Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

CINE E MAESTRUL SPIRITUAL

Nu există diferenţă între Dumnezeu, Ghid spiritual şi Sine

«Ghidul spiritual este deopotrivă în afară şi înăuntru. Din afară el dă un impuls minţii să se întoarcă înăuntru. Din interior el atrage mintea spre Sine şi o ajută să se liniştească. Iată harul unui Ghid spiritual. Nu există diferenţă între Dumnezeu, Ghid spiritual şi Sine. Ghidul spiritual e înăuntru. Meditaţia are rolul de a destrăma ideea ignorantă că el este numai afară. Dacă el este un străin pe care îl aştepţi, atunci e destinat să dispară... care poate fi utilitatea unei fiinţe trecătoare ca asta? Dar câtă vreme gândeşti că eşti separat sau că eşti trupul cu mădularele lui, este necesar şi un Ghid spiritual exterior şi va apărea ca având un corp. Când va înceta greşita identificare cu corpul, se va vedea că Ghidul spiritual nu este altcineva decât Sinele.» (Ramana Maharishi)

Dacă întrebi pe un adept care este scopul căii lui spirituale, îţi va spune negreşit: unirea cu Dumnezeu. Pentru cât timp: o oră, o zi? De câte ori pe lună? Ideal ar fi să fii tot timpul în contact cu El. Dar asta este echivalent cu a spune că ţi-ai purificat într-atât ego-ul, sufletul, încât primeşti continuu lumina Spiritului. Scopul oricărei căi spirituale este unirea cu Dumnezeul din tine. Nu o relaţie temporară cu o entitate din afara noastră, ca un sărut pe fugă, ci descoperirea esenţei noastre divine, unificarea persoanei noastre în sine. Poate că unora le este mai uşor să se raporteze la un Dumnezeu exterior şi atotputernic decât la un Spirit interior şi confundabil cu ego-ul. Oricum, ceea ce contează este să existe o aspiraţie către un ideal suprem şi benefic...

Infinitul nu poate fi cuprins în finit. Dacă nu am avea deja acest fragment de Dumnezeu în interior, nu l-am putea asimila niciodată pe Dumnezeul macrocosmic. Nici măcar nu ne-am putea dori unirea cu Absolutul dacă nu l-am avea deja în noi, ascuns prin vraja lumii. Chiar şi cei care nu îşi doresc să-L cunoască pe Creator o vor face cândva, dar deocamdată ei par foarte mulţumiţi de aparenţele creaţiei.

Cine este Maestrul: Dumnezeu, Guru-l, Sinele Suprem?

Avem mai mulţi maeştri pe cale, conform cu nivelul atins şi importanţa misiunii noastre. Dumnezeu este modelul suprem pentru toţi Maeştrii în viaţă sau în duh. Dumnezeu trebuie să fie modelul profesioniştilor din toate domeniile. Orice face El duce la perfecţiune. Fiţi perfecţi ca Dumnezeu în tot ce faceţi, oricât de neînsemnat ar părea! Aveţi modelul şi forţa în voi, ca Spirit divin. El a creat lumea şi provocările ei, dar şi căile de ieşire din iluzie. Cu Dumnezeu, Fiul Său Isus Cristos sau Maica Domnului ne putem întâlni în ocazii extraordinare şi decisive, dar astfel de contacte sunt rare şi greu de prognozat.

Maestrul în carne şi oase ne-ar fi ceva mai accesibil, cu el putem petrece ceva mai mult timp – dacă am găsi un guru autentic, potrivit nouă (lucru destul de rar!). El ne dă indicaţii şi încurajare, dar numai rareori exemplificări de stări spirituale. În fond, mai sunt atâţia alţii care aşteaptă să fie ajutaţi, şi nici nu vrea să devenim dependenţi de el...

Calea spirituală de sub oblăduirea Maestrului este întreţinută şi supravegheată de spirite lucrătoare, adevăraţi Maeştri invizibili fără de greşeală. Ele pot rămâne alături de adept când este singur, dar mai ales în perioadele de practică dedicată. Rugăciunea, invocarea, vizualizarea interioară a spiritului unui sfânt ne poate ajuta mult pe o cale spirituală.

