Tribunalul Ialomita Bilant 2010

Se observă că la nivelul instanţei, faţă de numărul şi diversitatea cauzelor înregistrate, numărul mic de judecători, gradul redus de specializare şi încărcătura pe judecător, indicele de operativitate a fost menţinut la un nivel calitativ superior.

Acesta este rezultatul efortului făcut de judecători şi personalul auxiliar de specialitate, receptivitatea lucrărilor, reglementării elaborate pentru implementarea reformei în justiţie, îmbunătăţirea stilului de muncă în realizarea actului de justiţie, astfel încât procesele să fie soluţionate în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.

2.4 ÎNCĂRCĂTURA PE JUDECĂTOR
La nivelul Tribunalului Ialomiţa, încărcătura medie pe judecător a fost de 1.017 dosare în anul 2010.

Încărcătura pe judecător este un indicator influenţat în mod direct de numărul cauzelor aflate pe rol, complexitatea acestora şi de numărul de judecători ai secţiei .

Analizând aceşti parametri care definesc indicatorul mai sus pomenit, trebuie să observăm că la nivelul secţiei civile până la data de 15 februarie 2010 aceasta a funcţionat cu un număr de 6 judecători.

După această dată au funcţionat 7 judecători şi, începând cu data de 15 martie 2010 au funcţionat 8 judecători.

Totodată, prin promovarea a încă 2 magistraţi , de la Judecătoria Slobozia, numărul acestora a crescut, din data de 15 iunie 2010, la 10 judecători.

Precizăm că unul dintre aceştia a fost detaşat la Judecătoria Slobozia până la sfârşitul anului 2010 iar din corpul magistraţilor secţiei civile unul îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte iar altul funcţia de preşedinte de secţie .

Aşadar, în continuare, în condiţiile în care numărul şi complexitatea cauzelor a crescut se resimte într-o formă şi mai acută decât anul trecut lipsa unui număr corespunzător de judecători în schema secţiei civile, situaţie ce dăinuie de multă vreme şi care nu şi-a găsit rezolvarea cuvenită nici la nivelul conducerii colective şi nici la celelalte structuri superioare nouă cu competenţă în soluţionarea acestei probleme . Aceste condiţii determină aproape obiectiv alterarea indicatorilor calitativi ai activităţii secţiei civile .

În condiţiile în care concomitent cu menţinerea unui număr necorespunzător de judecători a crescut în mod spectaculos numărul de cauze înregistrate pe rolul secţiei civile, indicatorul încărcătura pe judecător arată astfel :

Nr. Crt.	Nume şi prenume judecător	Nr.şedinte judecată participate	Nr. şedinţe conduse	Nr. dosare rulate	Nr. hotărâri pronunţate	Nr. hotărâri redactate	Obs.
1.	BERCARU ALEXANDRU	63	56	2244	1192	680
2.	MUNTEANU LARISA ISABELLA	48	44	1730	1063	491
3.	TOMA ION	57	51	1833	1136	531
4.	DUŢĂ CAMELIA TATIANA	55	49	1739	1106	519
5.	TUDOR IONELA	64	54	2429	1208	757
6.	DICULESCU ION	69	56	2868	1429	833
7.	MARCU ALIS GABRIELA	40	30	1694	969	542
8.	IVANICA RALUCA MARIANA	33	25	1254	845	327
9.	IANCU MIOARA	17	6	698	303	121
10.	RACEANU DANIELA	2	-	75	39	12
	TOTAL	448	371	16564	9290	4813

Rezultă din datele statistice prezentate mai sus că încărcătura medie pe judecător la secţia civilă, calculată prin raportare la numărul total de dosare soluţionate la care au participat judecătorii secţiei este, în medie de 1.180.

Sub aspectul complexităţii cauzelor, aşa cum acestea sunt stabilite prin Hotărârile nr. 830/A/2007 şi nr. 831/2007 ale Consiliului Superior al Magistraturii, situaţia se prezintă potrivit tabelului de mai jos:

Nr.crt.	Judecător	Puncte soluţionate	Obs.
1	TOMA ION	3.674,30
2	DUŢĂ CAMELIA	3.766,63
3	MUNTEANU LARISA	3.793,15
4	BERCARU ALEXANDRU	6.287,75
5	TUDOR IONELA	6.015,30
6	DICULESCU ION	7.159,50
7	MARCU ALIS	5.932,15
8	IVANICA RALUCA	3.071,75
9	IANCU MIOARA	1.835,55
10	RACEANU DANIELA	347,15

Interpretând datele acestui tabel constatăm că, sub aspectul complexităţii cauzelor, încărcătura medie pe judecător la nivelul anului 2010 este de 4.810 puncte, depăşindu-se cu 850 puncte baremul maxim de 3.960 puncte stabilit potrivit Programului de stabilire a volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii muncii în instanţe pentru anul 2010.

