Proiectul codului administrativ
Yüklə 1,67 Mb.
|
| PARTEA A VII-A (h)
RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ Titlul I Dispoziții generale Răspunderea juridică Art. 614(h1) Răspunderea juridică reprezintă o formă a răspunderii sociale ce constă în ansamblul de drepturi şi obligaţii conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unor fapte ilicite şi constituie cadrul în care se aplică şi se execută sancţiunile juridice, cu scopul asigurării restabilirii ordinii de drept. Condiţiile răspunderii juridice Art. 615638 (h3) Răspunderea juridică intervine dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) fapta ilicită; b) legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul vătămător; c) vinovăţia.
Fapta ilicită reprezintă acțiunea sau inacțiunea unei persoane fizice sau juridice prin care sunt vătămate unele relaţii sociale apărate prin norme juridice sau se încalcă o normă de conduită obligatorie. Formele răspunderii juridice în administrația publică Art. 617(h2) (1) Săvârșirea unor fapte ilicite, de către personalul din administrația publică, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz. (2) Răspunderea civilă și penală se angajează conform legislației specifice.
(1) Răspunderea administrativă reprezintă acea formă a răspunderii juridice ce constă în ansamblul de drepturi şi obligaţii conexe de natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite prin care se încalcă norme ale dreptului administrativ. (2) Răspunderea se stabileşte în funcţie de forma de vinovăţie şi de contribuţia efectivă la încălcarea legii. (3) Răspunderea administrativă nu exclude și se poate completa cu alte forme ale răspunderii juridice, în condițiile legii. Formele răspunderii administrative Art. 619(h6) Răspunderea administrativă poate fi disciplinară, contravențională sau patrimonială. Principiile răspunderii administrative Art. 620(h7) (1) Principiul legalităţii răspunderii – răspunderea administrativă nu poată opera decât în condiţiile sau în cazurile prevăzute de lege, în limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfăşurate de autorităţile învestite în acest scop. (2) Principiul justeței sau proporţionalităţii răspunderii – corelarea sancţiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei ilicite săvârşite şi cu întinderea pagubei, în cazul producerii unei pagube, cu forma de vinovăţie constatată, printr-o corectă individualizare. (3) Principiul celerităţii – momentul aplicării sancţiunii trebuie să fie cât mai aproape de cel al manifestării faptei ilicite, fără amânări sau tergiversări inutile, pentru ca rezonanţa socială a sancţiunii aplicate să fie maximă sporind efectul preventiv al acesteia. Titlul II Răspunderea administrativ disciplinară Definiția Art. 621(h8) (1) Răspunderea administrativ-disciplinară reprezintă o formă a răspunderii administrative care intervine în cazul săvârșirii unei abateri disciplinare, în sensul încălcării de către demnitari, funcţionari publici şi asimilaţii acestora a îndatoririlor de serviciu și a normelor de conduită obligatorie prevăzute de lege. (2) Răspunderea administrativ-disciplinară se stabilește cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare și este supusă controlului instanțelor de contencios administrativ, în condițiile legii.
Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârșită cu vinovăție de către funcţionarii publici, demnitari şi asimilaţii acestora, care constă într-o acțiuni sau inacțiune prin care se încalcă obligațiile ce le revin din raportul de serviciu, respectiv din exercitarea mandatului sau în legătură cu acesta și care le afectează statutul socio - profesional și moral. Subiecții răspunderii administrativ-disciplinare Art. 623(h10) (1) Subiectul activ al răspunderii administrativ-disciplinare este autoritatea administrației publice sau orice entitate asimilată acesteia față de care se răsfrâng consecințele unei abateri disciplinare și în a cărei competență intră tragerea la răspundere a făptuitorului. (2) Subiectul pasiv al răspunderii administrativ-disciplinare este persoana care a săvârșit o abatere disciplinară.
(1) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, de împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de forma de vinovăţie a autorului şi de consecinţele abaterii, de comportarea generală în exercitarea funcției publice, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni administrativ-disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile legii. (2) În cazul în care fapta a fost sesizată şi ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării dosarului ori renunţării la urmărirea penală sau până la data la care instanţa judecătorească dispune achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.
Răspunderea administrativ-contravențională reprezintă o formă a răspunderii administrative, care intervine în cazul săvârșirii unei contravenții identificată potrivit legislaţiei specifice în domeniul contravenţiilor. Regimul juridic aplicabil Art. 626(h14) (1) Regimul juridic general aplicabil în materie contravenţională este stabilit legea-cadru privind regimul juridic al contravenţiilor. (2) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în domeniul administrativ - contravențional.
