Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor I. Dispoziţii generale

8. Reglementarea procesului de producţie pentru pădurile

proprietate publică aparţinînd unităţilor administrativ

teritoriale şi pentru cele proprietate privată

247. 
     Conform prevederilor Codului silvic, indiferent de forma de proprietate, pădurile din Republica Moldova sunt administrate şi gospodărite într-un sistem unitar, vizînd valorificarea continuă, în folosul generaţiilor actuale şi viitoare, a funcţiilor lor ecologice şi social-economice.
     
248. 
     Prevederile referitoare la reglementarea procesului de producţie din cuprinsul acestui capitol sunt valabile pentru întregul fond forestier naţional, proprietate publică a statului şi alţi deţinători.
     
249. 
     În raport cu modul de administrare şi cu întinderea unităţilor pentru care se elaborează amenajamentele silvice, este necesar de avut în vedere precizările care urmează:
     

1. 
   În situaţiile în care proprietarii pădurilor în cauză solicită sau convin ca pădurile respective să fie administrate, pe bază contractuală, de către autoritatea silvică centrală (prin intermediul unităţilor teritoriale) şi să rămînă în componenţa unităţilor teritoriale de amenajament din care fac parte, reglementarea procesului de producţie se va face în continuare pe ansamblul unităţilor respective. Autoritatea silvică centrală urmează să asigure proprietarilor, în raport cu producţia pădurilor pe care le deţin, venituri anuale şi continue, în produse lemnoase sau în bani, reţinînd doar cheltuielile de administrare şi gestionare stabilite prin contract.
   
2. 
   În situaţiile în care nu se convine asupra reglementării procesului de producţie în cadrul unităţilor existente, pădurile în cauză se constituie în unităţi de producţie/gospodărire noi, potrivit prevederilor din capitolul 3, urmînd ca reglementarea respectivă să se diferenţieze astfel:
   

1. 
   în cazul pădurilor proprietate publică aparţinînd comunelor, oraşelor sau municipiilor, unităţilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri), instituţiilor de învăţămînt sau altor persoane juridice, precum şi pădurilor proprietate privată, reglementarea procesului de producţie se face potrivit prevederilor din secţiunile 1–7 din capitolul 8. Modul de reglementare trebuie să fie acelaşi, indiferent dacă administrarea se face de către proprietari, prin structuri silvice proprii sau prin autoritatea silvică centrală ori alte unităţi specializate, autorizate conforrm legislaţiei în vigoare.
   
2. 
   în cazul pădurilor proprietate privată, aparţinînd persoanelor fizice, se disting următoarele situaţii:
   

• 
  dacă proprietarii sunt constituiţi în asociaţie şi suprafaţa unităţii depăşeşte 300 de hectare la codru, respectiv 100 ha la crîng, reglementarea procesului de producţie se face, după caz, cu respectarea prevederilor din subcapitolele din secţiunile 1–7 din capitolul 8;
  
• 
  dacă proprietarii sunt constituiţi în asociaţie, dar suprafaţa unităţii este de pînă la limitele menţionate mai sus, posibilitatea se stabileşte prin procedee simplificate astfel:
  

La codru posibilitatea se obţine cu ajutorul relaţiei:

(1)

în care:

C_i – reprezintă creşterea indicatoare, cu semnificaţia precizată la secţiunea 3a capitolului 8;

v – volumul mediu la hectar al arboretelor exploatabile majorat cu creşterea producţiei lor principale pe 5 ani;

S_d – suprafaţa de pe care se poate recolta masa lemnoasă, în condiţiile asigurării unui ritm normal al regenerării arboretelor; acesta se obţine din relaţia:

(2)

în care:

S – reprezintă suprafaţa unităţii de producţie/gospodărire;

S_e – suprafaţa arboretelor exploatabile în primul deceniu;

S_r – suprafaţa regenerată din arboretele exploatabile în primul deceniu;

r – ciclul adoptat;

k – indicele mediu real de închidere a coronamentului arboretelor exploatabile;

k' – indicele optim de închidere a coronamentului arboretelor exploatabile considerate ca neparcurse cu tăieri de regenerare; acesta se stabileşte de la caz la caz în raport cu funcţiile arboretelor putînd varia între 0,8-1,0, dar fără a fi mai mic decît cel corespunzător arboretelor exploatabile cu consistenţa cea mai mare din unitate.