Raportat la încărcătura cantitativă pe judecător la nivel naţional (860 dosare), aşa cum aceasta reiese din Raportul privind starea justiţiei pentru anul 2009 al Consiliului Superior al Magistraturii, rezultă că ne situăm la o cifră net superioară faţă de aceasta, cât şi faţă de numărul optim de cauze care ar trebui să revină unui judecător pentru ca activitatea acestuia să fie eficientă, iar actul de justiţie să nu aibă de suferit din punct de vedere calitativ, aşa cum acesta este stabilit potrivit hotărârii nr.830/A/2007 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Situaţia în care ne aflăm şi care este reflectată de cifrele statistice mai sus arătate se datorează numărului mic de judecători din cadrul secţiei civile, situaţie care ar trebui rezolvată într-un timp cât mai scurt întrucât efectele în calitatea actului de justiţie, credibilitatea şi eficienţa activităţii tribunalului nostru vor avea de suferit .

Şi aceasta cu atât mai mult cu cât, indiferent cu cât de mult se va preocupa fiecare judecător şi personalul auxiliar de specialitate pentru perfecţionarea pregătirii sale profesionale, numărul mare de cauze distribuit pe un număr mic de judecători depăşeşte de multe ori material limitele şi capacităţile acestora .

La secţia penală în anul 2010 încărcătura medie pe judecător a fost următoarea :

Stoc	Intrate	Cauze pe rol	Solutionate	Restante
15	321	336	320	16

Datele statistice reflectă faptul că, la nivelul secţiei penale încărcătura a fost următoarea :

Judecator	Nr.sedinte de judecata	Nr.sedinte conduse	Nr.dosare rulate	Nr.dosare Solutionate	Nr. red.
IONESCU TRAIAN	41	22	374	271	98
MUSAT TANCUTA	116	52	1035	731	298
BURLACU MARIANA	102	49	1008	729	257
OLTEANU TUDOR	102	51	1026	639	247
CIUREA GEORGEL	104	48	1022	697	269
VASILE DANIELA	83	40	830	544	197
ZANFIR INGRID	79	37	696	428	177
SPIRIDON ANA MARIA	14	6	92	50	21
TOTAL	627	299	5991	4039	1543

Se observă că numărul de cauze rulate, soluţionate şi numărul de şedinţe conduse sau participări este prea mare faţă de normele europene, ceea ce afectează cu siguranţă calitatea şi eficienţa actului de justiţie.

2.5 CONCLUZII PRIVIND EVOLUŢIA INDICATORILOR STATISTICI ÎN ANUL 2010. VULNERABILITĂŢI IDENTIFICATE. MĂSURI DE REMEDIERE PROPUSE .
Din analiza activităţii desfăşurate pe parcursul anului 2010 se poate concluziona că , în continuare, în realizarea actului de justiţie se menţin ca principale vulnerabilităţi, următoarele :

- numărul mare de cauze pe judecător şi diversitatea speţelor supuse soluţionării acestuia în situaţia în care din lipsa numărului de judecători nu se realizează o specializare efectivă şi deci eficientă pe materii ;

- numărul mare de acte normative şi instabilitatea legislativă ce impune judecătorului să cunoască şi să asimileze o cantitate prea mare de informaţie juridică necesară soluţionării unor speţe ;

- nivelul slab calitativ de editare a unor acte normative care vin în contradicţie cu normele de procedură, ceea ce îngreunează interpretarea acestora şi activitatea de judecată ;

- instabilitatea normelor care reglementează cadrul desfăşurării unui proces ;

- existenţa unei proceduri greoaie cum este cea reglementată de Legea nr.85/2006 ;

- prezenţa unor dispoziţii legale în care răspunderea judecătorului este discreţionară pentru acte înfăptuite în procedura insolvenţei de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar ;

- reglementarea răspunderii civile şi penale a judecătorului pentru cauzele soluţionate, ceea ce creează presiuni de natură a-l face vulnerabil în realizarea actului de justiţie ;