Spiritul propriu ne stă permanent alături, mai precis înăuntru. El este singurul dintre Maeştri care ne însoţeşte fiecare pas, gând, dorinţă. Sinele Suprem este Maestrul care nu se desparte de noi nicio clipă. Când ne transfigurăm într-un maestru, de fapt primim starea chiar de la Maestrul interior.

LUMINA INTERIOARĂ

Care mi-e calea? Unde îmi este Maestrul? Cum voi găsi realizarea spirituală?

Aceste întrebări îşi vor găsi răspunsul simultan dacă îţi vei căuta Spiritul. El este Maestrul interior. El îţi sugerează calea (sau căile) de realizare. Aprofundând relaţia cu El, chiar asta este realizarea spirituală. Trei dintr-o lovitură! Şi toate sunt deja în tine, nu e nevoie să le cauţi în altă parte. Desigur, le-ai putea descoperi pe diverse drumuri spirituale. Dar când vei găsi iluminarea, îţi vei da seama de acest adevăr: deja ai totul în tine – Maestrul, calea şi împlinirea. Spiritul este chiar scopul căutării spirituale, el te îndeamnă să cauţi ceea ce nu se vede, dar poţi intui. Intuiţia este limbajul Spiritului către sufletul deschis. Nu poţi obţine mai mult decât Spiritul din tine. Dar deja asta întrece imaginaţia!

Contactul cu Spiritul ne echilibrează gândurile şi dorinţele, ne aduce calmul interior. Acest calm tăcut este o mare binecuvântare, fiind însoţit de îngăduinţă pentru tot ce vieţuieşte în jur, de fericire necondiţionată, sensibilitate şi iubire universală.

Uneori, suntem puşi la încercare şi, pentru câteva zile, pierdem Graţia. Abia atunci realizăm că o avusesem, când rămânem în exclusivitate cu egoismul şi conştiinţa fizică – ce greoaie, placidă, fără sens ne pare viaţa atunci! Dar apoi Graţia Sinelui revine şi redevenim fericiţi şi senini...

Dacă sistemul tău energetic este apt, Spiritul te poate conduce într-o realitate paralelă bine cunoscută lui şi pe care îi este drag să ţi-o prezinte. Vei putea primi iniţierea supremă în realitatea de dincolo – prin dedublare eterică, astrală sau mentală. Este o experienţă foarte intensă, de neuitat. Iar unirea cu Dumnezeu este surpriza maximă a acestor călătorii extracorporale, denumită uneori extaz mistic, sau samadhi, sau nirvana.

Trăirea în corpul fizic este o şansă rarisimă de progres, imposibilă în lumea astrală, unde Spiritul locuieşte între încarnările terestre.

Cea mai mare bucurie a Sinelui Suprem este să vadă că este ascultat de către sufletul omului – cât mai des, cât mai fidel, cât mai ferm. Numai această bună comunicare, prin efectele extraordinare ce le aduce în faptele omului, îi poate garanta Spiritului o evoluţie accelerată, iar sufletului, o mare delectare. Când Sinele e mulţumit, şi tu eşti mulţumit! Dimpotrivă, dacă tu calci pe un drum nedorit de el, vei simţi o anumită anxietate, neplăcere, vei întâmpina obstacole neaşteptate şi mustrări de conştiinţă – totul este să fii suficient de deschis ca să înţelegi sensul acestor blocaje şi suficient de inteligent ca să nu persişti în „greşeală”. Mai bine zis, este o „eroare de navigaţie” pe oceanul vieţii tale individuale. Căci omul e liber să îşi trăiască viaţa cum crede.

