Note de curs Dr. Ioan Pop

MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Note de curs

Dr. Ioan Pop

CUPRINS

MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII 1

Note de curs 1

Dr. Ioan Pop 1

CUPRINS 2

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1 6

ROLUL ŞI IMPORTANŢA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII 6

CAPITOLUL 2 24

ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII 24

CAPITOLUL 3 56

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII 56

CAPITOLUL 4 74

MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII 74

CAPITOLUL 5 89

MANAGEMENTUL OPERAŢIONAL ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII 89

CAPITOLUL 6 116

APROVIZIONAREA ŞI GESTIUNEA STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII 116

CAPITOLUL 7 126

MARKETINGUL LA NIVELUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII 126

CAPITOLUL 8 151

VÂNZAREA PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII 151

CAPITOLUL 9 195

PERSPECTIVELE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN ETAPA DE POSTADERARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ 195

INTRODUCERE

În ţările cu tradiţie în economia de piaţă coexista armonios întreprinderile mari cu întreprinderile mici şi mijlocii. De asemenea a crescut gradul de înţelegere de către persoanele fizice a şanselor pe care le oferă iniţierea unei afaceri sub forma întreprinderilor mici şi mijlocii. In S.U.A. de exemplu, 4 din 10 persoane apreciază că a avea în proprietate o întreprindere mică sau mijlocie constituie una din cele mai convenabile căi pentru a prospera sub aspect financiar.

Realitatea practică a ţărilor cu economie de piaţă a pus în evidenţă importanţa întreprinderilor mici şi mijlocii care rezidă în: crearea unei economii sănătoase şi competitive, sprijinirea funcţionării întreprinderilor mari (prin desfăşurarea unor activităţi care s-au dovedit a fi nerentabile pentru acestea), flexibilitatea sporită la schimbarea cererii, ocuparea forţei de muncă disponibilizate de către întreprinderile mari.

Pentru economia României aflată în proces de tranziţie către economia de piaţă este necesară stimularea şi sprijinirea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii în toate domeniile de actvitate.

Lucrarea de faţă supune atenţiei principalele probleme care conturează managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Astfel, se argumentează necesitatea înfiinţării acestor întreprinderi şi perspectivele pe care le au.

Întreprinzătorii au posibilitatea de a opta între mai multe alternative privind înfiinţarea unei întreprinderi mici sau mijlocii, şi anume: crearea prin forţe proprii a unei întreprinderi, cumpărarea unei întreprinderi existente, franchisingul. De asemenea, pot alege forma de organizare a acesteia dintre următoarele modalităţi : cu un singur proprietar, cu mai mulţi proprietari (parteneriat) sau societăţi pe acţiuni.

Având în vedere dificultăţile cu care se confruntă întreprinderile mici şi mijlocii , generate în principal de necesitatea supravieţuirii lor, acestea prezintă anumite particularităţi de natură organizatorică şi managerială.

Pentru a avea perspectivele desfăşurării unei activităţi eficiente, orice întreprindere mică sau mijlocie trebuie să desfăşoare o activitate de planificare operaţională.

Intre preocupările managerilor acestor întreprinderi trebuie să se situeze şi asigurarea forţei de muncă (sub aspect cantitativ şi calitativ), perfecţionarea acesteia, motivarea corespunzătoare şi comunicarea eficientă.

Funcţionarea efectivă a unei întreprinderi mici sau mijlocii necesită adoptarea unei decizii privind amplasamentul acesteia, importanţa căreia se corelează cu intensitatea contactului cu consumatorii.

Indiferent de natura activităţii întreprinderii (proces de producţie sau proces de prestări servicii), managerii trebuie să se preocupe de planificarea anuală şi de programarea operativă a activităţii, de controlul desfăşurării ei, de controlul calităţii produselor fabricate, respectiv a serviciilor prestate, de asigurarea necesarului de materii prime.

Având în vedere importanţa identificării unui segment de consumatori căruia să i se adreseze, orice întreprindere mică sau mijlocie este interesată de desfăşurarea unor activităţi de marketing, de fundamentarea unei strategii de marketing şi de implementarea acesteia. Vânzarea produselor întreprinderii necesită elaborarea unei strategii promoţionale adecvate, orientarea întregii atenţii spre consumatorul final, cu ajutorul unei echipe de vânzări competitive şi performante .

Prin problematica abordată lucrarea încearca să pună la dispoziţia celor interesaţi în iniţierea şi desfăşurarea unei afaceri un "ghid al întreprinderii mici sau mijlocii" care să-i familiarizeze cu principalele aspecte ale managementului acesteia.

Apreciem că principalii beneficiari cărora li se adresează această lucrare sunt studenţii care studiază disciplina "Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii" sau "Small business", cursanţilor care se specializează în domeniul afacerilor, precum şi întreprinzătorilor care doresc să pornească o afacere, sau au pe rol o astfel de activitate .

CAPITOLUL 1

ROLUL ŞI IMPORTANŢA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

1.1. Definirea întreprinderilor mici şi mijlocii

Întreprinderile mici şi mijlocii se prezintă sub multe tipuri şi mărimi, fapt pentru care este dificilă definirea şi clasificarea lor. Astfel de exemplu, staţiile de benzină, restaurantele, magazinele sunt denumite întreprinderi mici sau mijlocii, iar firmele producătoare de automobile sunt considerate întreprinderi mari. Deseori în gruparea întreprinderilor ca fiind mari sau mici, respectiv mijlocii, intervine subiectivismul celui care face clasificarea.

În SUA specialiştii din cadrul Administraţiei întreprinderilor Mici şi Mijlocii apreciază că definirea întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie să se facă pe baza următoarelor criterii.

a) proprietarul întreprinderii să fie o persoană sau un grup mic compus din cel mult 15-20 persoane,

b) managementul întreprinderii să fie independent pentru că de obicei managerul este şi proprietar

c) exceptând funcţia de marketing, activitatea întreprinderii să fie localizată geografic, adică întreprinderea să acţioneze numai într-o localitate;

d) comparativ cu întreprinderile mari care acţionează în aceeaşi ramură de activitate, întreprinderea respectivă este mică sau mijlocie.

Există întreprinderi care nu întrunesc toate criteriile menţionate, dar acestea se consideră excepţii.

La nivelul statisticilor Uniunii Europene se evidenţiază trei categorii de întreprinderi mici şi mijlocii: microîntreprinderea care are un număr de 1-9 angajaţi, întreprinderea mică cu 10-99 angajaţi şi întreprinderea mijlocie cu 100-499 angajaţi.

În Marea Britanic definirea întreprinderilor mici şi mijlocii îmbină criteriile cantitative cu cele calitative, astfel:

• 
  întreprindere mică are o cotă relativ mică de piaţă şi nu poate influenţa piaţa; aceasta nu înseamnă că nu este suficient de mare pentru a influenţa preţurile sau cantitatea de bunuri vândute în economia naţională;
  
• 
  întreprinderea este condusă de proprietar sau de asociaţi, iar proprietarul care este şi manager participă activ la managementul acesteia;
  
• 
  întreprinderea este independentă şi nu constituie o parte a unei firme mai mari.
  

În această ţară se consideră că cifra de afaceri este un criteriu util pentru comerţul cu amănuntul şi cu ridicata, iar numărul de angajaţi este un criteriu adecvat pentru industrie şi construcţii. În domeniul industriei numărul maxim de angajaţi al unei întreprinderi mici este 200, respectiv 25 în domeniul construcţiilor. În anul 1985 Legea Companiilor a adoptat criteriile pentru a defini întreprinderile mici şi mijlocii, iar pentru ca o întreprindere să fie considerată mică sau mijlocie trebuie să satisfacă cel puţin două dintre următoarele criterii:

• 
  Pentru o întreprindere mică:
  
• 
  cifra de afaceri să nu depăşească 1,4 milioane lire sterline;
  
• 
  numărul de angajaţi să fie mai mic sau cel mult egal cu 50 persoane pe săptămână;
  
• 
  capitalul să nu depăşească 0,7 milioane lire sterline;
  
  • 
    Pentru o întreprindere mijlocie:
    

• 
  cifra de afaceri să nu depăşească 5,75 milioane lire sterline;
  
• 
  numărul de angajaţi să fie mai mic sau cel mult egal cu 250 persoane pe săptămână;
  
• 
  capitalul să nu depăşească 2,8 milioane lire sterline.
  

În Japonia, economia este dominată de întreprinderi mici şi mijlocii atât sub aspect numeric, cât şi al ocupării forţei de muncă. Aici întreprinderile mici şi mijlocii sunt delimitate în funcţie de două criterii: valoarea capitalului şi numărul de angajaţi. Pentru o întreprindere mică aceste criterii sunt:

• 
  în domeniul industriei, minier şi al transporturilor 299 persoane şi 100 milioane yeni;
  
• 
  în domeniul comerţului cu ridicata 100 persoane şi 30 milioane yeni;
  
• 
  în domeniul comerţului cu amănuntul şi al serviciilor 50 persoane şi 10 milioane yeni.
  

Aproximativ 75% din forţa de muncă din domeniul industriei este ocupată în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii.

În Germania definirea întreprinderilor mici şi mijlocii îmbină criterii cantitative şi calitative, astfel:

• 
  unitatea proprietăţii şi a riscului;
  
• 
  unitatea managementului (întreprinzătorul este liber să ia decizii şi îşi asumă responsabilităţi);
  
• 
  unitatea proprietarului şi a firmei (aceasta influenţează relaţia personală între patroni şi angajaţi, căile prin care este finanţată întreprinderea, contribuţia membrilor familiei la activitatea acesteia).
  

Institutul German de Cercetări pentru întreprinderi Mici şi Mijlocii defineşte aceste întreprinderi astfel:

• 
  întreprinderea mică are un număr de angajaţi de 1-49 persoane şi o cifră de afaceri de maxim 1 milion Euro;
  
• 
  întreprinderea mijlocie are un număr de 50-499 angajaţi şi o cifră de afaceri de maxim 100 milioane Euro.
  

În Franţa, asemenea majorităţii ţărilor, nu există o singură definiţie a întreprinderilor mici şi mijlocii. Cel mai frecvent este folosit criteriul numărului de angajaţi, astfel:

• 
  microîntreprinderea are un număr de angajaţi între 1-9 persoane;
  
• 
  întreprinderea mică are un număr de angajaţi între 10-49 persoane;
  
• 
  întreprinderea mijlocie are un număr de angajaţi între 50-499 persoane.
  

În Danemarca în domeniul industriei aproximativ 90% din totalul întreprinderilor sunt mici şi mijlocii, acestea ocupând 40% din totalul forţei de muncă. Aici impactul recesiunii economice din Europa Occidentală asupra industriei a fost mai mic tocmai datorită flexibilităţii şi adaptării întreprinderilor mici şi mijlocii. Întreprinderile sunt considerate mici dacă au un număr de angajaţi mai mic de 50 persoane, respectiv mijlocii dacă au între 50-200 angajaţi.

În Elveţia domină întreprinderile mici şi mijlocii (reprezentând 99% din numărul total de întreprinderi), care ocupă 77% din forţa de muncă. Criteriul de clasificare este numărul de personal, o întreprindere fiind considerată mică dacă are un număr de angajaţi între 1-49 persoane, respectiv mijlocie dacă are între 50-199 angajaţi.

În România conform Legii nr. 346/2004 (care abrogă Legea nr. 133/1999) privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, o întreprindere se încadrează în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

1. 
   au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250;
   
2. 
   realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situaţii financiare aprobate. (Prin active totale se înţelege active imobilizate+ active circulante+ cheltuieli în avans).
   
3. 
   Respectă criteriul de independenţă, adică nu sunt deţinute în proporţie de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de către o altă (alte) întreprindere(i) care nu face (fac) parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii.
   

Întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi şi de cifra de afaceri anuală netă sau activele totale pe care le deţin, în următoarele categorii:

• 
  Microîntreprinderi- au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2 milioane euro, echivalent în lei; (iar veniturile sunt mai mici de 100,000 euro)
  
• 
  Întreprinderi mici- au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 10 milioane, echivalent în lei;
  
• 
  Întreprinderi mijlocii- au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.
  

Nu sunt întreprinderi mici şi mijlocii societăţile bancare, societăţile de asigurare şi reasigurare, societăţile de administrare a fondurilor financiare de investiţii, societăţile de valori mobiliare şi societăţile cu activitate exclusivă de comerţ exterior. De asemenea nu intră sub incidenţa acestor prevederi persoanele fizice şi juridice a căror activitate principală o reprezintă cumpărarea şi revânzarea de produse sau închirierea de bunuri mobile sau imobile.

Întreprinderile mici şi mijlocii se pot constitui în următoarele domenii de activitate:

• 
  în industria prelucrătoare sub forma: fabricilor de încălţăminte, fabricilor de jucării, fabricilor pentru produse alimentare etc. În acest domeniu în ţările dezvoltate cu toate că întreprinderile mari tind să le umbrească pe cele mici, totuşi întreprinderile mici şi mijlocii sunt puternice sub aspect numeric;
  
• 
  în construcţii, domeniu în care întreprinderile mici şi mijlocii se pot constitui pentru construcţii industriale, administrative, de locuinţe, etc.
  
• 
  în comerţul cu ridicata, domeniu în care întreprinderile mici şi mijlocii acţionează ca intermediare între producţie şi comerţul cu amănuntul.
  
• 
  în comerţul cu amănuntul întreprinderile mici şi mijlocii acţionează ca unităţi independente sau ca lanţuri de magazine.
  
• 
  în domeniul serviciilor se constituie întreprinderi mici şi mijlocii pentru:
  
  • 
    servicii oferite altor întreprinderi, cum ar fi: întreprinderi de Consulting, agenţii de publicitate;
    
  • 
    servicii oferite indivizilor sub forrna: agenţiilor de turism, curăţătoriilor chimice, hotelurilor, motelurilor, restaurantelor, saloanelor de frizerie şi coafură, etc.
    

Din considerente legate de necesarul capitalului pentru înfiinţare, al capitalului de lucru, al organizării şi managementului, după anul 1990, întreprinzătorii s-au orientat, într-o primă etapă, preponderent către înfiinţarea unor firme cu activitate din domeniul comerţului. Treptat, pe măsura acumulării de capital, a afluxului de capital străin, a avut loc o deplasare a sferelor de interes şi către alte activităţi economice: construcţii, transporturi terestre, hoteluri şi restaurante, industria alimentară, agricultură etc.