La crîng se aplică parchetaţia simplă, posibilitatea pe suprafaţă (P_s) obţinîndu-se prin relaţia:

în care:

S – reprezintă suprafaţa unităţii de producţie/ gospodărire;

r – ciclul;

p – perioada de aplicare a amenajamentului (de 5 ani sau 10 ani), după caz;

S_e – suprafaţa arboretelor exploatabile în perioadă

Cu adaptări corespunzătoare dimensiunii pădurilor în cauză, planurile de amenajament cuprind elementele prevăzute la secţiunile 4.1-4.2 din capitolul 8.

3. 
   În cazul pădurilor aparţinînd proprietarilor individuali, neconstituiţi în asociaţii pentru care amenajamentul are caracterul unui studiu sumar, la stabilirea volumului de recoltat în cursul deceniului se va avea în vedere să fie asigurate în mod corespunzător atît continuitatea funcţiilor arboretelor, cît şi condiţiile de sănătate şi regenerare a acestora. Întrucît în cazul acestor păduri o structurare pe clase de vîrstă este dificilă. Pentru realizarea dezideratului de mai sus se va ţine seama de următoarele recomandării:
   

1. 
   în pădurile de codru, în raport cu particularităţile pădurilor respective se va adopta fie codrul cvasigrădinărit, fie codrul regulat cu tratamente adecvate compoziţiei, condiţiilor de regenerare şi funcţiilor arboretelor componente. Pentru codru cvasigrădinărit tăierile de regenerare pot începe la vîrsta de 85-90 de ani, iar la codrul regulat potrivit prevederilor referitoare la vîrsta exploatabilităţii (anexa 4) şi la sacrificiile de exploatabilitate admise (secţiunea 3.5 din capitolul 7). Volumul de recoltat în cursul deceniului (V_d) se obţine prin relaţia:
   

V_d = 10 × V_e ≤ C_i

în care:

V_e – reprezintă volumul arboretelor exploatabile majorat cu creşterea producţiei lor principale pe n: 2 ani, n fiind numărul de ani corespunzător perioadei considerată optimă pentru recoltarea integrală a volumului V_e. La alegerea perioadei respective se ţine seama de timpul necesar regenerării corespunzătoare a arboretelor în cauză, dar şi de asigurarea, în măsura posibilităţii, a continuităţii recoltelor de lemn pe o perioadă cît mai lungă.

2. 
   în cazul pădurilor de crîng se va aplica parchetaţia simplă, urmărindu-se ca, în condiţiile unei regenerări corespunzătoare, să se asigure pe cît posibil şi continuitatea recoltelor de lemn. În situaţiile în care continuitatea recoltelor prin exploatări şi regenerări în parchete şi benzi nu este posibilă, se pot prevedea şi extrageri specifice crîngului grădinărit, urmărindu-se, pe cît posibil, realizarea unor structuri în mozaic.
   

250. 
     În planul sumar unic al lucrărilor pentru primul deceniu, se înscriu principalele măsuri de gospodărire de aplicat, ţinînd seama de necesitatea asigurării permanenţei pădurii şi a ameliorării structurii ei în raport cu funcţiile prioritare.
     

IX. PRECIZĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND AMENAJAREA PĂDURILOR

CU FUNCŢII SPECIALE DE PROTECŢIE

1. Aspecte generale

251. 
     La amenajarea pădurilor cu funcţii speciale de protecţie se va avea în vedere sporirea capacităţii acestora de a exercita în mod eficient funcţiile prioritare şi secundare ce le-au fost atribuite.
     
252. 
     Amenajamentul va cuprinde un capitol privind funcţiile pădurilor, în cadrul căruia se vor evidenţia modificările intervenite în zonarea funcţională şi rolul pădurilor în raport cu obiectivele ecologice, economice şi sociale şi se va prezenta şi justifica diferenţierea reglementărilor amenajistice pe tipuri funcţionale, potrivit precizărilor din secţiunea 2 din capitolul 7 şi celor din anexele 1, 2 şi 3.
     