Omul primeşte un destin de la Spirit şi Divinitate (de aici provine „mitul ursitoarelor”). Dacă omul nu-şi urmează predestinarea, iar viaţa sa urmează alte cărări, Spiritul va trebui să se reîncarneze, pentru a-şi completa lipsurile. Deci interesul Spiritului este să influenţeze comportamentul şi alegerile omului în sensul destinului. Este ca o piesă de teatru scrisă de Dumnezeu, pe care sufletul trebuie să o joace cât mai perfect, cu mici improvizaţii. Deseori însă omul caută calea minimei rezistenţe şi maximei plăceri imediate, ori mediul familial şi social se opun sau deviază mersul predestinat al vieţii. Un spirit începător sau slab se va lăsa „pe mâna omului”, neputând să joace rolul cum era scris. Desigur, acest spirit are în faţă numeroase încarnări viitoare, în care speră că va recupera timpul pierdut cu rebelul actual. În schimb, un Spirit avansat, sătul de atâtea încarnări parţial ratate, va face uz de toată abilitatea şi forţa sa pentru a-l îndruma spre căile destinului, cu toate riscurile şi neplăcerile ce ar putea apărea. Dar nici aici nu sunt garanţii absolute, căci omul are o minte limitată, îi lipseşte viziunea mai largă a Spiritului său.

Persoanele care păşesc cu sinceritate pe o cale spirituală încep să perceapă tot mai intens dorinţele şi sfaturile Spiritului lor, sub formă de intuiţii, coincidenţe neîntâmplătoare, voci binevoitoare şi alte semne „paranormale”. Însă chiar şi atunci, omul îşi poate folosi liberul arbitru într-un sens diferit, spre dezamăgirea Spiritului său...

Uneori, Spiritul ar putea să-şi schimbe destinul, cu acordul şi sprijinul Îngerilor karmei, pentru a se adapta la mersul haotic al vieţii omului respectiv. Totuşi, acest lucru rămâne complet în afara conştiinţei sau deciziei umane.

Roagă-te, meditează sau gândeşte aşa: „Spirite al meu, atrage-mi sufletul până la nivelul tău, ca să privesc lumea cu pătrunderea ta, forţa ta, iubirea ta universală!” Încet, îţi vei ridica nivelul de percepţie a realităţii în sfere elevate, unde lucrurile sunt clare, nestresante, calme...

Sau gândeşte aşa: „Spirite al meu, pătrunde adânc în sufletul meu, ca să îmi dai viziunea ta, forţa ta, dragostea ta pentru tot ce există!”

 ”Maestru” este cel care şi-a cunoscut Maestrul interior – Spiritul său – şi comunică permanent şi liber cu El, fiindu-i muză inspiratoare în tot ce spune, gândeşte şi face. Spiritul este adevăratul Maestru. Adevăraţii maeştri oculţi au în ei Spirite evoluate, mature, cu multă experienţă şi dorinţă de a se elibera de lanţul reîncarnărilor. Oamenii cu spirite tinere pot fi foarte talentaţi, dar nu pot atinge gradul maxim de măiestrie. Nu e o nedreptate, ci o lege a firii.

Maestrul exterior este un om obişnuit, din carne şi oase, poate prea carnal faţă de pretenţiile noastre. Dar tu ai un Maestru înţelept ascuns printre cutele creierului tău, nevăzut, neauzit. Ce-ar fi să îl scoţi la lumină – sau să îi permiţi să te lumineze – să intri în relaţie cu El, precum discipolul cu Maestrul său exterior?!

Bucuria supremă şi scopul ultim al unui Maestru exterior (guru) este să vadă că discipolul şi-a găsit Învăţătorul interior. De acum încolo, poate fi sigur că nu va mai cădea în capcanele vieţii. Misiunea Maestrului exterior s-a încheiat. El îi va rămâne prieten şi ajutor până la moarte. Dar esenţialul căii spirituale a fost atins, iar discipolul îşi poate lua zborul de lângă iniţiatorul său. Îşi va urma de acum înainte călăuza sa interioară, a cărei prezenţă îl umple permanent de bucurie divină!

