Subiectul I (40 de puncte)

Varianta 78 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Calistrat Hogaş, “Părintele Ghermănuţă)

1. Antonime: “cotigită” # dreaptă; “moale” # tare; imens # limitat, mic; “răsfirat” # îngrămădit

2. În structura “Amurgul începuse a se ridica din adâncuri…”, punctele de suspensie au rolul de marca o întrerupere în fluxul lecturii, iar ca efect stilistic, sugerează emoţia puternică în faţa măreţului tablou al înserării.
3. Câmpul semantic al naturii: “munţi”, “pârâu”, “sălcii”, “mesteacăni”
4. Valoare expresivă a două adjective din enunţul: “Un sunet prelung şi jalnic de aramă sunătoare”. Adjectivele “prelung” şi “jalnic” au valoare artistică de epitet dublu şi compun o imagine auditivă ce creează o stare de tânguire.
5. “amurgul începuse a se ridica din adâncuri”- imagine vizualặ; “un sunet prelung şi jalnic de o aramặ sunătoare” -imagine auditivặ
6. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul-personaj şi naraţiunea la persoana I.
7. Figuri de stil: “pulberea de lumină roşietică” - metaforă· ce sugerează farmecul amurgului, imaginea vizuală a soarelui la apus emană vrajă şi încântare; “departe, foarte departe” repetiţia adverbului de loc compune o imagine amplă a peisajului.
8. Folosirea frecventặ a imperfectului denotặ o acţiune începutặ şi neterminatặ, dar şi o stare incertặ, de nesiguranţă·.
9. Descrierea este principalul mod de expunere, care evidenţiază sentimentele de admiraţie şi încântare a naratorului-personaj pentru tabloul naturii în amurg, construit prin:
- imagini artistice: vizuale, auditive, motorii;
- prezenţa figurilor de stil: epitete, metafore, repetiţii
10. Textul citat se încadrează în stilul beletristic, deoarece, prin utilizarea imaginilor artistice şi a cuvintelor cu sens figurat se conturează· imagini plastice în sufletul şi conştiinţa cititorului. O altă calitate generală a stilului este corectitudinea, respectarea normelor literare ale limbii.

Subiectul al II -lea (20 de puncte)
Text argumentativ despre conştiinţa de sine: “Noi suntem ceea ce faptele noastre sunt” (T. Vianu – “Jurnal”)

În ceea ce priveşte citatul din “Jurnalul” lui Tudor Vianu referitor la conştiinţa de sine, pot spune că sunt întru totul de acord, deoarece în mod frecvent faptele vorbesc despre noi ş reprezintă totodată şi trăirile noastre exteriorizate.

Sunt de părere că orice reacţie, atitudine, mod de a ne purta se supun analizei şi comentariului celor din jur, fie dintr-un interes pentru persoana ta, fie ca banalitate a vieţii. În general, toate faptele trebuie să aibă o logică şi nimic ar trebuie să fie la voia întâmplării: subconştientul lucrează permanent.
Faptele spun multe despre noi, despre modul nostru de a fi, de a gândi. De exemplu, atunci când comportamentul cuiva este strident, zgomotos sau gesturile sunt indecente, se desprinde cu siguranţă lipsa unei educaţii solide ori, mai rău, incapacitatea acelei persoane de a ţine cont de normele etice impuse de societate. În susţinerea aceleaşi concepţii, libertate nu înseamnă să faci orice, fără să ai control şi conştienţă, întrucât poţi deranja multă lume din jur. De altfel, există o maximă de care fiecare ar trebui să ţină seama, mai ales aceia care confundă libertatea cu lipsa de civilizaţie: “Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”..
În concluzie, noi toţi “suntem ceea ce faptele noastre sunt”, cum atât de convingător afirma Tudor Vianu.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Prezentarea imaginarului poetic tradiţionalist într-o poezie studiată:

* “În grădina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu
* “Aci sosi pe vremuri…” de Ion Pillat

Varianta 79 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)
(Costache Negruzzi, “Scrisoarea II - Reţetă”)

