Munţii padiş-scăRIŞoara studiu de geografie regională andrei indrieş

Mai există un fapt deosebit, cu două componente: Munţii Codru-Moma şi Depresiunea Beiuşului. Munţii Codru-Moma, situaţi la vest de Munţii Bihor-Vlădeasa, dincolo de Depresiunea Beiuşului, au altitudini de sub 1 000 m, adică aproape egale cu a culmii Tătăroaia (1 291 m), astfel că o parte a vânturilor de vest, urcate peste Munţii Codru-Moma, îşi continuă “drumul” spre est, la acelaşi nivel, aducând umiditate abundentă asupra Munţilor Padiş-Scărişoara; a doua componentă a maselor de aer vestice, după trecerea peste Munţii Codru-Moma, coboară în Depresiunea Beiuşului după care urcă pe pantele vestice ale Munţilor Bihor-Vlădeasa (deci şi ale Munţilor Padiş-Scărişoara), suferind o răcire adiabatică, având ca rezultat condensarea vaporilor de apă şi ca urmare precipitaţii mai mari în vestul munţilor decât în estul lor.

Mai amintim o situaţie deosebită, speculată de noi: masele de aer vestice, după traversarea Munţilor Codru-Moma, se “lovesc” de Munţii Biharia şi astfel pătrund în Depresiunea Beiuşului ca vânturi de sud, influenţând depresiunea până aproximativ în dreptul localităţii Sudrigiu (deci până la Crişul Pietros). Aceste mase de aer deviate spre nord influenţează parţial şi pantele vestice ale Munţilor Bihor-Vlădeasa, care devin mai umede faţă de pantele estice ale lor. Evident că şi vânturile de sud-vest aduc şi ele precipitaţii abundente ca şi cele de nord-vest iar în sezonul rece mai ales şi masele de aer nordice, dinspre Oceanul Arctic-Marea Baltică. Foarte rar, dar totuşi se întâmplă, este cazul ploilor aduse de mase de aer estice, reduse ca amploare (de ex. în data de 24 iulie 1995, când la Padiş a plouat slab şi doar o jumătate de oră).

Vânturile de sud mai pot trece şi peste Dealul Mare (692 m) în Depresiunea Beiuş.

În urma celor arătate, rezultă posibilitatea înregistrării unor cantităţi de precipitaţii abundente, de cca 1 400-1 600 mm/an, adică o valoare aproximativ egală cu cea a Munţilor Vlădeasa şi Biharia. Ne bazăm şi pe observaţii empirice, necuantificate însă deoarece la Padiş nu se execută măsurători meteorologice, după care la Padiş plouă mai mult şi mai des decât la Stâna de Vale din Munţii Vlădeasa, unde media ultimilor douăzeci de ani a atins aproape 1 800 mm/an (din anul 1975 execut ieşiri la Padiş aproape în fiecare an).

Chiar şi puţinele observaţii instrumentale (temperatură, presiune, nebulozitate) vin să sprijine afirmaţia unei umezeli bogate. Dar şi alte elemente susţin cele de mai sus: substratul umed dovedit de mlaştini turboase, ceaţa frecventă la Padiş, păduri de conifere, lipsa aşezărilor permanente în partea de nord a munţilor, râurile şi pâraiele bogate în apă, etc. În condiţiile în care nu se execută măsurători meteorologice, suntem obligaţi de a extrapola datele meteorologice de la staţiile relativ apropiate (Vlădeasa, Stâna de Vale), de a ţine seama de datele din Depresiunea Beiuşului (Beiuş, Ştei), de consultarea hărţilor climatice, de luarea în seamă a o serie de factori direcţi sau indirecţi: altitudine, fragmentare, orientarea văilor, pantelor şi culmilor, inversiunile termice, vegetaţia, umanizarea în grade diferite, prezenţa suprafeţelor calcaroase, şi de a efectua observaţii meteorologice personal, etc.

5.2. RADIAŢIA SOLARĂ
Radiaţia solară primită este de cca 110-115 kcal/cmp.an, pe suprafaţă orizontală. Situaţia este diversă în funcţie de orientarea (expoziţia) şi înclinarea terenului (vezi capitolul precedent). În funcţie de sezoane, radiaţia solară totală oscilează, fiind evident cu valori mai mari în sezonul cald, de aproape trei sferturi, şi mult mai reduse în sezonul rece. Astfel, în sezonul cald (semestrul cald) radiaţia solară este de 82,5 kcal iar în cel rece de 32,5 kcal/cmp.an. (tabel nr. 5.1.). Desigur că această radiaţie depinde de conformaţia reliefului (fragmentare, înclinare, expoziţie, etc.) dar şi de gradul de acoperire a suprafeţei terestre cu vegetaţie. Radiaţia este dependentă şi de durata de strălucire a Soarelui în ore, care este de aproximativ 1 800 ore, defalcată astfel: în semestrul cald 1 300 ore şi 500 ore în semestrul rece. După cum s-a observat din analiza valorilor radiaţiei solare după diagrama Kaempfert-Morgan, pantele care primesc cele mai mici valori sunt cele abrupte şi orientate spre nord iar pantele însorite şi semiînsorite primesc valori mari; celelalte tipuri de pante primesc valori intermediare.

La Beiuş valoarea medie multiaunulă este de 112,75 kcal/cmp., după cum rezultă din datele tabelului nr. 5.1. Valorile pentru Munţii Padiş-Scărişoara sunt asemănătoare cu cele ale lunilor pentru staţia Beiuş, cu mici diferenţieri.

Tabel nr. 5.1. Valorile radiaţiei solare la Beiuş

I	II	III	IV	V	VI	VII	VIII	IX	X	XI	XII	AN
3,19	4,85	9,15	11,6	13,9	15,3	16,2	14,2	10,9	7,19	4,06	2,63	113