

Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. De mă izgo-

neşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ,

şi oricine mă va întâlni, mă va ucide". (Facerea 4.13, 14)

Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l

pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs/ Precum acela care nu-l poate da altora.

(Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)

Şi s-a dus Tobie să caute omul şi s-a întâlnit cu Rafael. Acesta era înger, dar el nu ştia. Şi i-a zis: "Poţi

să mergi cu mine la Ragheşul Mediei? Cunoşti tu locurile acelea?" Şi îngerul i-a răspuns: "Pot să merg

cu tine şi ştiu drumul; ba chiar am găzduit la Gabael, fratele nostru!" (Tobit 5.4-6)

Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de cru-

cea ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. Viaţa spirituală include înţelegerea spiritu-

ală a crucii, care inevitabil e întâlnită în viaţă. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o

artă spirituală. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Vei învăţa pe cheltuiala ta că de-alungul vieţii vei întâlni mai multe măşti decât chipuri. (Luigi Pirandello)

Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în

tăcere foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi

viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.

Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat

de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Întâmplarea/ Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu

va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun

fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Cele ce ţi se întâmplă să le primeşti ca bune, ştiind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

(Din “Învăţăturile celor 12 Apostoli”)

Celui ce ascultă porunca nu i se va întâmpla nimic rău, că inima unui om înţelept va cunoaşte timpul

şi judecata. (Ecclesiastul 8.5)

Dacă ai multe fapte bune, poţi uşor să-ţi acoperi cu ele păcatele; dar dacă eşti gol de fapte bune, fieca-

re păcat îţi face o rană de moarte. Ca să nu se întâmple asta, să ne înarmăm cu fapte bune.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa că

nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelepciunea legată de

Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Dacă nu deznădăjduim şi asumăm tot ceea ce ni se întâmplă în credinţă, iadul deznădejdii se transfor-

mă în rai de nădejde. (Părintele Alexandru Barna, tâlcuind învăţătura Cuviosului Siluan Athonitul:

“Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”)

Dacă ştii să pui pe Dumnezeu în tot ce faci, Îl vei regăsi în tot ceea ce ţi se petrece. (Vladimir Ghika)

De aceea se întâmplau certuri între păzitorii vitelor lui Avram şi păzitorii vitelor lui Lot. Pe atunci lo-

cuiau în pământul acela Canaaneii şi Ferezeii. Atunci a zis Avram către Lot: "Să nu fie sfadă între

mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem fraţi. Iată, nu e oare tot pământul înaintea

ta? Desparte-te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei

apuca tu la dreapta, eu voi apuca la stânga". (Facerea 13.7-9)

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să

jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâm-

pla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a

reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai cre-

dinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric

francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej

să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se

întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are as-

cuns în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Este bine să fim conştienţi că există o pronie dumnezeiască şi că nimic nu se întâmplă în lumea aceasta,

fără ca să nu ştie Dumnezeu. (Părintele Sofian de la Antim)

Eşecul nu te omoară… te motivează să faci ceva să se întâmple. (Kevin Michael Costner)

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată

cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor.

(Matei 8.33, 34)

Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se întâmple. Atunci s-a pogorât fata lui Fa-

raon la râu să se scalde, şi roabele ei o însoriră pe malul râului. Şi văzând coşul în păpuriş, ea a tri-

mis pe una din roabele sale să-l aducă. Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea.

Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: "Acesta este dintre copiii Evreilor".

(Ieşirea 2.4-6)

Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a

fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau

bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)

Închideţi gura în faţa mea şi eu voi vorbi, orice ar fi să se întâmple. (Iov 13.13)

Mai rău decât moartea nimic nu se întâmplă, iar moartea n-o poţi ocoli. (Mihail Lermontov)

Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau

norocul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius)

N-am apărut întâmplător, nu trăim întâmplător, nu murim întâmplător. 11.22

Nici întâmplarea nu-i în afara providenţei dumnezeieşti. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele.

(Solomon 12.21)

Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare. (Seneca)

Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face

câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că

mereu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute.

Nu murim întâmplător, ultimul cuvânt nu-i apartine morţii, ci lui Dumnezeu, autorul ei. 11.22

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci nu-

mai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate. (Maurice Chevalier)

Rugăciunea la întâmplare 5.5

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care

sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări

şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea

curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Athonitul)

Şi Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ţi milă de Tine să nu Ţi se în-

tâmple Ţie aceasta. Iar El, întorcându-se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală

Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. (Matei 16.22, 23)

Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care in-

trând Pavel şi rugându-se, şi-a pus mâinile peste el şi l-a vindecat. (Faptele Apostolilor 28.8)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de

mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că

ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el,

scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deoda-

tă mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi zi-

ceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)

Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea

noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. (I Corinteni 10.11)

Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără ştirea Lui. Căci Dum-

nezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie

în anumite timpuri, faţă de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul şi Dreptul Iov)

Tot ce se întâmplă în lume, deci şi în viaţa noastră, are la origine trei cauze: Dumnezeu, diavolul şi

oamenii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung-răbdător.

