Necesitatea studierii sf

NECESITATEA STUDIERII SF. SCRIPTURI
Lectura şi meditaţia asupra lecturii este un exerciţiu coti­dian al dumneavoastră, nu este ceva nou. Zilnic parcurgeţi zeci de pagini de literatură variată: ştiinţifică, tehnică, filozofică, beletristică, de anticipaţie, politică şi câte alte variante poate avea cuvântul scris. Alegerea lecturilor dumneavoastră ţine de mulţi factori: profesie, educaţie, opţiuni de natură intelectuală, afectivă, voliţională, de îndemnuri lăuntrice sau venite din afară, astfel încât cu greu am putea răspunde de ce nu toţi citim acelaşi cărţi şi de ce nu toţi le interpretăm la fel, decât în cazul unor cerinţe ale învăţământului şi profesiei.

Şi totuşi este o carte, Biblia, a cărei lectură este necesară pentru oricare om, din această mare categorie a lumii de azi, lumea creştină: o lectură meditativă care trebuie să ne însoţească pe tot parcursul vieţii, căci pildele rostite de Mântuitorul constituie o lectură plină de învăţăminte şi şcolarilor mici, iar tinerilor, ca şi vârstnicilor le este necesară această lectură pentru înţelegerea rostului şi locului pe care îl are viaţa noastră - mai ales că azi ni se propun sumedenie de consideraţii, cele mai multe aberante şi false - deci care este rostul şi locul omului în univers ? Din capul locului afirmăm că Sf. Scriptură este cea mai cuprinzătoare lectură, care răspunde tuturor întrebărilor ce ni le punem şi care dă cele mai bune răspunsuri la aceste întrebări. Este o carte de filozofie gene­rală şi de conduită practică necesară şi omului de cultură şi omului de rând, necesară tuturor vârstelor, scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt.

Să încerc să răspund acestor întrebări: de ce este absolut nece­sar ca Biblia constituie lectura noastră neîntreruptă de la învăţarea alfa­betului şi până la sfârşitul vieţii noastre ?

Viaţa omului lipsită de lumina Sf. Scripturi este o viaţă de orbecăială şi de bâlbâială, Sf. Scriptură are mai mulţi autori cunos­cuţi şi altul esenţial, Duhul Sfânt, care face ca aceste cărţi să constituie o unitate. În ce constă această unitate ? Este răspunsul la întrebarea: condiţia omului în raport cu sine însuşi, în raport cu ceilalţi oameni, în raport cu universul, în raport cu categoriile spaţiului şi timpului, în raport cu Divinitatea. O parte din cărţile Vechiului Testament, sunt foarte vechi, şi nici cele ale Noului Tes­tament nu sunt prea proaspete, deoarece filele lor au fost învechite de patina celor două milenii; dar, cu toate acestea, învăţătura lor rămâne la fel de proaspătă, la fel de actuală, deşi suntem tentaţi să afirmăm că lumea a evoluat şi ne extaziem în faţa spectacolului civilizaţiei moderne.

Biblia este o carte de actualitate, actualitate care are vechime şi care are viitor. De ce ? Pentru că Biblia este o carte de călăuză: citirea zilnică a unor pagini scripturistice ne ajută să avem în preajma noastră, în sufletul şi în viaţa noastră, pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt, Cel care a inspirat cărţile Bibliei.

Dar nu numai atât: paginile sale ne îndreaptă privirea către Dumnezeu, căruia Îi putem cere ajutor să ne călăuzească gândurile, simţirea şi acţiunea.

Biblia este o carte de învăţătură: citind-o ÎI cunoaştem mai bi­ne pe Dumnezeu şi lucrul mâinilor Sale, universul, în centrul căruia ne-a creat pe noi, oamenii. Din citirea Bibliei putem să-L cunoaştem pe Dumnezeu ca şi planurile Sale faţă de om.

Cărţile Sf. Scripturi ne descoperă înţelepciunea în sensul cel mai cuprinzător, expresia gândirii şi a experienţei umane, individu­ale şi istorice, a umanităţii, călăuzite de inspiraţia divină.