Răspunderea administrativ-patrimonială reprezintă o formă a răspunderii administrative care constă în obligarea statului sau, după caz, a unităților administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate unei persoane fizice sau juridice prin orice eroare judiciară, pentru limitele serviciului public, printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat al administrației publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim. Răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate Art. 628(h16) (1) Statul răspunde patrimonial pentru condamnarea sau arestarea pe nedrept a unei persoane nevinovate, ca urmare a unor greșeli intervenite în procesul de înfăptuire a justiției penale. (2) Răspunderea prevăzută la alin. (1) se angajează cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: a) existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care se soluționează un litigiu definitiv; b) existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunțată în urma exercitării căilor extraordinare de atac, prin care se constată eroarea judiciară; c) formularea, conform legii de către persoana vătămată a pretențiilor pentru repararea prejudiciului cauzat prin eroarea judiciară. Condiţiile răspunderii exclusive a autorităților administrației publice pentru limitele serviciului public Art. 629(h18) Autoritățile administrației publice răspund patrimonial exclusiv pentru limitele serviciului public cu îndeplinirea următoarelor condiţii: a) existenţa unui serviciu public care prin natura sa conține riscul producerii anumitor prejudicii pentru beneficiari; b) existenţa unui prejudiciu material sau moral, după caz, al unei persoane fizice sau al unei juridice; c) existenţa unei legături de cauzalitate între riscul utilizării serviciului public și paguba persoanei fizice sau, după caz, a persoanei juridice.
(1) Autoritățile administrației publice răspund patrimonial, din bugetul propriu, pentru pagubele materiale sau morale cauzate prin acte administrative, prin refuzul nejustificat de a soluționa o cerere sau prin nesoluționarea în termen a acesteia. (2) Dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, în situațiile în care este dovedită culpa demnitarului, a funcţionarului public sau a personalului contractual, acesta răspunde patrimonial solidar cu autoritatea sau instituția publică dacă nu a respectat prevederile legale specifice atribuțiilor stabilite prin fișa postului sau prin lege.
Autoritățile administrației publice și personalul acestora răspund patrimonial solidar pentru pagube produse domeniului public ori privat ca urmare a organizări sau funcționări a serviciului public cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare. Condițiile răspunderii administrativ-patrimoniale Art. 632 (h21) Răspunderea administrativ-patrimonială este angajată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) actul administrativ contestat este ilegal; b) actul administrativ ilegal este cauzator de prejudicii materiale sau morale; c) existența unui raport de cauzalitate între actul ilegal și prejudiciu; d) existența culpei autorității publice și/sau a personalului acesteia. Răspunderea patrimonială a personalului autorităților sau instituțiilor publice în legătură cu atribuțiile delegate Art. 633 (h22) Personalul autorităților sau instituțiilor publice căruia i se deleagă în scris atribuții răspunde pentru prejudiciile cauzate în legătură cu exercitarea atribuțiilor delegate, în solidar cu persoana care are competența delegării. Actul de delegare trebuie să prevadă limitele acesteia. Este nulă delegarea dată peste pregătirea și experiența profesională a persoanei căreia îi sunt delegate atribuții. PARTEA A VIII-A (i) SERVICII PUBLICE Titlul I Principiile şi clasificarea serviciilor publice Principiile specifice aplicabile serviciilor publice Art. 634(i1) (1) Înființarea, organizarea şi prestarea serviciilor publice se realizează potrivit principiilor transparenţei, egalităţii de tratament, continuităţii, adaptabilităţii, accesibilităţii şi al furnizării serviciilor publice la standarde de calitate. (2) Principiul transparenţei presupune respectarea de către autorităţile administraţiei publice a obligaţiei de a informa cu privire la modul de stabilire a activităţilor componente şi a obiectivelor, la modul de reglementare, organizare, funcţionare, finanţare, prestare şi evaluare a serviciilor publice, precum şi la măsurile de protecţie a utilizatorilor şi la mecanismele de soluţionare a reclamaţiilor şi litigiilor. (3) Principiul egalității de tratament în prestarea serviciilor publice presupune eliminarea oricărei discriminări a beneficiarilor serviciilor publice bazate, după caz, pe criterii de origine etnică sau rasială, religie, vârstă, gen, orientare sexuală, dizabilitate, precum şi asigurarea aplicării unor reguli, cerinţe şi criterii identice pentru toate autoritățile și organismele prestatoare de servicii publice, inclusiv în procesul de delegare a serviciului public. (4) În prestarea serviciilor publice, autoritățile și instituțiile publice, precum și organismele prestatoare de servicii publice au obligația respectării principiului continuităţii, definit la art. 12. (5) Principiul adaptabilităţii serviciului public presupune faptul că, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale, administraţia publică trebuie să se adapteze în mod continuu nevoilor societăţii. (6) Principiul accesibilității presupune asigurarea accesului la serviciile publice pentru toți beneficiarii, în special la acele servicii care răspund unor nevoi de bază ale acestora; accesibilitatea impune luarea în considerare, încă din faza de fundamentare a înființării serviciului public, a aspectelor referitoare la cost, disponibilitate, adaptare, proximitate. (7) Principiul furnizării serviciilor publice la un nivel ridicat de calitate presupune stabilirea şi monitorizarea indicatorilor de calitate pentru fiecare serviciu public, pe toată durata de furnizare a acestora. Autoritățile administrației publice și organismele prestatoare de servicii publice sunt obligate să respecte standardele de calitate și/sau de cost stabilite pentru serviciile publice. (8) Principiul responsabilității asigurării serviciului public presupune existența unei autorități publice competente cu asigurarea serviciului public, independent de modalitatea de gestiune și de furnizare/prestare a acestuia către beneficiar.