- ineficienţa formelor instituţionale privind realizarea unei practici unitare în interpretarea şi aplicarea actelor normative ;

- motivarea cu întârziere a deciziilor Secţiilor Unite ale Î.C.C.J.;

- accesul greoi şi neorganizat la jurisprudenţa C.E.D.O. ;

- perturbarea situaţiei relaţionale dintre structurile sistemului judiciar şi al ierarhiei şi obligativităţii respectării deciziilor emanate de la aceste structuri (nerespectarea de către I.C.C.J. a unor decizii date de Curtea Constituţională atunci când aceasta analizează constituţionalitatea unor acte normative – de exemplu: I.C.C.J. Sectia contencios administrativ şi fiscal prin pronunţarea Deciziei nr. 4615/2009 a ignorat în totalitate Decizia nr. 702/17.06.2008 a Curţii Constituţionale);

- nerespectarea de către unele instanţe a hotărârilor comisiilor de analiză a practicii neunitare ce funcţionează la nivelul instanţelor superioare (de ex. Hotărârea cuprinsă în Minuta din 09.06.2010 a Comisiei de unificare a practicii neunitare ce funcţionează la nivelul I.C.C.J. cu privire la interpretarea şi aplicarea dispozitivului deciziei nr.40/2008 dată într-un RIL de Secţiile Unite ale supremei instanţe);

• 
  existenţa în materie penală a unor reglementări care prin conţinutul lor împiedică soluţionarea cu celeritate a cauzelor – dispoz.art.48 lit.a cod proc.penală introduse prin Legea nr.356/2006 potrivit cu care devin incompatibili doi judecători, judecătorul care a soluţionat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale, ajungându-se în situaţia în care dosare complexe în care, în cursul urmăririi penale judecătorii s-au pronunţat pe fond asupra propunerii de arestare preventivă şi de prelungire a duratei arestării preventive, să nu mai poată soluţiona pe fond cauza.
  

- mediatizarea unor procese şi interpretarea rău-voitoare a activităţii unor judecători sunt de natură a crea presiuni şi dificultăţi în realizarea actului de justiţie .

Atenuarea efectelor acestor vulnerabilităţi şi chiar eliminarea lor ar constitui un motiv serios pentru asigurarea unui act de justiţie de calitate .

În acest sens, la nivelul secţiei, măsurile de remediere care au fost luate sunt următoarele :

• 
  intensificarea activităţii de pregătire profesională atât în cadru organizat, prestabilit cât şi ori de câte ori este nevoie pentru analizarea şi stabilirea măsurilor de punere în aplicare a noilor acte normative ;
  
• 
  realizarea unei practici unitare la nivelul secţiei prin analiza lunară a soluţiilor contradictorii şi stabilirea unui punctaj majoritar ;
  
• 
  participarea la reuniunile trimestriale privind analiza practicii neunitare organizate la Curtea de Apel Bucureşti ;
  
• 
  mărirea gradului de specializare pe materii în limita numărului de judecători ai secţiei ;
  
• 
  demersuri către conducerea tribunalului în vederea sesizării organelor abilitate asupra necesităţii suplimentării schemei de judecători ai secţiei ;
  
• 
  asigurarea tuturor judecătorilor în limita mijloacelor pe care le avem la dispoziţie (suport hârtie şi suport magnetic) a accesului rapid şi imediat la actele normative apărute, doctrină şi jurisprudenţă .
  

CAPITOLUL 3

ANALIZA CALITATIVĂ A ACTIVITĂŢII INSTANŢEI

3.1.EFECTELE PRINCIPALELOR MODIFICĂRI LEGISLATIVE OPERATE ÎN CURSUL ANULUI 2010 ASUPRA ACTIVITĂŢII INSTANŢEI
În materie civilă, în cursul anului 2010 au apărut câteva modificări de natură legislativă, în special în dreptul material şi mai puţin în dreptul procesual, ale căror efecte pot fi considerate că au influenţat activitatea secţiei civile .

In acest sens, enumerăm actele normative apărute în 2009 care însă au avut efectele resimţite şi în cursul anului 2010:

• 
  O.U.G. nr.42/2009, privind modificarea Codului de procedură civilă prin care s-a reintrodus instituţia încuviinţării executării silite ;
  

• 
  Legea nr.221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, care prin prevederile sale a stabilit în sarcina instanţelor soluţionarea a două categorii de cereri:
  
  • 
    constatarea caracterului politic al condamnării sau măsurii administrative luate împotriva unei persoane, competenţă aparţinând în exclusivitate secţiei civile a tribunalului în raza căruia îşi are domiciliul persoana interesată .
    