Dacă eşti nesigur de puterile tale mentale oculte, yoghine, paranormale, într-un fel este normal. În fond, tu eşti un simplu om, care nu poate rostogoli roata lumii. Dar dacă te gândeşti că în tine se află Spiritul Divin, care este un adevărat Maestru Interior, asemănător cu Dumnezeu, atunci lucrurile se clarifică şi totul devine mai uşor. Gândeşte-te că tu eşti un maestru, fiindcă în tine se află Maestrul. EL are puteri depline asupra mediului. Această transfigurare nu este o simplă imaginaţie, ci o recunoaştere a realităţii spirituale. Prin urmare, nu mai ai de ce să te îndoieşti. Eşti maestru în carne şi oase, fiindcă în tine există deja un Spirit Maestru!

Este mult mai prudent ca omul să fie smerit, să nu se creadă un mic sau mai mare dumnezeu. Confirmarea acestei poziţii înţelepte vine când începi să te trezeşti la realităţile spirituale. Atunci devine clar că tu, egoul uman, comandantul trupului, nu eşti identic cu Spiritul tău. Ar fi deci eronat să te mândreşti cu calităţile tale, pe care de fapt ţi le insuflă posesorul lor real, Spiritul, etalonul perfecţiunii din fiinţa ta. Tu cu El vrei să semeni, Lui vrei să-i dai expresie în viaţa ta lumească. Iată deci că smerenia este atitudinea cea mai raţională. În plus, te fereşte de derapaje paranoice atunci când constaţi că eşti „superior” celorlalţi.

Desigur, s-ar putea spune şi contrariul. În experienţa supremă de unire a sufletului tău cu Spiritul interior, vei crede negreşit că tu eşti chiar Spiritul Divin, nemuritor, pentru că atunci priveşti lumea din perspectiva Sa. Totuşi, experienţa aceasta va lua sfârşit şi vei reveni la starea de conştiinţă obişnuită, omenească. Atunci vei plânge după pierderea harului sau a Duhului Sfânt, şi pe bună dreptate... Tocmai ai pierdut cea mai mare fericire posibilă! Din fericire, starea de Graţie Supremă poate reveni, deci fii optimist! Şi, mai ales, smerit!

Sunt multe căi spirituale astăzi, fiecare oferind lucruri deosebite şi incitante. Abia când trece febra contactului iniţial, cursanţii încep să cântărească mai atent cât de potrivite şi utile sunt acele învăţături pentru ei personal. Unii se avântă optimişti în diverse practici care le consumă timpul, dar uită că cea mai importantă practică spirituală este adâncirea în comunicarea cu Sinele propriu. Care nici măcar nu necesită o tehnică deosebită, ci doar conştientizare şi perseverenţă binevoitoare în practica interiorizării calme.

Toate metodele de manipulare a energiei (numite şi „magice”) trebuie subordonate scopului esenţial al spiritualităţii – cunoaşterea Sinelui. Abia apoi ele devin cu adevărat folositoare, şi nu ispititoare... Cel care este iniţiat în tehnici secrete nu este neapărat şi un Maestru, oricât de bine le-ar realiza sau preda altora. Fără cunoaşterea şi păstrarea contactului permanent cu Sinele personal divin, toate puterile se pot întoarce la un moment dat împotriva deţinătorului lor, sub o formă fizică, psihică sau morală. Pentru că este prea multă putere faţă de autocontrolul de care e capabil ego-ul. Mai devreme sau mai târziu, ego-ul îşi va da în petec şi va comite vreo nedreptate, vreun act discreţionar, abuzând de puterile divine la care a dobândit acces în urma iniţierii. Desigur că, din cauza injustiţiei comise, făptuitorul va suferi el însuşi, poate mai mult decât victima sa, spre luare aminte şi îndreptare grabnică!