De aceea în Biblie găsim sprijin şi îndrumare pentru toate în­cercările la care suntem supuşi de voinţa celui rău. Exemplul îl avem de la însuşi Mântuitorul lisus Hristos: când diavolul ÎI ispi­teşte zicându-I că dacă este Fiul lui Dumnezeu să prefacă piatra în pâine, lisus îi răspunde cu texte din Vechiul Testament la fel la ispitirea cu stăpânirea asupra împărăţiilor lui, la fel cu ispitirea privind biruinţa asupra legii gravităţii, când îi cere să se arunce de pe aripa templului. La toate aceste ispitiri diavoleşti lisus le contrapune texte din Sf. Scriptură, Dacă lisus, care era Fiul lui Dumnezeu şi care, incontestabil ar fi avut şi alte mijloace de a răspunde ispitirilor, insinuările diavolului, cu atât mai mult noi, oa­menii, care avem permanent tulburări, îndoieli, ispite, vom putea să le îndepărtăm dacă facem apel la lectura Sf. Scripturi.

Ambele părţi ale Sf. Scripturi, şi Vechiul şi Noul Testament, în foarte multe texte vorbesc despre necesitatea citirii cuvântului biblic.

Despre luminarea minţii şi veselia inimii care ţi-o aduce Biblia vorbeşte psalmistul: "Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa ? Prin păzirea cuvintelor Tale" (Ps.118:9) "Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele" (Ps.118: 105). "Cele de bună voie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă".

Dar şi Sf. Ap. Pavel, în Epistola către Timotei consună cu cele arătate de psalmist când spune: "Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat. Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sf. Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos lisus (2 Timotei 14:16).

Pentru că Biblia este inspirată de Dumnezeu, autorii Cărţilor Sfinte au scris sub inspiraţia Duhului Sfânt, de aici putinţa de ge­neralizare, de sintetizare, de concluzionare, cu caracter de univer­salitate în timp şi spaţiu. Cu această idee îşi începe David pri­mul Psalm: "Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincio­şilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut, ci în legea Domnului e voia lui şi în legea Lui va cugeta ziua şi noaptea; ci va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori". Ca şi Sf. Pavel către acelaşi Timotei: "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun".

Aţi sesizat probabil foloasele Sf. Scripturi sintetizate de Sf, Ap, Pavel:

• 
  înţelepţire, dar o înţelepţire în dreptate, nu o înţelepţire pe care şi-o arogă nu ştiu care gânditori sau sistem filozo­fic, social, ci înţelepţire în dreptate;
  
• 
  învăţătură, adică cunoaştere;
  
• 
  mustrare, morală individuală şi socială;
  
• 
  îndreptare, sensul cunoaşterii şi moralei omului.
  

Am amintit că Biblia a fost folosită frecvent de Mântuitorul lisus Hristos; El o cunoştea în profunzime, fiind punctul central al studiilor şi meditaţiilor Sale, înainte de a începe propovăduirea, aşa cum ne confirmă Sf. Ev. Luca, când, relatând întâlnirea lui lisus cu cei doi Apostoli în drum spre Emaus, la nedumeririle celor doi privind evenimentele legate de procesul, răsptignirea, îngroparea şi învierea, lisus S-a revelat ca Cel înviat "începând de la Moise şi de la toţi proorocii le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El" (Luca 24:27). Sau David, în al 2-lea Psalm: "Şi acum împăraţi, înţelegeţi ! Învăţaţi-vă toţi care judecaţi pământul! Luaţi învăţătură, ca nu cumva să se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui?" Şi împă­raţilor - consideraţi pe atunci vârful înţelepciunii şi cunoaşterii umane - le este necesară cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, respira­ţia întregii Sf. Scripturi.

Biblia îndestulează în totalitate aspiraţiile cele mai nobile ale fiinţei umane şi este o călăuză în viaţa tuturor, în viaţa tine­retului, căci zice psalmistul: "Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa ? Prin păzirea cuvintelor Tale" la care Sf. Ev. Ioan adaugă: "Acum voi sunteţi curaţi pentru cuvântul pe care vi l-am spus" (loan 15:3).

