N. Steinhardt Jurnalul fericirii trei soluţii testament politic Pentru a



Yüklə 3,14 Mb.
səhifə151/188
tarix04.01.2022
ölçüsü3,14 Mb.
#58273
1   ...   147   148   149   150   151   152   153   154   ...   188
Gherla, 1964

Cînd le vine un om nou în secţie şi nu se întîmplă să aibă cine ştie ce treabă de-a lor, gardienilor le face mare şi deosebită plăcere să-i pună cît mai numeroase întrebări, cu toate că de cele mai multe ori cunosc din fişă răspunsurile. Dar e o distracţie care ţine loc de taclale la circiumă, e un mijloc de a omorî timpul, de înviorare (nici pentru ei totul nu-i veselie, îşi petrec şi ei o mare parte a vieţii între zidurile mohorîte şi-n puterea închisorii: unora atmosfera dramatică le gîdilă importanţa, pe alţii îi toropeşte) şi mai ales de a satisface mahalageasca propensiune către bîrfă, vorbărie tară rost şi curiozitate. Singura adevărată mare plăcere a mahalalei: nu băutura, nu sexualitatea, nu banii, ci relaţia cu celălalt - de teama singurătăţii - sub întreitul ei aspect de văicăreală, clevetire şi ceartă.

Cînd sosesc la Zarcă, plutonierul - unul sever - mă ia în primire vădit bine dispus sa converseze. întrebările sunt cele obişnuite, le cunosc, îşi urmează cursul într-o ordine aproape invariabilă: cum îţi zice ţie, mă? cîţi ani ai, mă? de unde vii? de unde eşti de felul tău? ce-ai fost tu în civilie? eşti însurat, mă? da copii ai? la cît eşti condamnat? ce-ai făcut?

La ultima întrebare arăt că n-am vrut să fiu martor al acuzării. Ce spui, mă? Cum adică n-ai vrut? - Dau amănunte, dar cred că ştie despre mine mai mult decît îmi închipui eu, căci reia: tu eşti ăla, mă, care ai făcut-o pe groza\TJ? - N-am vrut să-mi trădez prietenii, dom'le major.



339

- Ce spui, mă? şi zii, n-ai vrut? - N-am vrut. - Şi nu te-a scuturat aşa niţel? - Ba m-a scuturat. - Şi n-ai spus, mă, ce trebuia? - Nu, domnule major. - Rău, mă, rău de tot, înseamă că eşti un ticălos.

Şi iară a face o pauza: mă, tu ai mîncat azi? - Am mîncat, dom'le major. - Şi zici că n-ai vrut să fii martor al acuzării. - N-am vrut. - Păi asta e grav de tot, mă, ce nu puteai spune adevărul'? Eşti un mare ticălos, mă, şi zici c-ai mîncat? Ia, planton, mai adă-i o gamelă de mîncare de la regim şi vezi să fie plină.

1972


Vizită Anei. Vine de la spital unde a fost operată de rinichi. A suferit mult. E şi Floriana de faţă, cu ochii ei rotunzi şi codiţele ei care mereu răspîndesc lumină, bunătate şi devotament.

Ana socoteşte că trei pericole ameninţă creştinismul occidental: raţionalismul, sentimentalismul şi moralismul.

Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicis­mului, raţionalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni.

Ortodoxia, fireşte, nu trece cu vederea nici raţiunea, nici sentimen­tul şi nici morala. Pe toate trei se sprijină şi tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor aşează harul care le îmbină şi, îmbinîndu-le, le cumpăneşte nelăsînd pe nici una să strice echilibrul.

Ortodoxia, de aceea, nu coboară la nivelul nici unei din cele trei adjuvante ale credinţei, ci se menţine la acel - integral şi inefabil - al sacrului. Harul e ordonator, armonizator şi cumpănitor.

- Prea Sfinţitul Alex. S., episcop unit:

O consecinţă a războiului nevăzut pe care-1 ducem cu demonii este că singura persoană pe care suntem îndreptăţiţi s-o înşelăm e persoana noastră însăşi. în războiul al cărui cîmp de luptă e lăuntrul nostru orice viclenie e legitimă. De unde şi noţiunea de fraus pia care i-a scandalizat tară temei pe toţi protestanţii. Putem să ne şi amăgim făgăduind ispitei că o vom împlini săptămîna viitoare, luna viitoare, ducîndu-o cu zăhăre­lul, cu vorba, cu preşul (eu rezum, înaltul prelat n-a folosit acest cuvînt) de la o dată la alta, ca bolnavul care pentru a dobîndi răbdare îşifixează termene pînă cînd va mai îndura să stea în pat sau ca prizonierul care Ia anchetă îşi dă şi el termene de rezistenţă de la o şedinţă de tortură la alta. în noi înşine în luptă cu nevăzutele duhuri rele avem dreptul să recurgem la ceea ce Francezii au numit „vicleşuguri de Piei Roşii".

340


Francezi au mai admis că m maviage trompe qui peufi*. Pe tartorul şmecherilor, pe Aghiuţă, pe Sarsailă, pe Belzebuh, pe Michiduţă, pe Impieliţat, pe Scaraoţchi - numele populare ale demonului o dovedeşte -suntem îndrituiţi să-1 păcălim cum ne vine mai la îndemînă.


Yüklə 3,14 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   147   148   149   150   151   152   153   154   ...   188




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin