Secolele XI-XIV

din vf 7?^^' ^A> *' P^assi^m- Cf. şi R. Rosetti, Despre unguri şi episcopiile catolice
p 84—8 ^{în AARMSI}> ^s- ^IX' XXVII, 1904—1905, p. 282—287; Giurescu, Tîrguri,

^1UI P. Râmneanţu, Die Abstammung der Tschangos, Sibiu, 1944, p. 11 şi urm.; G. Bako, Contribuţii la problema originii ceangăilor, în Studii şi articole de istorie, IV, 1962, p. 37 şi urm.

¹¹⁹ D. Onciul, Din istoria Bucovinei, în SI, I, p. 293—294; G. I. Brătianu,
Vicina (II), Bucureşti, 1940, p. 37—46.

¹²⁰ Ureche, p. 64—65 (Simion Dascălul); Miron Costin, Istorie în versuri polone
despre Moldova şi Ţara Românească (Poema polonă), în Opere, ed. P. P. Panai-
tescu, Bucureşti, 1958, p. 232—233; Nicolae Costin, p. 73—74.

121 y_p s Zelenciuk, MoAdaecKue jiemonucu kuk ucitiohhuk u3yueHUH pauneu

amHwtecKou ucmopuu MOJidaaan, în HcmopuoipacpuHecKiie acneumu CAae.HHo-eoAouwKux
cesixu, Chişinău, 1973, p. 17—18.

¹²² B. A. Timoşciuk, MoCAidoxenun daemopycbKOZo aopoduw,a JJ(apa6aHU — LU,086, în
Cepedni eixu na yKpainu, 1, Kiev, 1971, p. 187—190.

*²³ Cf. nota 52.

¹²⁴ B. A. Timoşciuk, Intîlnire cu legenda, Ujgorod, 1978, p. 115—118.

^12a Idem, Aşezări slave în Bucovina de Nord, Ujgorod, 1976, p. 43—45.

¹²⁶ Idem, ApxeoAoeiHHU naju'uniKu c. Bacwieea, HepmaeupKoi oâ.iacmi, în ApxeoAoainHu,
naM'nmKU !/PCP, III, 1952, p. 395—400; idem, IlieHWHa\ByKoeuHa — aenuisi CAOe'HHCbKa,
Ujgorod, 1969, p. 81—99.

¹²⁷ Idem, JlemweeiţKoe dpeenepyccKoe eopoduw,e, în SA, 1959, 4, p. 250—257; idem,
Intîlnire..., 106—110; idem, TeepduHa na [Jpymi, Ujgorod, 1978, p. 6 şi urm.

¹²⁸ Cf. notele 46 şi 48.

¹²⁹ Iorga, Studii, p. 378; Brătianu, Recherches, p. 74—75.

¹³⁰ Golubovich, Biblioteca, II, p. 72, 266.

"^l Viaţa Sf. loan cel Nou de la Suceava, ed. episcop Melchisedec, în RIAF, an II, 1884, III, p. 163—174.

¹³² Iorga, Studii, p. 37; N. Dobrescu, Din istoria bisericii române. Secolul al
XlV-lea, Bucureşti, 1910, p. 73—76; Brătianu, Recherches, p. 73, 113—114; Panai-
tescu, Introducere, p. 307; Theodorescu, Bizanţ, p. 178; C. C. Giurescu, D. C. Gîu-
rescu. Istoria românilor, 1, Bucureşti, 1975, p. 225.

¹³³ Ureche, p. 69.

¹³⁴ Ibidem, p. 71. Cf. şi P. Năsturel, Une pretendue oeuvre de Gregoire Tsajn-
blak: „Le martyre de Saint Jean le Nouveau", în Actes du premier congres inter­
naţional des etudes balkaniques et Sud-Est europeennes, VII, Litterature, ethnogra-
phie, folklore, Sofia, 1971, p. 345—351, unde se tăgăduieşte paternitatea lui Grigore
Ţamblac asupra operei hagiografice în discuţie; totodată se contestă localizarea ce­
tăţii Belgrad, la gura Nistrului, propunîndu-se identificarea ei cu Capul Alb
("Aarep-») fiu-tr?) sau 'Aa-prju.7jT7]), atestat în portulanele medievale în Bosforul Cimme-
rian. In favoarea acestei localizări s-a considerat că pledează anumite precizări fă­
cute în lucrarea asupra mucenicului loan cel Nou, potrivit cărora Belgradul s-ar
afla la Bosfor (hjkb Ktv KHCnopoy) (ed. cit., p. 166) şi că, pentru reluarea moaş­
telor martirului la Suceava, voievodul ar fi trimis oaste numeroasă (ed. cit., p. 173—
174). împotriva identificării Belgradului cu Cetatea Albă moldovenească s-a in­
vocat specificarea consemnată de Grigore Ureche şi de un interpolator al său,
după care respectivele moaşte ar fi fost aduse „de la păgîni" sau „din ţara pă-
gînă" (ed. cit., p. 69, 71). Dacă localizarea Belgradului la Bosfor este mai greu de
explicat în cazul unui oraş aflat în stăpînirea domnului Moldovei şi ea s-ar putea
datora unei erori din text, însoţirea rămăşiţelor pămîntesti ale cucernicului sancti­
ficat de o excortă militară nu are nimic neobişnuit. De asemenea, precizarea că
moaştele ar fi fost preluate dintr-o zonă controlată de „păgîni" se justifică prin
aceea că autorul cronicii avusese în vedere situaţia politică a sudului Moldovei
din vremea sa, mult modificată comparativ cu cea de la începutul secolului al
XlV-lea: la Cetatea Albă fuseseră implantate garnizoane turceşti, iar tătarii se
stabiliseră în Bugeac, care redevenise astfel din nou un ţinut dominat de „păgîni".
Pe de altă parte, dacă Belgradul s-ar fi aflat în Crimeea, rămăşiţele mucenicului
ar fi fost desigur transportate cu o corabie — fapt ce nu îşi găseşte consemnarea
vreunui izvor — deoarece trecerea armatei lui Alexandru cel Bun prin stepele nord-
pontice este puţin probabil să fi întrunit asentimentul tătarilor, cu care Moldova
nu întreţinea relaţii bune. In afară de aceasta, remarcăm că rezistenţa aserţiunii
lui Petre Năsturel este serios impietată de datele tradiţiei istorice moldo­
veneşti, unde ca loc al martiriului se indică Cetatea Albă de la limanul Nistrului
{Ureche, p. 71; Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1973, p. 84—85),

246

Menţionăm şi faptul că în inscripţia de pe clopotniţa construită de Ştefan cel Mare pentru mănăstirea Bistriţa se arată că patronul bisericii era „Ioan cel Nou de la Cetatea Albă" (lcoaHa Hosar© E-fcrtorp<»,i,CKdr©) (^cf- Repertoriul monumen­telor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1958, p. 155). Dacă s-ar fi avut în vedere o altă „cetate albă" decît cea din Moldova, desigur că meşterul lapidar ar fi specificat aceasta. Precizăm, de asemenea, că în Bosforul Cinimerian — strîmtoarea Kerci de astăzi — nu se cunoaşte nici o „cetate albă", ci doar un „cap alb", ceea ce evident este cu totul altceva.

¹³⁵ Intr-unul din manuscrisele letopiseţului lui Ureche anul aducerii moaştelor
lui Ioan cel Nou nu este indicat (cf. Grigore Ureche Vornicul şi Simion Dascălul,