253. 
     Pădurile din tipurile funcţionale 0, 1 şi 2 vor fi supuse, după caz, regimului de ocrotire integrală ori regimului de conservare specială, în cazul celorlalte păduri cu funcţii speciale de protecţie, măsurile de gospodărire precizate trebuie să vizeze menţinerea sau realizarea unor structuri polivalente, pe cît posibil apropiate de cele specifice ecosistemelor naturale, dar cu particularităţile impuse de necesitatea exercitării funcţiilor prioritare atribuite arboretelor. La adoptarea măsurilor respective se va urmării ca ele să contribuie la menţinerea şi ameliorarea condiţiilor de mediu prin: evitarea unor recolte care depăşesc limitele impuse de necesităţile normalizării fondului de producţie, precum şi a unor tehnologii de regenerare/exploatare care pot afecta calitatea solului şi a apei; interzicerea utilizării unor substanţe chimice nocive în acţiunile de fertilizare, de combatere a dăunătorilor pădurii ori a buruienilor din culturi etc.
     
254. 
     Cu sprijinul cercetătorilor şi al specialiştilor din producţie, se vor face evaluări ale efectelor favorabile determinate de funcţiile de protecţie ale pădurilor, precizîndu-se beneficiarii acestora.
     
255. 
     În procesul de elaborare a capitolului privind funcţiile pădurilor se vor lua în considerare lucrările de cercetare şi toate studiile de profil existente cu privire la sistematizări şi amenajări teritoriale, ape, torenţi, poluări industriale, arii protejate etc.
     

2. Păduri cu funcţii speciale de protecţie a apei şi a solului

256. 
     În raport cu caracteristicile hidrologice şi antierozionale ale arboretelor se va efectua o cartare a pădurilor din aceste puncte de vedere, în baza căreia se vor face estimări ale gradului în care pădurile respective îndeplinesc funcţiile de protecţie atribuite, cu precizarea măsurilor de gospodărire ce se impun.
     
257. 
     În cazul terenurilor degradate se vor folosi specii cu valoare antierozională şi hidrologică ridicată, capabile să vegeteze în condiţiile staţionale respective. Compoziţiile de împădurire vor avea în vedere asortimentele din 2-3 grupe de specii (principale, de amestec, ajutor şi arbuşti) care să asigure acoperirea şi protecţia solului. Speciile sunt recomandate în conforimite cu Normele tehnice pentru regenerarea şi împădurirea terenurilor în fondul forestier.
     
258. 
     Lucrările de îngrijire preconizate vor fi prudente, de intensitate relativ redusă. Se va realiza o densitate mai mare a etajului inferior cu rol filtrant.
     
259. 
     În planul lucrărilor de construcţii se vor prevedea şi lucrări necesare pentru corectarea torenţilor şi ameliorarea terenurilor degradate, dîndu-se prioritate soluţiilor bazate pe mijloace silvobiologice. Cea mai mare atenţie se va acorda cursurilor de apă cu frecvente debite catastrofale.
     

3. Păduri cu funcţii speciale de protecţie contra factorilor

climatici dăunători

260. 
     Pădurile din silvostepă, cu condiţii ecologice foarte fragile, afectate de secete, necesită cartări staţionale la scară mare. Aceste cartări vor oferi soluţii diferenţiate pe tipuri de staţiuni privind capacitatea actuală şi naturală de a îndeplini funcţiile atribuite. In aceste condiţii se recomandă structuri relativ pluriene, relativ echiene, etajate, mozaicate. In cazul cînd speciile de bază alcătuiesc arborete echiene şi rărite se vor introduce specii ajutătoare şi arbuşti pentru a alcătui structuri dense, mai puţin penetrabile pentru vînt. Tot în acest scop, se vor menţine structurile de margine (ecoton) a trupurilor de pădure, dacă acestea sunt dense, bine închise. De asemene, se va propune refacerea, prin lucrări curente (eventual, pe bază de studii prealabile) a celor necorespunzătoare.
     
