Objetivos generales

Oración compleja

• 
  Coordinación entre oraciones. Coordinación copulativa disyuntiva, adversativa, consecutiva y explicativa - afirmativas y negativas -. (Ver “Enlaces”).
  

• 
  Subordinación adjetiva (o de relativo). Relación con los antecedentes: cei ce, căreia, căruia, cât, când, cum, ca să, că + indicativo o subjuntivo (Condiţia ca să fii profesor… Toţi cei ce intră în casă se descalţă.).
  

• 
  Subordinación nominal con valor de sujeto; relación con el predicado antecedente: cine, care, cum, să, ca… să, dacă + indicativo o subjuntivo (E ciudat cum vorbeşte azi. Cine sare cam sus, îndată cade jos.); uso en los proverbios. Con valor de atributo: relación con el verbo copulativo: ce, cine, cum, cât, că, să, ca să, dacă (Pare să fie o persoană bună.).
  

Transmisión de información. Subordinadas nominales directas e indirectas. Refuerzo del uso de subordinadas nominales que dependen de verbos y locuciones verbales de declaración, pensamiento, percepción, sentimientos, duda, consejo, mandato y prohibición, o de interjecciones con valor verbal, de adjetivos y de adverbios (Bag de seamă că ai uitat tot. Nu e demn să se prezinte la acest post. Vai de cine nu ascultă.).

• 
  Uso del presuntivo en estructuras subordinadas circunstanciales de tiempo (L-o fi văzut îndată ce s-o fi înapoiat.), lugar (S-o fi oprit unde o fi găsit apă.), modo (O fi muncit cât o fi putut.), causa (Nu şi l-a cumpărat pentru că n-o fi având bani.).
  
• 
  Elementos que introducen las subordinadas nominales. Refuerzo y ampliación: ca…să, de ce, ceea ce, orice, oricine, oricare... (I-a spus ceea ce credea. Nu-şi amintea de ce nu voia.).
  
• 
  Subordinación adverbial (o circunstancial). Oraciones que dependen de verbos, locuciones verbales, interjecciones, adjetivos o adverbios (Ion şi-a bătut joc de el când a intrat. Hai unde vrei. E aşa de trufaşă de nu te poţi apropia de ea.).
  

• 
  Temporal: refuerzo y ampliación de estructuras para indicar simultaneidad, anterioridad o posterioridad con: (mai) înainte (ca) să, până când, în timp ce, în vreme ce, pe când, ori de câte ori ... + indicativo o subjuntivo (Mai înainte ca voi să adăugaţi ceva, el a replicat. În vreme ce vorbeai, eu mă gândeam.).
  
• 
  De lugar con: încotro, oriunde, oriîncotro, în/la care, la câţi ... + indicativo (Se oprea oriunde vedea oameni.).
  
• 
  Modal: estructuras con pe cât, după cum, precum, fără (ca) să, pe măsură ce ... + indicativo o subjuntivo (Făcu precum o sfătuii. Mergea fără să-i pese de ea.).
  
• 
  Comparativas con: cum, decât să, faţă de cum, după cum, precum, pe cât, cu cât .... + indicativo o subjuntivo o condicional (Mai bine vorbeşte decât să facă. Procedează cum aţi proceda voi.).
  
• 
  Causal: estructuras con din pricină că, de vreme ce, că (doar), dat fiind că, având în vedere că, dacă, o dată ce ... + indicativo o condicional o presuntivo (Dacă ai făcut asta, vei fi pedepsit. Nu din pricină că ar fi leneş, n-a sfârşit lucrarea.).
  
• 
  Final: estructuras con de, în/cu scopul să, pentru ce ...... + indicativo o subjuntivo (S-a dus de-a cumpărat pâine. A insistat cu scopul să ne convingă.). Estructuras negativas con: să nu cumva să, ca nu (care) cumva să .... (Au tăcut ca nu cumva să-i audă cineva.).
  
• 
  Condicional: estructuras con: să, când, în caz că, numai să, din moment ce, cu condiţia să, în ipoteza că .... + indicativo o condicional o subjuntivo (În caz că plouă, se amână excursia. Când ar fi după tine, toţi ar dispărea.).
  
• 
  Concesiva: estructuras con deşi, că, de, fără (ca) să, cu toate că, măcar că, cât, oricât, oricum.... + indicativo o subjuntivo o condicional (Cu toate că era obosit, a mers la ore. Fără să fie din oraş, s-a orientat bine. Oricum ai face tot nu-i mulţumit.).
  
• 
  Consecutiva: estructuras con încât, că, de, să, încât să, ca să, decât să... + indicativo o subjuntivo (E aşa de mic, de abia se vede. E prea frig ca să te plimbi azi.). Otros grupos que introducen oraciones consecutivas: aşa că, aşa încât, astfel că, astfel încât... (A întârziat acolo, aşa că soţia s-a supărat.).
  
• 
  Otros elementos para introducir las circunstanciales de tiempo: oricând, oricât (Îl aştept, oricând ar veni), de modo: oricât, oricum (Oricum ar proceda, rezultatul va fi bun.)