În Faptele Apostolilor este relatat un episod în care Sf. Ap. Pavel, în Atena, propovăduind învăţătura creştină a stârnit intere­sul atenienilor, nu numai a oamenilor de rând, ci şi al învăţaţilor. Să citim episodul: "lar unii dintre filozofi, epicurei şi stoici discutau între ei şi ziceau: "Ce vrea oare să ne spună acest semănă­tor de cuvinte ?" Iar alţii ziceau:"Se pare că este vestitor de dumne­zei străini." Şi luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: "Putem să cunoaştem şi noi ce este această învăţătură nouă grăită de tine ? Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine". Ap. Pavel a răspuns astfel: "Bărbaţi atenieni, străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: Dumnezeului necunoscut. Deci, pe cel pe care voi, necunoscându-L, îl cinstiţi, pe acesta ÎI vestesc eu vouă" (Fapte 17:18-23).

Această nedumerire a filozofilor atenieni, din vremea Sf. Pavel, este impasul la care au ajuns gânditorii din totdeauna. Şi unii au recunoscut impasul gândirii fără Dumnezeu, iar alţii au creat sisteme proprii, pe care adversarii le-au combătut şi dărâmat, care la rândul lor au fost dărâmate de alţii şi aşa s-a creat istoria filozofiei umane, neputincioasă în a răspunde pietrei filozofale: de unde suntem şi încotro mergem. Răspunsurile lor, cele mai competente, din păcate ramând incomplete, dacă nu pornesc de la învăţătura biblică inspi­rată de Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Singurul răspuns al întrebărilor privind condiţia umană — răspuns complet, nesupus schimbărilor timpului, universal şi veşnic - este cel pe care ni-l dau Cărţile Sf. Scripturi, pentru că prin glasul au­torilor lor David, Solomon, Profeţi ai Vechiului Testament sau Sf. Apostoli din Noul Testament, grăieşte însuşi Dumnezeu. De aceea în centrul Bibliotecii noastre, în centrul lecturilor noastre, trebuie să stea Sfânta Scriptură.

S-ar putea pune şi întrebarea dacă Biblia este accesibilă tutu­ror cititorilor ? Poate fi înţeleasă şi interpretată de oricine ?

Biblia conţine multe noţiuni istorice, geografice, filozofice, morale, ştiinţifice, etc. care nu stau la îndemâna oricărui cititor. Şi sigur că, nedispunând de cunoştinţele necesare înţelegerii, cunoaş­terii adevărate, pot interveni şi au intervenit - interpretări şi în­ţelegeri greşite. Diversitatea bisericilor neoprotestante în lume, care se pretind că au pornit de la Biblie este o realitate. Interpretările variate pornesc uneori de la neînţelegere şi mai cu seamă de la interpretări fragmentare. Biblia este un tot unitar. Abstragerea din acest tot poate duce la concluzii de la care pornesc erorile. De aceea trebuie să apelam la cei care s-au ocupat profund şi competent, în decursul vremii cu exegeza textelor sfinte, care constituie de fapt învăţătura marilor confesiuni creştine: ortodoxă, catolică, protestantă, care au explicat şi au concluzionat învăţătura creştină recu­noscând autoritatea autorilor cărţilor Sf. Scripturi, care au scris sub inspiraţie divină.

De aceea cred că studierea Bibliei, de care beneficiem cei de faţă în Biserici, are şi acest merit: să ne trezească interesul pen­tru lectura biblică, cu consecinţe dintre cele mai bune privind răs­punsul la întrebarea fundamentală a existenţei noastre umane: ce sun­tem, de unde venim şi încotro mergem ? Ne răspunde Duhul Sfânt prin Cărţile Sf. Scripturii.

Dumnezeu să ne ajute să putem înţelege, în lumina învăţăturii creştine, răspunsul exact şi atunci viaţa noastră şi preocupările noastre îşi vor găsi şi scopul şi căile pe care să mergem ca să dobândim mântuirea sufletelor noastre.