(1) În funcţie de conținutul activității, serviciile publice pot fi servicii de interes economic general şi servicii non-economice de interes general. (2) Din punct de vedere al competenței teritoriale de a răspunde nevoilor de interes public serviciile publice pot fi servicii publice de interes naţional şi servicii publice de interes local. Serviciile publice de interes naţional sunt serviciile publice care răspund nevoilor cu caracter general ale întregii populaţii şi care, datorită naturii şi importanţei, sunt în competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale; serviciile publice de interes local sunt serviciile publice care răspund în principal nevoilor comunităților locale și care sunt realizate în mod optim prin acțiunea autorităților administrației publice locale. (3) În funcție de modalitățile de realizare a prestării serviciile publice sunt servicii publice prestate/furnizate în mod unitar fie de către o autoritate publică, fie de către un organism prestator de servicii publice și servicii publice prestate/furnizate în comun de către una sau mai multe autorități publice sau de una sau mai multe organisme prestatoare de servicii publice. Obligaţiile de serviciu public Art. 636(i3) (1) Obligaţiile de serviciu public reprezintă cerințe și îndatoriri specifice impuse organismelor prestatoare în fiecare sector al serviciilor publice de către legiuitor sau de către autorităţile administraţiei publice competente cu reglementarea, autorizarea sau gestiunea serviciului public respectiv. (2) Obligaţiile de serviciu public presupun, în principal, asigurarea serviciului universal, continuitatea și suportabilitatea serviciului, precum şi măsuri de protecţie a beneficiarului.
Stabilirea activităţilor componente, a misiunii, a procedurii de atribuire, a compensaţiei, după caz, precum şi prestarea serviciilor publice se realizează în conformitate cu standardele și cerințele stabilite de legislaţia incidentă în domeniu a Uniunii Europene aplicabilă în statele membre. Serviciile de interes economic general Art. 638(i5) (1) Serviciile de interes economic general sunt activităţile economice care sunt desfășurate în vederea satisfacerii unei/ unor nevoi de interes public, pe care piața nu le-ar asigura sau le-ar asigura în alte condiții, pentru care autorităţile administraţiei publice stabilesc obligaţii specifice de serviciu public. (2) Serviciile de interes economic general sunt furnizate direct de către o autoritate a administraţiei publice sau, după caz, de către organisme prestatoare de servicii publice sub monitorizarea şi controlul autorității administrației publice competente. (3) Serviciile publice de interes economic general se disting de serviciile non-economice de interes general prin caracterul economic al activității desfăşurate. (4) În sensul prezentului Cod, prin caracter economic al unui serviciu public se înțelege particularitatea acestuia care generează profit, prin activitatea/activităţile prestate pe piaţă.
Serviciile non-economice de interes general reprezintă activităţile care nu au caracter economic şi sunt desfăşurate în vederea satisfacerii unei/unor nevoi de interes public direct de către o autoritate a administraţiei publice sau de către organismele prestatoare de servicii publice sub monitorizarea şi controlul acesteia. Titlul II Reglementarea şi înfiinţarea serviciilor publice Stabilirea caracterului de serviciu public Art. 640(i7) Caracterul de serviciu public al unei activităţi sau al unui ansamblu de activităţi se recunoaște prin acte normative. Actul de reglementare/înfiinţare a unui serviciu public Art. 641(i8) Actul normativ prin care se reglementează şi/sau se înfiinţează un serviciu public trebuie să conţină cel puțin următoarele elemente: a) activitatea sau activităţile care constituie serviciul public respectiv; b) obiectivele serviciului public; c) tipul de serviciu public; d) obligaţiile de serviciu public, dacă este cazul; e) structura responsabilă pentru prestarea serviciului public; f) modalităţile de gestiune; g) sursele de finanţare; h) modalități de monitorizare, evaluare și control a modului de furnizare a serviciului public; i) sancţiuni; j) standarde de calitate și de cost, în cazul în care acestea sunt stabilite potrivit legii; k) alte elemente stabilite prin lege.
Autorităţile de reglementare în domeniul serviciilor publice se stabilesc prin lege. Competența de înființare/ organizare a structurii responsabile cu furnizarea/ prestarea serviciilor publice Art. 643(i10) (1) Autorităţile administraţiei publice centrale, prin acte normative, au competenţa de înfiinţare/organizare a structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor publice de interes naţional. (2) Autorităţile administraţiei publice locale, prin acte administrative, au competenţa de înființare/organizare a structurilor responsabile pentru prestarea serviciilor care răspund în principal, nevoilor specifice colectivităţii locale.
Modalităţile de gestiune ale unui serviciu public sunt: a) gestiunea directă; b) gestiunea delegată. Gestiunea directă Art. 645(i12) (1) Gestiunea directă este modalitatea de gestiune prin care o autoritate a administraţiei publice îşi asumă/ exercită nemijlocit competenţa care îi revine cu privire la prestarea unui serviciu public potrivit legii sau actului de reglementare/înfiinţare a serviciului public. (2) Gestiunea directă se poate realiza de către o autoritate a administraţiei publice, de către structurile cu sau fără personalitate juridică ale acesteia sau de către societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital social integral al statului sau al unității administrativ-teritoriale înființate de autoritățile administrației publice, după caz, în condițiile prevăzute de lege pentru fiecare serviciu public.
(1) Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune prin care prestarea serviciului public se realizează în baza unui act de delegare şi/sau a unei autorizări din partea autorității competente, de către organismele prestatoare de servicii publice, altele decât cele prevăzute la art. 645 alin. (2). (2) Gestiunea delegată poate implica dreptul organismului prestator de servicii publice de a utiliza infrastructura aferentă serviciului delegat, printr-una dintre modalitățile prevăzute de legislația aplicabilă fiecărui tip de serviciu.
(1) Actul de delegare către un operator economic a prestării serviciului de interes economic general este act administrativ și trebuie să cuprindă cel puțin următoarele elemente, cu excepția cazului în care prin legi speciale se prevede altfel: a) conţinutul obligaţiilor de serviciu public; b) organismul prestator al serviciului/serviciilor publice şi, dacă este cazul, teritoriul pe care prestează; c) natura oricăror drepturi speciale acordate organismului prestator de servicii publice de către legiuitor sau de către autoritatea administraţiei publice competente; d) o descriere a mecanismului de compensare şi a parametrilor de calcul, control şi revizuire a compensaţiei acordate pentru prestarea serviciului public; e) modalităţile de evitare a supracompensării şi de recuperare a unei eventuale supracompensaţii; f) drepturi exclusive acordate, în condițiile legii, organismului prestator de servicii publice de către legiuitor sau de către autoritatea administraţiei publice competente; g) cazuri și situații de încetare a actului de delegare. (2) Parametrii pe baza cărora se calculează compensația trebuie stabiliți înainte de identificarea organismului prestator în mod obiectiv, respectându-se principiile transparenței și a liberei concurențe. (3) Compensația nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru acoperirea integrală sau parțială a costurilor suportate pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public, luând în considerare veniturile rezultate și un profit rezonabil.
Autorităţile administraţiei publice au obligaţia de a monitoriza, evalua şi controla modul de prestare a serviciilor publice din sfera lor de competenţă, indiferent de modalitatea de gestiune adoptată, în limitele competențelor stabilite de legislația aplicabilă fiecărui tip de serviciu public. Titlul IV Desfiinţarea serviciilor publice Situaţii de desfiinţare a serviciilor publice Art. 649(i16) În situaţia în care un serviciu public nu mai răspunde unei nevoi de interes public se decide încetarea prestării serviciului public printr-un act de același nivel cu cel prin care a fost înființat, la inițiativa autorității competente şi în urma consultării publice. Competenţa de desfiinţare a structurii responsabile cu furnizarea/prestarea serviciilor publice Art. 650(i17) Desfiinţarea sau dizolvarea structurii/structurilor responsabile pentru prestarea serviciului public se realizează la iniţiativa autorităţii administraţiei publice centrale competente, în cazul serviciilor publice de interes naţional, şi la iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale, în cazul serviciilor publice de interes local. Yüklə 1,67 Mb. Dostları ilə paylaş:
|