Îndrumar de afaceri republica Federală germania

1.3 Infrastructura

Aeroporturi internationale: 23

Porturi la mare: 22
Porturi la fluvii interne: 250
Lungimea fluviilor interne: 7.500 km
Lungimea retelei de drumuri: 231.000 km (din care: cca.13.000 km autostrazi)
Lungimea retelei de cale ferata: 37.900 km

 

1.4. Resurse de materii prime

 

-        agricole: Germania dispune de o agricultură dezvoltată şi performantă, care asigură toate materiile prime specifice zonei climatice.

-         minerale: cărbune cca. 200 milioane tone, sare cca. 7,0 milioane tone, minereu de fier.

 

2. ECONOMIA R.F. GERMANIA

 

2.1. Sistemul economic

 

Sistemul economic al R.F. Germania se bazează pe economia socială de piaţă, politica economică fiind promovată prin instituţiile statului. Statul stabileşte condiţiile cadru care determină desfăşurarea activităţii economice, fără să intervină direct în mărimea producţiei, în domeniul preţurilor sau în sistemul de salarizare. Constituţia garantează manifestarea liberă a personalităţii şi promovarea iniţiativei private; de asemenea, ea prevede protejarea şi garantarea proprietăţii private. În cadrul general stabilit de stat, piaţa, prin milioanele de consumatori şi de întreprinderi, este cea care hotărăşte liber şi independent ce şi cât se produce, ce şi cât se consumă.

 

Cele trei principii de bază ale economiei sociale de piaţă sunt:

 a) Cererea şi oferta reglează preţurile. Condiţia funcţionării economiei sociale de piaţă este competiţia ofertanţilor pe o piaţă concurenţială.

 

b) Statul protejează concurenţa. Înţelegerile sau acordurile dintre firme, prin care este îngrădită sau restrânsă libera concurenţă, sunt interzise prin legi clare şi precise: Legea contra restricţiilor în calea concurenţei (legea anti-monopol sau anti-cartel) şi Legea contra concurenţei neloiale. Statul urmăreşte ca mecanismele concurenţei să funcţioneze. Principiile regulatoare de acţiune a statului în acest sens sunt următoarele:

      - Crearea unei poziţii de monopol pe piaţă este preîntâmpinată /împiedicată din timp, prin măsuri de politică concurenţială. În cazul în care, din motive tehnice, crearea unui monopol este inevitabilă (de exemplu în cazul căilor ferate), atunci monopolul respectiv trebuie supravegheat şi controlat.

      - Dacă în repartizarea produsului social (bunuri şi servicii) se constată nereguli şi inechităţi, atunci statul le corijează şi le înlătură prin măsuri de politică fiscală, de impozitare progresivă a veniturilor.                           - În calculaţiile unei întreprinderi nu trebuie sa fie cuprinse numai costurile interne ale acesteia. O atenţie şi mai mare trebuie să fie acordată costurilor pe care întreprinderea, prin activitatea sa, le provoacă comunităţii (de exemplu, impactul asupra mediului înconjurător).

      - Dacă ofertanţii pe piaţă acţionează anormal (de exemplu, plata muncii este în neconcordanţă cu activitatea prestată, practici de dumping etc.), atunci statul ia măsuri pentru limitarea unui astfel de comportament.

Există, însă, anumite excepţii de la regulile economiei libere de piaţă; astfel, de exemplu, în Uniunea Europeană, agricultura nu se supune în totalitate legilor şi principiilor concurenţei, din motive sociale, care ţin de necesitatea existenţei întreprinderilor mici si mijlocii.

c) Statul reprezintă un factor al echilibrului social. Economia socială de piaţă reprezintă o ordine economică împletind principiul acţiunii libere pe piaţă cu necesitatea asigurării echilibrului social. Conţinutul social al economiei sociale de piaţă rezidă în:

            -  preocuparea pentru creşterea continuă a standardului de viaţă;

            - preocuparea de a asigura un grad cât mai ridicat de ocupare a forţei de muncă;

          - o politică socială care corijează repartiţia veniturilor, prin prestaţii de asistenţă socială – plăţi  compensatorii pentru pensii şi anumite cheltuieli, ajutoare pentru construcţia de locuinţe, subvenţii şi altele.

 Pe planul relaţiilor economice internaţionale, Germania susţine comerţul internaţional liber şi se opune cu tărie diferitelor forme de protecţionism.