Răzvan Alexandru Petre filosofie spirituală

MAI MULTE ILUMINĂRI

În limbajul folosit în spiritualitate, cuvântului „iluminare” sau „trezire spirituală” i se dau mai multe sensuri. Înţelegând acest lucru, în lecturile noastre, vom atribui de fiecare dată sensul potrivit, pentru a evita confuziile.

1

Unii vorbesc despre „trezire” în sensul trezirii interesului pentru problematica paranormală şi spirituală. Este abia începutul vieţii spirituale conştiente, dar această etapă este la fel de importantă ca şi următoarele. Este un timp al entuziasmului şi poftei de cunoaştere metafizică, un salt în nivelul de conştiinţă, o asumare a efortului de autoîmbunătăţire morală şi spirituală.

2

De cele mai multe ori, „iluminarea” semnifică o experienţă mistică, un extaz, în care conştiinţa umană părăseşte planul fizic, însoţind conştiinţa spirituală, pentru a accede la nivele înalte ale Creaţiei. Este ca o excursie, singulară sau făcând parte dintr-o serie repetată, în tărâmurile mirifice astrale, dar atingând neapărat un plan foarte rafinat, aproape de Divinitate. Acest gen de experienţe mistice sunt căutate de majoritatea căilor spirituale, folosind metode relativ sigure şi verificate. Trăirile unor astfel de stări extatice ne transformă gradat interesele, comportamentul, atitudinile, sporindu-ne înţelepciunea şi compasiunea. În acelaşi timp, ne induc şi un sentiment de nostalgie şi regret de fiecare dată când ne reîntoarcem la condiţia de pământean limitat.

Atenţie! Cei care încearcă să iasă din carapacea fizică prin metode riscante – cum ar fi „zgândărirea” creierului prin droguri – nu obţin urmările plăcute mult dorite. Ei pot trăi stări de dedublare, dar nu ajung decât în zone relativ joase ale lumilor invizibile, iar câştigul spiritual este redus sau chiar pot suferi dereglări psihice grave.

Extazul mistic nu este starea supremă pe care o poate dobândi un om. Iată ce spunea marele iluminat Ramakrishna, sugerând existenţa unei iluminări şi mai profunde²⁵.

Fiind martor la extazul religios al câtorva devoţi, Swami Vivekananda i-a spus într-o zi Maestrului său că vrea şi el să îl experimenteze. Răspunsul lui Ramakrishna a fost acesta: «Copilul meu, când un elefant imens intră într-un pârâiaş, provoacă o mare zarvă, dar când el plonjează în Gange, râul nu se tulbură mai deloc. Aceşti devoţi sunt precum micile pârâuri; o cât de mică experienţă le revarsă sentimentele peste margini. Dar tu eşti un râu gigantic.»

Şi o altă replică memorabilă a maestrului Ramakrishna:

«Dacă ar fi să măsurăm profunzimea experienţelor spirituale, trebuie să observăm la individul respectiv statornicia, capacitatea de renunţare, puterea de caracter, diminuarea tendinţelor spre distracţii etc. Doar după acest singur criteriu, şi nu după alte semne, poate fi evaluată puritatea extazului.»

Aceste citate fac trecerea către un sens mai profund atribuit „iluminării”. Dacă, într-o formulă laconică, am considera că iluminarea prin elevarea conştiinţei umane stă sub semnul LEGII EVOLUŢIEI, atunci iluminarea prin coborârea conştiinţei spirituale stă sub LEGEA GRAŢIEI.

3

După spusele lui U.G.Krishnamurti, „iluminarea” poate semnifica o transformare radicală a funcţionării creierului, fără nicio conotaţie mistică! Conştiinţa spirituală coboară (parţial) în planul fizic, unde acţionează direct, înglobând în ea conştiinţa umană. Cei binecuvântaţi cu o astfel de metamorfoză spontană, ce nu poate fi prognozată sau pregătită, nu au neapărat preocupări în chestiunile spirituale sau abilităţi supraomeneşti. Dacă totuşi iluminatul este şi un mistic, atunci puterea lui de influenţă asupra semenilor creşte – este un dublu iluminat, sau chiar un mare iluminat, precum Isus sau Buddha sau Ramakrishna sau Ramana Maharishi!

Acest gen de iluminare poate trece neobservată dacă cei din jur nu au o sensibilitate spirituală. Să ne amintim de iluminatul Ilie Cioară²⁶, căruia vecinii îi spuneau „nea Cici”! Doar atâta reprezenta el pentru acei oameni: un nene oarecare, bătrân, singur şi sărac. Nu simţeau că ar putea câştiga prea multe din prezenţa lui, fiindcă nu puteau înţelege ori simţi „câştigul spiritual”.