Supremul discernământ provine din intuiţia oferită de Spirit. Iar fără discernământ spiritual (adică ce e bun sau rău pentru tine la un moment dat din perspectivă spirituală), iniţierile în diverse căi secrete pot fi simple divertismente, fără vreun mare efect spiritual, ori pot fi o sursă de discuţii teoretice interminabile şi de vanităţi penibile (de genul: „Iată colecţia mea de diplome în iniţieri spirituale!”). Este însă la fel de adevărat că un om trezit spiritual are dreptul divin să fie iniţiat sau să se autoiniţieze în orice metodă „magică”, prin care influenţa sa pozitivă asupra lumii să se amplifice înmiit.

Mintea este agresivă. Ea macină tot felul de idei, unele care îi vin din exterior, necenzurate, pline de şiretenie, insinuări şi provocări. Astfel de gânduri viclene nu-i fac plăcere Spiritului, care este pur, onest şi delicat. Omului îi poate trece prin cap să îşi provoace Spiritul: „Fă-mi un miracol, să mă uimească puterea ta supranaturală!” Dar dacă miracolul nu e cu putinţă – fiindcă nu e momentul, nu fiindcă nu ar fi posibil – atunci Mintea triumfă satisfăcută: „Ştiam eu că miracolele sunt iluzii, autosugestie!” De fapt, autosugestia poate fi însuşi ecoul manifestat de Spirit, reverberând cu forţă gândul Minţii...

Omul este activ fizic, gata de luptă şi acţiune, dar el are nevoie de o îndrumare superioară, de un „creier al creierului”. Ajungi la această relaţie în timp, hrănindu-ţi mintea şi aspiraţia cu informaţii şi practică spirituală adecvată. De fapt, nu numai omul se străduieşte să se înalţe. În final, vom constata că a fost efortul Spiritului de a-l ridica pe om spre Sine, insuflându-i dorinţe spirituale şi intenţiile de practică potrivite.

Intrarea în comunicare sau chiar în comuniune cu Spiritul este un proces de durată, în care structura mentală este pregătită. De exemplu, Spiritul poate declanşa zilnic, timp de câteva luni, energia Kundalini atunci când omul meditează la subiecte spirituale, ceea ce îi purifică şi dinamizează structurile mentale, chakrele. Şi asta, fără exerciţii aprige de trezire a lui Kundalini, doar prin voinţa Spiritului. Schimbarea se observă treptat, prin interesele manifestate de om, prin înţelepciunea sa practică, prin puterea de autocontrol, prin lipsa sau diminuarea emoţiilor negative. Iar, la un moment dat, apare şi revelaţia Maestrului interior, cel care până atunci acţiona din umbră, ne impulsiona tăcut la munca spirituală şi ne strecura gânduri înalte în moara minţii. Până în acest moment, poate credeam că toate sunt produsul minţii noastre, dar acum ne dă seama uimiţi că erau şi vor fi inspiraţiile Sale.

A avea revelaţia existenţei Spiritului nu îţi schimbă viaţa la exterior prea mult. Îţi vei continua traiul obişnuit. Nu trebuie să te aştepţi la experienţe dramatice, nu vei trăi doar faze uluitoare, nu vei căpăta puteri paranormale cu care să te mândreşti în faţa altora. Tu stai alături de Maestrul interior, nu faţă în faţă, ci alături, privind împreună spre viitor. Trebuie să ai răbdare ca transformările lăuntrice să se petreacă în ritmul lor natural, neforţat. Schimbările le vei resimţi în plan psihologic: un mai mare calm, răbdare în orice, lipsa plictiselii chiar dacă nu faci nimic (pentru că te afunzi în bucuria Sinelui), nedorinţa de a-ţi umple tot timpul cu activităţi mentale (deseori inutile sau dăunătoare, dar plăcute minţii lumeşti), o mai mare putere de interiorizare şi autoanaliză, încredere în sine şi în viitor, o bucurie de fundal fără nici o cauză externă, toleranţă şi înţelegere faţă de semeni... S-ar putea chiar să nu-l vezi pe Maestru, ci doar să-l simţi alături, ascuns, dar la fel de prezent. Sau chiar să observi că gândurile trec prin filtrul şi înţelepciunea Sa înainte de a ajunge la tine. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le simţi personal, nu să le citeşti aici...