Psihopatologie: un continuum normalitatelanormalitate
163
spitalului. Ulterior, cei opt au fost externaţi cu diagnosticul
„schizofrenie în remisie", perioada de spitalizare variind între 9 şi 52
de zile.
într-un al doilea experiment, personalul unui alt spital psihiatric
a fost informat cu privire la primul experiment şi a fost avertizat că,
într-un interval de 3 săptămâni, s-ar putea programa pentru spitalizare
câţiva pseudo-pacienţi. în timpul acestei perioade, au fost internaţi
193 de pacienţi; personalul a fost convins că 41 dintre aceştia nu erau
pacienţi veritabili, iar alţi câţiva pacienţi au fost doar suspectaţi de
falsitatea simptomelor invocate. în realitate, toţi pacienţii internaţi, în
acea perioadă de trei săptămâni, erau veritabili.
Cooper
(1972) afirmă că persoanele diagnosticate ca
schizofrene în SUA sunt de 10 ori mai multe decât în Marea Britanie.
Fransella
(1975) este de părere că majoritatea categoriilor de
diagnostic nu sunt exclusive şi pot rămâne deschise; pe de altă parte,
mulţi schizofreni nu prezintă simptome comune.
Beck şi colab. (1962) relatează că, împreună cu alţi trei
psihiatri, a diagnosticat 153 pacienţi; fiecare dintre aceştia a fost
examinat de doi psihiatri. Autorul şi colaboratorii săi căzuseră de
acord asupra manualului de diagnostic, dar nu şi asupra tehnicilor de
colectare a datelor. Procentul de concordanţă a diagnosticelor date a
fost numai 54%.
Reluând aceste cazuri citate,
Ward şi colab. (1962) a sugerat
câteva motive pentru rata scăzută a concordanţei diagnosticelor:
1. Inadecvările sistemului de diagnostic, precum criteriile vagi
sau categoriile prea puţin delimitate, sunt răspunzătoare pentru 62,5% '
din discordanţe.
2. Inconsistenţa informaţiilor prezentate de pacient.
3. Inconsistenţa tehnicilor utilizate de diagnostician, de exemplu,
diferenţe între tehnicile de interviu.
(Punctele 2 şi 3 au reprezentat baza pentru echilibrarea
discordanţelor).
Dostları ilə paylaş: 