Mintea iluminatului poate descoperi lucruri inedite şi importante atunci când se apleacă asupra vreunei probleme care îl interesează la un moment dat (mistica indiană numeşte acest gen de cunoaştere superioară „prajna” sau intuiţie spirituală). Singurul neajuns este că nu prea îl mai interesează nimic lumesc, material. Uneori ar putea părea chiar indiferent, blazat, absent – şi aceasta pentru că mintea sa nu mai acţionează, ci doar reacţionează, ca o oglindă. (Spre deosebire de bolnavul abulic sau autist, iluminatul poate ieşi oricând din starea de neutralitate dacă este stimulat din exterior!)

Sigur, aţi putea spune despre oglindire, dar oricine este bun cu cei care îi fac bine şi este rău cu cei care îi  fac rău! Nu trebuie să fii iluminat pentru a te comporta astfel! Nu mă refer la acest comportament banal. În cazul contactului cu un iluminat, reacţia sa este imprevizibilă, ea fiind dictată de ceea ce interlocutorul are în întreg biocâmpul său, de unele aspecte subtile neconştientizate, de ce este mai important sau necesită ajutor imediat. Nu e vorba de o imitare a comportamentului celuilalt, ci de o oglindire a complexităţii sale psihice.

Dar pentru că nu putem raţionaliza acest comportament, este evident că nu putem distinge un iluminat de orice alt om, purtarea sa poate fi surprinzătoare, ieşită din standarde.

Iată ce remarca marele înţelept indian Ramana Maharishi: «Un înţelept plânge cu cel care plânge, râde cu cel care râde, se joacă cu cel ce se joacă şi cântă cu cel care cântă, devenind cântecul însuşi. Prezenţa sa este precum o oglindă extrem de pură. Ea reflectă imaginea noastră, aşa cum suntem. Noi suntem cei care ne jucăm rolurile în această viaţă. El este oglinda sau scena pe care se desfăşoară spectacolul; nimic nu o poate atinge, ea fiind numai un suport.»

Iar maiorul Chadwich spunea despre prima sa întrevedere cu Maharishi următoarele: «Am simţit pacea extraordinară, graţia, emanate de prezenţa sa. Aveam impresia că îl cunosc din totdeauna … Era asemeni unei oglinzi care reflecta propriile mele sentimente. Dacă erai reticent şi intimidat, el părea mai rezervat, dar dacă răspundeai foarte natural îmbrăţişării atotcuprinzătoare a dragostei sale, atunci el te trata ca pe cineva asemeni lui.» (sursa citatelor²⁷ )

«Maharajji (Neem Karoli Baba) avea un comportament complet imprevizibil. Se hotăra brusc să viziteze pe cineva şi uneori rămânea acolo câteva zile, alteori după o jumătate de ceas se ridica şi pleca în grabă. Ram Dass povesteşte despre asta: Ajungi în casa lui. Ţi se spune: „Da, e aici!” Nu trebuie decât să-l aştepţi. Nu ştii însă ce va urma, pentru că Baba este mai mult decât imprevizibil. După o săptămână în care te-ai obişnuit să-l vezi ieşind din cameră la ora opt gândeşti: „E şapte şi jumătate. Mai am puţin.” Dar azi uşa rămâne închisă sau îl vezi doar când trece dintr-o cameră în alta, unde poate rămâne vreo două zile. E un test de răbdare pentru oricine. Şi de aspiraţie. Trebuie să înveţi să accepţi neprevăzutul.”» (sursa citatului²⁸)

Pentru a pune în valoare un asemenea iluminat este nevoie de o stimulare din partea semenilor care îl apreciază – prin diverse solicitări de natură elevată, preferabil spirituală. Fiind o oglindă perfectă, dacă oamenii îl iubesc, îl îngrijesc şi îi cer sprijinul, el le va returna înmiit dragostea şi nevoia de ajutor şi instruire spirituală. Va manifesta chiar entuziasm şi o energie debordantă în urmărirea oricărui ţel.

Dacă însă acest maestru nepreţuit vieţuieşte într-un climat spiritual nociv, unde oamenii sunt interesaţi doar de partea materială a vieţii, el va rămâne o comoară virtuală, nedescoperită şi nefolosită spre binele oamenilor. Se va stinge lent, ca o lumânare fără aer... Şi de câte ori în istorie astfel de bijuterii umane nu au trăit incognito, nebăgaţi în seamă de nimeni! Totuşi, chiar şi aşa, simpla lor prezenţă a înnobilat spaţiul unde au trăit, ajutând astfel la evoluţia inconştientă a comunităţii omeneşti unde i-a pus Dumnezeu. Să nu ne mai mirăm însă că durata vieţii lor a fost uneori „prea scurtă”! Poate că semenii lor nu meritau îndeajuns ca să fie binecuvântaţi cu o astfel de prezenţă...

În tradiţia mistică indiană, despre un astfel de iluminat se mai spune că se află în „sahaja nirvikalpa samadhi”, adică o stare supremă de extaz, în care omul nu este „răpit” temporar din lumea fizică, ci în care trăieşte în mod continuu, clipă de clipă. În tradiţia Sufi poartă numele de „baqa-billah”. Tradiţia spirituală Zen pune accent deosebit pe obţinerea acestei forme de egalităţi a spiritului în viaţa de zi cu zi.