  • 
    acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit şi echivalentul bunurilor confiscate, competenţa aparţinând, după caz, judecătoriei sau tribunalului, în raport de valoarea acestor despăgubiri, aşa cum stabileşte art.2 pct.1 lit.b din Codul de procedură civilă .
    

De la apariţia acestei legi, tribunalul nostru a fost investit cu 108 cereri.

• 
  Legea nr.276/2009, privind aprobarea O.U.G. nr.212/2008, pentru modificarea Legii nr.146/1997, privind taxele de timbru, cu următoarele prevederi mai importante pentru activitatea instanţelor:
  
  • 
    reaşezarea cuantumului taxei de timbru pentru cererile evaluabile în bani ;
    
  • 
    clarificarea unei cereri ca fiind evaluabile în bani;
    
  • 
    modalitatea de taxare a cererilor prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile;
    
  • 
    soarta cheltuielilor cu taxa de timbru în cazul încheierii unei tranzacţii sau renunţări la cererea de judecată ;
    

Amintim şi următoarele acte legislative apărute pe parcursul anului 2010:

• 
  modificarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei în special de către Legea nr. 169/2010 prin care:
  

• 
  s-a accentuat respectarea procedurii citării creditorilor prin Buletinul procedurilor de insolvenţă;
  
• 
  s-au redus termenele procedurale de motivare a hotărârii judecătorului sindic, de declarare a recursului împotriva acestor hotărâri precum şi de judecare de urgenţă, într-un termen de 5 zile şi fără citarea părţilor, a cererilor de insolvenţă formulate de debitor;
  
• 
  s-au redus termenele de declarare a creanţelor, de verificare a acestora şi întocmirea tabelului preliminar precum şi de rezolvare a contestaţiilor şi întocmirea tabelului definitiv;
  
• 
  s-a extins calitatea procesuală activă pentru promovarea acţiunilor in răspunderea patrimonială a administratorului social al debitoarei şi la alte persoane
  

• 
  Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi O.U.G. nr. 1/2010 care prin reglementările lor au determinat apariţia multor litigii privind funcţionarii publici;
  
• 
  Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin diminuarea cu 25% a veniturilor salariale precum şi Legea nr. 119/2010 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin desfiinţarea pensiilor ocupaţionale au contribuit, de asemenea, la creşterea numărului de cauze înregistrate pe rolul secţiei civile.
  

Referitor la Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la data de 25.11.2010, dat fiind termenul prea mic de când funcţionează nu şi-a dovedit încă eficienţa, aceasta urmând, probabil, a se resimţi, pe parcursul anului 2011.

Dintre modificările legislative enumerate mai sus, singurul efect pozitiv asupra operativităţii activităţii de judecată l-au avut modificările înregistrate de Legea nr. 85/2006, care, prin reglementarea cu mai multă rigurozitate, a unor instituţii şi prin micşorarea unor termene din cadrul procedurii insolvenţei contribuie la soluţionarea mai rapidă a cauzelor în această materie.

Aşa se explică, probabil, şi faptul că în cursul anului 2010, în materia procedurii insolvenţei stocul dosarelor cu acest obiect de le sfârşitul anului 2010 a fost mai mic decât cel de la sfârşitul anului 2009.

In continuare considerăm ca înfiinţarea unei singure secţii de insolvenţă pe raza unei curţi este salutară, întrucât aceasta contribuie la realizarea unui corp de judecători specializaţi în materia insolvenţei, materie de altfel foarte complicată atât datorită cunoştinţelor necesare în domeniul managementului economiei şi fiscalităţii cât şi a procedurii greoaie şi a unei practici unitare .

Celelalte noutăţi legislative au avut darul de a contribui la ridicarea substanţială a numărului de cauze înregistrate pe rolul tribunalului nostru precum şi crearea unor dificultăţi pentru judecător în soluţionarea acestor cauze având în vedere că prin ineditul obiectului noilor reglementări s-a pus, în special, problema compatibilităţii acestora cu tratatele europene privind respectarea drepturilor fundamentale ale omului.