1. Arhaisme: “pre postilion”, “mazurcă”, “valţ”, ”surtuce”, “încungiură”

2. Sens conotativ: *S-a ales praful şi pulberea de lucrarea ta. *Cine trece acest examen este boier!
3. Câmpul semantic al “vestimentaţiei”: «peptar de flanelă», «galoşi blăniţi», «frace», «surtuce»
4. Structuri lexicale specifice exprimării orale:
- substantive în vocativ, ca marcă a adresării directe: «Boieri, cucoane şi cuconiţe»; «Mă-nchin cu plecăciune»
- expresii populare specifice vorbirii: “vreo nevoie îl sileşte a ieşi în ţinut”; “abia apucă a se coborî”; “gloata curioşilor”
5. Convenienţe specifice scrisorii care lipsesc din text: localitatea, formula de adresare, semnătura
6. Monologul adresat este modul de expunere dominant (pentru că întreaga scrisoare relatează discursul personajului B.B.)
7. Perspectiva narativă este subiectivă, specifică stilului epistolar
8. Personajul B.B. a descoperit “o reţetă” de a tempera curiozitatea locuitorilor din târgul de provincie şi, ca să nu fie pus în situaţia de a auzi despre sine tot felul de scorneli, comunică personal auditoriului principalele date personale. Astfel, el îşi face o succintă autobiografie: este din Iaşi, stă cu chirie şi trăieşte din venitul unei moşii. Este necăsătorit, nu îl pasionează politica şi nici dansul sau jocul de cărţi. Nu este religios, nu îi place nici să facă, nici să primească vizite. B.B. se bărbiereşte de trei ori pe săptămână şi nu are o garderobă vastă.
9. B.B. satisface curiozitatea ieşenilor prin organizarea unei petreceri la prânz, la care a invitat pe toţi “magnaţii” târgului: “bărbaţi, femei, babe, fete ş.a.”. Deşi s-au mirat de această poftire, nu a lipsit nimeni şi, după ce s-a mânca şi s-a băut, înainte de plecare, B.B. le-a dezvăluit amănunte din viaţa sa personală, cum ar fi, domiciliul, starea civilă, detalii despre rude, pasiunile şi lipsa de interes faţă de politică, dans şi jocurile de cărţi. El menţionează până şi programul său de somn şi vestimentaţia sa de iarnă şi nu numai.
10. Comicul de situaţie şi comicul de limbaj. Comicul de limbaj este prezent în text prin folosirea unor expresii şi atitudini ironice, persiflante: «sunt holtei şi n-am de gând să mă-nsor/ Nu-mi bat capul de politică şi n-am nicio opinie», «Mă bărbieresc de trei ori pe săptămână». Comicul de situaţie este ospăţul organizat de B.B. la care invită toată suflarea târgului pentru a le spune nişte banalităţi despre sine.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre învăţătură: “Învăţătura îţi dă lumină, dar nu te înalţi decât prin caracter” (Ovid Densuşianu, “Opere I”)

Sunt de acord cu afirmaţia lui Ovid Densuşianu, aceea că «Învăţătura îţi dă lumină, dar nu te înalţi decât prin caracter.»
În primul rând, toţi membrii unei comunităţi au şansa de a studia, dar nu toţi ştiu să profit de cele învăţate, cauzele fiind multiple. Puţini sunt cei care reuşesc să îşi folosească atât cunoştinţele acumulate în şcoală, cât şi cele desprinse din experienţele vieţii concrete. Ideal ar fi ca baza comportamentului uman să fie învăţătura, iar personalitatea să se formeze pornind de la principii solide, întrucât numai astfel omul ar putea străluci cu adevărat prin forţa caracterului său.
Un alt argument ar fi un exemplu din viaţa reală. Am cunoscut de curând un agricultor care, deşi în copilărie a excelat la şcoală, caracterul slab, lipsa voinţei şi a ambiţiei l-au determinat să nu urmeze un liceu, ci să rămână în satul natal, unde să continue munca pământului. Acesta este un exemplu de lipsă de caracter sau, popular, «brânză bună în burduf de câine».
În concluzie, învăţătura fără caracter  este ca pâinea fără cuţit. Una fără cealaltă este inutilă.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Apartenenţa la direcţia neomodernistă a unui text poetic studiat:

* “Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu
* “Către Galateea” de Nichita Stănescu