Dan MĂNUCĂ, Directorul Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” al Academiei Române, Filiala Iaşi *** Sugestiv, simbolic, titlul romanului care ne-a venit într-o epocă în care încă o mare parte
dintre basarabeni n-au învins gulagul din ei (n-au vrut să-l învingă??) şi au neapărată nevoie de
o atare „temă pentru acasă”, care i-ar face să trăiască tragedia protagoniştilor, să iasă odată
şi odată din întunericul grotei primitive, comuniste, aspirând spre lumină şi adevăr.
Constantin BOBEICĂ *** Romanul reprezintă o proză profundă, de o acuratețe excepțională, polifonică şi foarte
personală în acelaşi timp. Din „Tema pentru acasă” Nicolae Dabija a reușit să facă o Casă
pentru tema terorii istoriei şi sublimei îndurări a sufletului românesc de pretutindeni. A mai oferit
o dovadă că aproape nimic nu s-a spus încă așa cum trebuie despre adevărata suferință a
intelectualității nevândute.
Ardian-ChristianKUCIUK, Tirana
*** Istoria ultimului secol a populaţiei româneşti dintre Prut şi Nistru, a fraţilor noştri basarabeni
a depăşit cu mult prin consecinţele ei dramatice, uneori tragice, limitele închipuirii şi ale
suportabilităţii sensibilităţii omeneşti. Cazul personajului principal din carte, profesorul Mihai
Ulmu, cu posibile trimiteri autobiografice, este doar un crâmpei din infernala suferinţă a
populaţiei româneşti trăită sub sufocanta ocupaţie sovietică.
Nicolae Dabija se vrea un grefier al unor întâmplări de viaţă, de aceea stilul cărţii sale este
sobru şi concis, valoarea artistică rezultând din contextul general, nicidecum din armonia