Modificările legislative survenite în cursul anului 2010 cu efecte asupra activităţii secţiei penale au fost următoarele :

1. Hot.Plenului Curţii Constituţionale nr.3 din 9 februarie 2010 privind constituirea şi conţinutul dosarelor având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate cu privire la care Curtea Constituţională este sesizată în temeiul art.146 lit.d din Constituţia României.

2. Hot.nr.26 din 16 decembrie 2010 emisă de Curtea Constituţională privind actele de sesizare ale Curţii Constituţionale în temeiul art.146 lit.d din Constituţia României.

3. Legea 230 din 30 noiembrie 2010 privind modificarea şi completarea Legii 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

4. Legea 208 din 11 noiembrie 2010 pentru modificarea şi completarea OG 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară.

5. Legea 177 din 28 septembrie 2010 pentru modificarea şi completarea Legii 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi Codului de procedură penală, prin care dispoziţiile art.303 alin.6 Cod procedură penală au fost abrogate.

6. Legea 202/26 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor.

Dintre acestea, de semnalat Legea 177 din 28 septembrie 2010 privind modificarea şi completarea Legii 47/1992 care au abrogat dispoziţiile art.303 alin.6 Cod procedură penală potrivit cu care instanţa era obligată să suspende judecata cauzei în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate până la judecarea de către Curtea Constituţională a acestei excepţii.

Dar cea mai importantă modificare legislativă este Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor care aduce modificări esenţiale în ceea ce priveşte competenţa materială a tribunalului care devine instanţă de fond şi recurs, acordul de mediere, tranzacţia, medierea şi recunoaşterea pretenţiilor civile, eliminarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în temeiul art.278¹ Cod procedură penală, modificări privind citarea părţilor la judecată, o procedură flexibilă de preschimbare a termenului şi mai ales dispoziţiile art.320¹ Cod procedură penală privind recunoaşterea vinovăţiei de către inculpat.

De asemenea, s-a instituit procedura de a se trimite pe cale administrativă cererea de revizuire şi cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Prin Legea 202/2010 s-a prevăzut ca după rămânerea definitivă a unei hotărâri pronunţată cu privire la o contestaţie la executare, cererile ulterioare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal şi de apărări, operând autoritatea de lucru judecat.

Modificări importante au apărut cu privire la art.18¹ al.2 şi 3 Cod penal şi art.74¹- care prevăd cauze legale de reducere a pedepsei în cazul achitării unor prejudicii mai mari de 50.000 euro, posibilitatea împăcării părţilor în cazul infracţiunii prev. de art.184 al.2 Cod penal şi art.184 al.2 şi 4 Cod penal.

În practică au apărut dificultăţi mai ales cu privire la aplicarea normelor tranzitorii prevăzute de art.XXIV din Legea 202/2010.

Adoptarea Legii 202/2010 reprezintă un prim pas în direcţia implementării noilor coduri fundamentale ale României.  Legea va da posibilitatea ICCJ să devină cu adevărat o instanţă de casaţie, care să asigure treptat unificarea jurisprudenţei. În acelasi timp, legea va permite degrevarea tribunalelor şi judecătoriilor şi, pe această cale, va crea condiţiile scurtării termenelor de judecată.

Pe baza principiilor acestei legi se poate trece la regândirea Programului privind volumul optim de încărcare şi încadrarea în exigenţele CEDO privind desfăşurarea proceselor în termene optime şi previzibile.

În Expunerea de motive care însoţeşte proiectul legii se arată că dintre disfuncţionalităţile majore ale justiţiei din România, cel mai aspru criticată a fost lipsa de celeritate în soluţionarea cauzelor. Întrucât procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare şi de lungă durată, s-a conştientizat faptul că eficacitatea administrării actului de justiţie constă în mare măsură şi în celeritatea cu care drepturile şi obligaţiile consfinţite prin hotărâri judecătoreşti intră în circuitul juridic, asigurându-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecăţii.

Prin reformarea codurilor de procedură, civilă şi penală, s-a urmărit, ca obiectiv esenţial, crearea în materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.

Ţinând însă seama de termenul preconizat pentru intrarea în vigoare a noilor coduri de procedură, se impune instituirea unor norme procedurale cu efecte imediate - în pregătirea implementării codurilor şi în acord cu soluţiile legislative consacrate de acestea - de natură să faciliteze eficientizarea procedurilor judiciare şi soluţionarea cu celeritate a proceselor.