261. 
     În cazul pădurilor dispersate din zona de cîmpie, cu suprafeţe reduse, se va acorda o atenţie deosebită menţinerii integrităţii şi funcţionalităţii lor. Regenerarea zonelor de limită a trupurilor respective se va face prin deschideri prudente, iar înlăturarea integrală a arborilor din vechiul arboret se va face treptat, pe măsură ce permanenţa pădurii este asigurată prin seminţişurile instalate anticipat şi a preluării de către acestea a funcţiilor arboretelor respective.
     

4. Păduri aflate sub influenţa poluării industriale

262. 
     Pădurile situate în zone cu arborete puternic şi foarte puternic vătămate de poluare cu procese avansate de degradare a mediului forestier, cu probleme dificile de regenerare şi reconstrucţie ecologică, vor beneficia de cartări staţionale la scară mare, bazate pe analize de sol, analize foliare şi măsurători de creşteri radiale. Prin specialişti de profil, va fi prezentată natura noxelor, evaluarea pagubelor produse în arborete şi soluri, stabilirea măsurilor de reconstrucţie ecologică. Se va evita introducerea speciilor de răşinoase, reducerea consistentei arboretelor prin rărituri, menţinerea lizierelor şi a culturilor cît mai dense. Vor fi menţinute arboretele rezistente la noxe. În cele cu uscare avansată, ireversibilă, se vor propune lucrări adecvate de refacere. În goluri şi sub adăpostul arboretelor existente se vor introduce specii repede crescătoare cu forme genetice rezistente. Se vor utiliza puieţi de talie mare. Se vor aplica amendamente şi îngrăşăminte pentru neutralizarea poluanţilor. Se vor face demersuri pentru recuperarea pagubelor, reducerea poluării etc.
     
263. 
     Pentru pădurile situate în zone cu nivel de vătămare moderată şi slabă, se va reglementa producţia de produse principale, urmărindu-se aplicarea de măsuri care să sigure ameliorarea structurii lor.
     

5. Păduri cu funcţii speciale de recreere

264. 
     În raport cu intensitatea funcţională, pădurile de recreere se tratează separat ca: păduri-parc şi păduri de agrement.
     
265. 
     Pădurile-parc (şi cele asimilate acestora) includ pădurile special amenajate (cu structuri prelucrate artistic) sau prevăzute a fi amenajate în acest scop .
     

Informaţiile din teren vor lua în considerare schiţa de sistematizare a teritoriului, studiile anterioare pentru aceste păduri, şi vor constitui baza unei cartări peisagistice. Prin aceasta se va urmări: evidenţierea valorii de recreare a pădurilor; sistematizarea în plan orizontal şi în volum a pădurii pe zone şi secţiuni peisagistice; prezentarea reţelei de acces existentă şi propusă pentru vizitatori, precum şi a dotărilor speciale existente (cabane, adăposturi, bănci, coşuri, terenuri de odihnă sau de joacă etc.) Se menţin şi se promovează speciile naturale şi cele care pot contribui la estetica peisajelor prin variaţii de forme, colorit, lumină, umbră. Sunt recomandate: structurile neregulate, mozaicate; alternările de consistenţe diferite; menţinerea dispersată a unor poieni etc. Arborii se extrag cînd procesul de uscare este ireversibil, aplicînd de regulă tăieri de igienă.

266. 
     Pădurile de agrement sunt constituite din arborete cu funcţii de recreare de intensitate relativ redusă, cu amenajări speciale de recreare doar în anumite zone de interes deosebit.
     

Pentru aceste păduri se reglementează procesul de producţie lemnoasă prin produse principale, dar se acordă atenţie sporită alegerii tratamentelor şi celorlalte măsuri de gospodărire care să contribuie la realizarea unor structuri corespunzătoare funcţiei de agrement.

6. Păduri de interes ştiinţific şi de ocrotire a

genofondului şi ecofondului forestier

267. 
     În pădurile încadrate legal în categoria celor de interes ştiinţific constituite în zone de protecţie integrală (teritorii (zone A conform clasificării Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii – UICN) din cadrul pădurilor din categoriile funcţionale 1.5.a, 1.5b, 1.5.c) este interzisă prin lege orice recoltare de masă lemnoasă, precum şi alte activităţi care ar putea deregla echilibrul ecologic (păşunatul, turismul, fertilizările etc.). Pot fi întreprinse numai cercetări de specialitate aprobate în condiţiile Legii fondului ariilor naturale protejate de stat.
     
268. 
     Pădurile cu funcţii speciale pentru ocrotirea naturii (teritorii (cu excepţia zonelor A) din cadrul pădurilor categoriilor funcţionale 1.5.a, 1.5b, 1.5.c; categoriile funcţionale 1.5e, 1.5.f, 1.5.g), avînd un regim controlat de gospodărire, nu vor fi incluse la reglementarea procesului de producţie lemnoasă. Pot fi prevăzute în planul lucrărilor de îngrijire, precum şi pentru a fi parcurse cu tăieri de igienă şi cu alte lucrări care nu afectează funcţia respectivă. În unele arborete, pentru a le asigura continuitatea, se vor executa lucrări speciale de conservare, potrivit prevederilor din amenajamentele silvice. În cazul ecosistemelor forestiere deteriorate, sunt programate lucrări de reconstrucţie ecologică, prin care se urmăreşte realizarea de structuri de tip natural.
     

Cu justificări temeinice, prin amenajament pot fi trecute în regim de ocrotire şi alte păduri de valoare deosebită, păduri naturale pluriene de valoare excepţională, arborete din categoria pădurilor în curs de epuizare şi dispariţie etc. Sub această formă pot fi ocrotite pădurile destinate să devină rezervaţii de diferite categorii în conformitate cu prevederile Legii fondului ariilor naturale protejate de stat.

269. 
     Pădurile din zonele de protecţie a a componentelor (rezervaţii şi monumente naturale) fondului ariilor naturale protejate de stat (1.5.k) pot fi incluse la reglementarea procesului de producţie în următoarele condiţii: să li se poată aplica tratamentele prevăzute pentru categoriile funcţionale respective (anexa 3); să se asigure conservarea genofondului local; să nu se aplice tehnologii care ar putea afecta echilibrul ecologic peste capacitate de suport a respectivelor ecosisteme.
     
270. 
     Pădurile constituite ca rezervaţii pentru producerea de seminţe forestiere (rezervaţii seminologice) încadrate în categoria funcţională 1.5.h vor fi protejate prin constituirea unor zone de protecţie care vor fi periodic revizuite. Rezervaţiile seminologice nu vor fi incluse la reglementarea procesului de producţie lemnoasă ca produse principale. În amenajament se va face o analiză a modului de gospodărire a acestor păduri şi a măsurilor ce se impun în raport cu prevederile din îndrumările tehnice în vigoare, cu referire specială la transformarea arboretelor surse de seminţe în rezervaţii de seminţe: starea fitosanitară; producţia de seminţe şi modul de folosire a lor; asigurarea integrităţii şi conservării lor.
     
271. 
     Pădurile constituite în suprafeţe experimentale de durată, destinate cercetării ştiinţifice (1.5.d) vor intra în preocupările de amenajare a pădurilor prin: constituirea lor ca unităţi amenajistice distincte, delimitate împreună cu zonele de protecţie ce se impun şi reprezentarea lor cartografică; gospodărirea lor în regim de conservare deosebită; prezentarea listei temelor de cercetare, cu obiectivele urmărite, rezultate obţinute, măsuri de valorificare a acestor rezultate. La amenajarea pădurilor aflate în administraţia sau sub coordonarea tehnică a instituţiilor de cercetare ştiinţifică şi de învăţămînt forestier superior, în scopuri experimentale sau didactice, pot fi luate în considerare şi norme de amenajare specifice, elaborate de instituţiile respective.
     

X. VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A PRODUSELOR

NELEMNOASE ALE FONDULUI FORESTIER

1. Consideraţii generale

272. 
     Pe lîngă producţia de lemn, care constituie produsul de bază al pădurii, fondul forestier mai furnizează o serie de alte produse valoroase cum sunt: produse cinegetice, fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale din flora spontană, resurse melifere, seminţe forestiere, furaje etc.
     
273. 
     Reglementarea producţiei şi a recoltării acestor produse face necesară cunoaşterea tuturor resurselor din fondul forestier, a cantităţilor realizate în deceniul anterior elaborării amenajamentului, a solicitărilor interne şi externe existente, precum şi stabilirea măsurilor ce se impun pentru sporirea continuă a producţiei în acest domeniu pentru deceniul următor. Astfel, amenajamentul va cuprinde prevederi distincte pentru fiecare categorie de resurse, pe baza datelor obţinute cu prilejul descrierii unităţilor amenajistice, luînd în considerare şi informaţiile oferite de ocoalele silvice.
     
274. 
     Reglementarea prin amenajament a acţiunilor privind valorificarea acestor produse ale fondului forestier se va face cu mult discernămînt, astfel încît să nu fie afectată buna gospodărire a pădurilor, producţia de lemn şi funcţiile de protecţie ale pădurilor.
     

2. Producţia vînatului

275. 
     Producţia vînatului se organizează, prin amenajament, pe fonduri de vînătoare şi pe specii, în baza bonităţii fiecărui fond de vînătoare şi a planului de recoltă ce se stabileşte anual. Conţinutul acestui capitol va cuprinde informaţii statistice privind fondul de vînătoare pe categorii de folosinţă, terenurile destinate hranei vînatului, bonitatea biotopului, construcţiile şi instalaţiile cinegetice, efectivele reale, efectivele optime, factori care au frînat dezvoltarea vînatului, măsurile ce se impun pentru realizarea efectivelor optime, producţia posibilă (număr de piese şi carne). Se vor avea în vedere şi recomandările de bază de la secţiunea 6 a capitolului 8.
     

3. Producţia piscicolă

276. 
     Producţia piscicolă se organizează în amenajament în cadrul fiecărui ocol silvic, pe fonduri de pescuit, acestea cuprinzînd apele curgătoare, lacurile de acumulare şi iazurile din fondul forestier, prevăzute în actul normativ în vigoare.
     
277. 
     În cadrul amenajamentului se va prezenta un capitol separat care va cuprinde: informaţiile privind caracteristicile fondurilor de pescuit; producţia actuală şi cea optimă; lucrări de amenajare necesare; lungimea fondului de pescuit aptă pentru dezvoltare; numărul puieţilor de introdus anual; posibilităţi de dezvoltare; măsuri de protecţie a izvoarelor; a malurilor rîurilor şi a versanţilor; măsuri de evitare a poluărilor de orice fel etc.
     

După caz, se vor face precizări în legătură cu necesitatea îmbunătăţirii pazei şi reglementării pescuitului.

4. Producţia de fructe de pădure

278. 
     În amenajament vor fi luate în considerare fructele de pădure din flora spontană, cît şi cele din culturile speciale realizate în fondul forestier. Se vor avea în vedere: arbuşti fructiferi cu pondere mare (zmeur, măr, măceş, cătină albă, corn, coacăz negru etc.); arbuşti fructiferi cu pondere mijlocie (porumbar, alun, păducel etc.); arbuşti fructiferi cu pondere mică (coacăz roşu, coacăz auriu, agriş, cireş pitic, călin, soc negru, soc roşu, răchitele, sălcioară etc.).
     
279. 
     Aceste trei grupe de specii se vor trata distinct în cadrul amenajamentului, atenţia principală fiind acordată primei grupe. Astfel, se vor identifica suprafeţele şi cantităţile recoltate din fondul forestier de pe care s-au recoltat anterior şi de pe care este posibilă continuarea recoltelor şi în deceniul care urmează. Se va studia atent posibilitatea sporirii producţiei, inclusiv în culturi de arbuşti fructiferi cu soiuri selecţionate, fără a se recurge la defrişări de arborete.
     
280. 
     Pentru estimarea producţiei se vor folosi lucrări de specialitate, îndrumări tehnice de profil şi recoltele medii la hectar obţinute pe plan local.