(Ecclesiasticul 2.4)

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a ale-

gerii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâm-

plările care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se

întâmplă în exterior. (John C. Maxwell)

Unui om bogat i-a rodit din belsug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun

roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge

acolo tot grâul şi bunătăţile mele. …. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de

la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori

sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca 12.16-21)

Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: "Scoală şi

ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din

ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat". (Ieşirea 32.1)

Visul american nu li se întâmplă celor care aţipesc. (Richard Nixon)

Zis-a Avva Sisoe: Orice fel de ispită va veni omului, să zică: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta.

Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla lui, să zică: Din mila lui Dumnezeu este aceasta.

Întemeierea/ Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat. (Psalmi 88.12)

Altfel, ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori, de la întemeierea lumii; ci acum, la sfârşitul veacu-

rilor, S-a arătat o dată, spre ştergerea păcatului, prin jertfa Sa. (Coloseni 9.26)

Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: "Cine este cel ce pune pronia sub ob-

roc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi

vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine

a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? (Iov 38.1-5)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este

omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin

faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor

Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa că

nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelepciunea legată de

Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nyssa)

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în lo-

cul în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să

acopere pământul. (Psalmi 103.8-10)

Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată.

(Solomon 18.19)

Iată, Eu voi ploua mâine, pe vremea asta, grindină foarte multă, cum n-a mai fost în Egipt de la înte-

meierea lui şi până în ziua aceasta. (Ieşirea 9.18)

Mamă va zice Sionului omul şi om s-a născut în el şi Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el. Domnul

va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el. (Psalmi 86.4, 5)

Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeie-

rea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El

întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.21, 22)

Până şi o dezamăgire, chiar dacă aceasta este întemeiată şi definitivă, înseamnă un pas înainte.

(Max Plank)

Postul, bun păzitor al sufletului, întemeiere împreună lucrătoare a trupului. 2.9

Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile. (Solomon 3.19)

Progresul umanităţii nu se poate întemeia pe minciună, ci numai pe sinceritate şi adevăr.

(Mihail Sadoveanu)

Să tremure înaintea Lui tot pământul, că El a întemeiat lumea şi nu se va clătina.

(I Paralipomena 16.30)

Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul

oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul

celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă

de la întemeierea lumii. (Matei 25.32-34)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de

pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru

mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Întoarcerea/ A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: "Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru şi

din ale tatălui nostru şi-a făcut toată bogăţia aceasta". Şi căutând Iacov la faţa lui Laban, iată nu mai

era faţă de el ca mai înainte. Atunci Domnul a zis către Iacov: "Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în

patria ta, şi Eu voi fi cu tine!" (Facerea 31.1-3)

A petrece (a cheltui) timpul are conotaţia unei finalităţi, este fără întoarcere. (Herbert Harris)

Adu-ţi aminte că m-ai făcut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână. (Iov 10.9)

Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem spre Tine, înainte de a ne întoarce în mormânt.

(Din rugăciunile de la Rusalii)

Astăzi se înalţă şi mâine nu va mai fi, căci s-a întors în ţărâna sa şi planurile lui au pierit.

(I Macabei 2.62)

Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat, şi a rostit:

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a

luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un

cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu. (Iov 1.20-22)

Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la

păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. (Psalmi 50.9, 10)

Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.

(Solomon 26.11)

Căci Dumnezeu întoarce omului după faptele lui şi se poartă cu fiecare după purtarea lui. (Iov 34.11)

Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se în-

toarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce

la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. (II Petru 2.21, 22)

Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele ma-

mei sale se va umple deDuhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul

Dumnezeul lor. (Luca 1.15, 16)

Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu

va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit

niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Cei care nu se amăgesc cu vorbe deşarte vor trebui să se întoarcă la Evanghelie şi, sprijiniţi pe experi-

enţa vieţii, să mărturisească cinstit rolul ei unic în dezvoltarea societăţii omeneşti. (William James,

fiziolog, psiholog şi unul dintre cei mai vestiţi pedagogi de peste ocean)

Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuţile, săvârşeşte un păcat anevoie de iertat; dar

rugăciunea şi milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Celui ce te loveşte peste obraz, întoarce-i şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi

cămaşa; oricui îţi cere, dă-i; şi de la cel care ia lucrurile tale, nu cere înapoi. (Luca 6.29, 30)

Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoar-

ce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Fie slava Domnului în veac!

Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. (Psalmi 103.30-32)

Dar minţile lor s-au învârtoşat, căci până în ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, rămâne acelaşi

văl, neridicându-se, căci el se desfiinţează prin Hristos; ci până astăzi, când se citeşte Moise, stă un

văl pe inima lor; iar când se vor întoarce către Domnul, vălul se va ridica. (II Corinteni 3.14-16)

De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: "Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu

vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec" Acestea

a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. (Ioan 12.39-41)

De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu:

pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică

(Iezechiel 18.30)

De ce dar poporul acesta, Ierusalime, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu vrea să se

întoarcă? (Ieremia 8.5)

De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme. (Ecclesiasticul 4.5)

De la sublim la ridicol nu e decât un pas. (Napoleon Bonaparte, la întoarcerea din campania din Rusia)

De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit şi în el a gătit unelte de

moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat. (Psalmi 7.12)

Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate.