Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor I. Dispoziţii generale

XIV. CONTROLUL ŞI REVIZUIREA AMENAJAMENTULUI

336. 
     Amenajarea pădurilor va asigura organizarea şi conducerea pădurii spre starea de maximă eficacitate în raport cu obiectivele ecologice, economice şi sociale, respectiv cu funcţiile atribuite. Amenajarea fi realizată numai prin încercări succesive, respectiv pe etape, cu obligaţia de a analiza de fiecare dată rezultatele obţinute. Astfel, revizuirile se încheie cu întocmirea unui nou amenajament. Amenajarea succesivă dobîndeşte un caracter de experiment, prin care atît pădurea, cît şi amenajamentul însuşi, sunt supuse unui control continuu.
     

Controlul se referă atît la amenajamentul silvic în sine, cît şi la activitatea desfăşurată în procesul aplicării lui. Acest control se realizează în principal la sfîrşitul fiecărei perioade de amenajament, în scopul optimizării deciziilor de luat pentru următoarea perioadă, odată cu întocmirea unui nou amenajament. În acest scop, controlul se va extinde pe o perioadă anterioară mai îndelungată.

337. 
     În baza unor analize multilaterale controlul va stabili: în ce măsură bazele de amenajare au fost corect stabilite în raport cu cerinţele ecologice, economice şi sociale, cu nivelul cunoştinţelor ştiinţifice din domeniul amenajării pădurilor, în special, şi al silviculturii, în general; care sunt învăţămintele dobîndite din analiza amenajamentului expirat şi a rezultatelor obţinute în urma aplicării lui, pentru îndrumarea pădurii spre starea ei de maximă eficacitate, învăţăminte ce trebuie avute în vedere la întocmirea noului amenajament.
     

Pentru ca acest control să se poată realiza în condiţii corespunzătoare, este necesar de asigurat: organizarea şi ţinerea corectă a evidenţelor amenajistice; actualizarea şi corectarea pe parcurs a unor planuri de amenajament, în raport cu modificări importante intervenite în sistemul condiţiilor staţionale sau în ansamblul obiectivelor ecologice, economice şi sociale, în asemenea situaţii se va proceda chiar şi la unele revizuiri intermediare.

338. 
     În cazul controlului pe arborete, va fi necesară compararea datelor obţinute prin inventarieri succesive în suprafeţe de probă permanente, aşa cum s-a precizat la capitolul 5.
     
339. 
     Pentru obiectivizarea controlului pe ansamblul pădurii, va trebui ca acesta să fie corelat cu acţiunea de monitorizare a parametrilor de stare a pădurii, valorificînd informaţiile oferite de reţeaua suprafeţelor de probă incluse în sistemul general de supraveghere a calităţii factorilor de mediu.
     
340. 
     Prin control trebuie să se stabilească dacă amenajamentul anterior a fost corespunzător, dacă principiile şi măsurile preconizate prin ultimul amenajament au fost aplicate şi dacă mai sunt actuale în raport cu politica forestieră în vigoare, cu obiectivele ecologice, economice şi sociale date, cu prevederile prezentelor norme tehnice pentru amenajarea pădurilor şi ale altor norme tehnice din silvicultură.
     

Se va evidenţia efectul măsurilor gospodăreşti aplicate de la data elaborării ultimului amenajament asupra productivităţii pădurilor, folosind metodologii adecvate, bazate pe înlăturarea efectului înaintării în vîrstă a arboretelor. De asemenea, se va evidenţia efectul unor eventuale calamităţi survenite de la ultima amenajare (doborîturi de vînt şi rupturi de zăpadă, poluare, fenomene de uscare, păşunat, vînat, rezinaj, neirigări).

În baza constatărilor desprinse din această analiză, se vor stabili schimbările, adaptările şi perfecţionările ce trebuie să se aducă în amenajament, în concordanţă cu prevederile prezentelor norme tehnice, în cazuri justificate prin rezultatele bune obţinute pe o perioadă îndelungată de aplicare a prevederilor cuprinse în amenajamentele anterioare, se vor putea face abateri şi completări faţă de normele tehnice menţionate. Necesitatea unor asemenea adaptări şi decizii derivă din însuşi conceptul de control.

341. 
     Controlul situaţiei constă dintr-o analiză amănunţită a tuturor elementelor amenajamentului, începînd cu organizarea teritoriului şi continuînd cu obiectivele ecologice, economice şi sociale, zonarea funcţională, ţelurile de gospodărire, tratamentele, posibilitatea, planurile de amenajament, precum şi cu alte aspecte ale amenajamentului expirat. Analiza se face cu luarea în considerare şi a prevederilor amenajamentelor elaborate în deceniile anterioare, pe o perioadă cît mai lungă pentru care se dispune de informaţiile necesare (amenajamente vechi, rezultate ale aplicării lor, informaţii din "cronica ocolului", lucrări publicate sau aflate în manuscris referitoare la pădurile respective etc.).
     
342. 
     Analiza atentă a modului de organizare a teritoriului, a îmbunătăţirilor aduse zonării funcţionale, a respectării posibilităţii de produse principale şi secundare, precum şi a bazelor de amenajare, efectuată potrivit precizărilor de la capitolul 6 va furniza elementele necesare pentru compararea soluţiilor adoptate în noul amenajament cu soluţiile din amenajamentul expirat şi cu rezultatele obţinute prin aplicarea lor.
     
343. 
     Amenajamentele se revizuiesc de regulă din 10 în 10 ani, iar în cazuri excepţionale (calamităţi, depăşiri mari ale posibilităţii etc.) şi mai devreme.
     

XV. ANALIZA EFICACITĂŢII MODULUI DE

GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR

344. 
     Analiza modului de gospodărire a pădurilor se va efectua distinct, pe grupe şi subgrupe funcţionale. Eficacitatea modului de gospodărire a pădurilor se corelează cu evoluţia producţiei şi productivităţii pădurilor sub raport cantitativ, calitativ şi valoric, luîndu-se în considerare dinamica următorilor indicatori:
     

1) Indicatori cantitativi: ponderea pădurilor în suprafaţă totală a fondului forestier; mărimea fondului de producţie, analizată sub prisma volumului lemnos pe picior, total şi mediu la hectar; structura fondului de producţie pe clase de vîrstă la codru regulat şi codru cvasigrădinărit; structura pădurilor pe categorii de consistenţă; structura pădurilor pe clase de producţie şi clasa medie de producţie; creşterea curentă brută şi netă, totală şi medie la hectar; creşterea medie a producţiei principale, totală şi medie la hectar; creşterea medie la vîrstă exploatabilităţii, totală şi medie la hectar; creşterea indicatoare, totală şi medie la hectar; posibilitatea de produse principale şi secundare, totală şi la hectar.

Mărimea creşterilor curente, determinată la începutul şi sfîrşitul perioadei de amenajare, va fi analizată în raport cu efectul măsurilor gospodăreşti aplicate sau al factorilor nefavorabili de influenţă, precum şi în raport cu modificarea structurii pe clase de vîrstă a fondului de producţie.

Metodologia de calcul şi modul de interpretare a dinamicii acestor indicatori vor fi prezentate în îndrumarul pentru întocmirea amenajamentelor.

2) Indicatori calitativi: structura fondului de producţie pe specii; ponderea speciilor de valoare ridicată în compoziţia pădurilor (stejar pedunculat, gorun etc.); ponderea arboretelor naturale cu structuri pluriene; structura fondului de producţie pe clase de calitate (sub raportul producţiei de lemn); structura fondului de producţie în raport cu modul de regenerare (lăstar, sămînţă); suprafaţa pădurilor destinate să producă lemn de calitate superioară.

În cazul pădurilor cu funcţii speciale de protecţie, analiza se va efectua şi în raport cu principalele însuşiri protective şi efecte ale acestora.

3) Indici de caracterizare valorică, cu referire specială la: venituri, cheltuieli, profit/pierderi. Pe măsura aprofundării, de către autoritatea silvică centrală şi de către proprietarii/ administratorii pădurilor, a aspectelor privind latura economică a gestionării acestora, vor fi avute în vedere: cuantificarea efectelor de protecţie în cazul pădurilor de interes deosebit (hidrologic, turistic, silvo-cinegetic etc.); valoarea în bani a lemnului destinat producţiei industriale, precum şi a lemnului obţinut prin acţiuni de curăţire şi igienizare; vînzări cu firul către populaţie; venituri realizate din diverse servicii indirecte etc.

345. 
     Analiza indicatorilor menţionaţi va trebui să evidenţieze sensul evoluţiei stării pădurilor în raport cu măsurile de gospodărire aplicate şi preconizate. Cu acest prilej se efectuează un bilanţ al producţiei de lemn, exprimată prin creşterea curentă, cu scopul de a determina creşterea curentă netă ca rezultat al diferenţei dintre creşterea curentă brută a producţiei totale şi pierderile inevitabile ce se înregistrează în procesul bioproducţiei forestiere. Modul de stabilire a acestui bilanţ se redă în îndrumarul pentru întocmirea amenajamentelor. Sub aspect economic, analiza va cuprinde şi un bilanţ economico-financiar, întocmit după modelul din anexa 10. Aprofundarea acestei analize pentru diverse categorii de unităţi silvice se va face pe baza unor reglementări speciale.
     

XVI. CONŢINUTUL AMENAJAMENTULUI SILVIC ŞI AL

STUDIULUI SUMAR DE AMENAJARE A PĂDURILOR

346. 
     Cuprinsul de detaliu al elaboratelor respective poate diferi în raport cu specificul pădurilor în cauză şi cu particularităţile modului de gospodărire preconizat. Pentru asigurarea unei prezentări unitare, care să permită şi o consultare detaliată, conţinutul cadru, orientativ, al amenajamentului şi cel al studiului sumar de amenajare sunt prezentate în cele ce urmează.
     
347. 
     Amenajamentul elaborat pe ocoale silvice va conţine documentele şi componentele expuse în Anexa nr. 11 la prezentele Norme tehnice.
     
348. 
     Amenajamentul elaborat la nivel de întreprinderi pentru silvicultură va conţine documentele şi componentele expuse în Anexa nr. 12 la prezentele Norme tehnice.
     
349. 
     Studiul sumar de amenajare va conţine următoarele elemente:
     

1. 
   Elemente referitoare la proprietate şi situaţia teritorial administrativă: baza juridică a proprietăţii; suprafaţă; date de identificare, cu precizarea amplasării şi denumirii trupurilor de pădure; vecinătăţi şi limite; aspecte de ordin juridic şi administrativ.
   
2. 
   Aspecte privind organizarea teritoriului: planuri şi hărţi (natura şi scara lor, ridicări în plan, reambulări etc.); constituirea unităţilor de amenajament (unităţi de gospodărire, parcele, subparcele).
   
3. 
   Gospodărirea din trecut a pădurilor: contextul gospodăririi pădurilor înaintea etatizării şi după etatizare, cu indicarea unităţilor administrative şi de amenajament din care au făcut parte; transformări intervenite în structura pădurii ca efect a prevederilor amenajamentelor anterioare şi a modului de gospodărire aplicat.
   
4. 
   Condiţiile staţionale şi de vegetaţie: date generale privind cadrul natural; tipuri de-staţiune şi tipuri de păduri; caracteristicile ecosistemelor forestiere; starea sanitară a pădurii.
   
5. 
   Stabilirea funcţiilor şi a bazelor de amenajare, cu respectarea reglementărilor legale în vigoare.
   
6. 
   Reglementarea procesului de producţie.
   
7. 
   Stabilirea posibilităţii.
   
8. 
   Întocmirea planului unic de gospodărire pentru următorul deceniu. În prima parte, planul va cuprinde descrierea parcelară pentru unităţile amenajistice componente, iar în partea a doua-măsurile privind recoltele de lemn, regenerarea / refacerea şi conducerea / îngrijirea arboretelor.
   
9. 
   Alte aspecte privind gospodărirea pădurii: produse nelemnoase; accesibilitate; protecţia pădurilor etc.
   
10. 
    Probleme specifice pădurii care face obiectul studiului.
    

XVII. PROBLEME TEHNICO-ORGANIZATORICE

1. Atribuţiile proprietarilor şi/sau gestionarilor de fond forestier

referitoare la amenajarea pădurilor

1.1 Precizări de ordin general

350. 
     Proprietarii/gestionarii pădurilor sunt obligaţi să i-a măsurile necesare pentru amenajarea pădurilor pe care le deţin/gestionează şi pentru revizuirea periodică a amenajamentelor potrivit legii.
     
351. 
     Pentru fondul forestier proprietate publică de stat, obligaţia de a asigura întocmirea amenajamentelor silvice revine autorităţii silvice centrale în calitatea sa de gestionar a acestui fond. Pe bază de convenţii sau contracte de gestionare, autoritatea respectivă îşi poate asuma această obligaţie şi pentru alte categorii de păduri.
     
352. 
     În cazul pădurilor proprietate publică aparţinînd comunelor, oraşelor sau municipiilor, al pădurilor aparţinînd unităţilor de cult (parohii, schituri, mănăstiri) şi instituţiilor de învăţămînt sau altor persoane juridice, precum şi al pădurilor proprietate privată, obligaţia de a asigura întocmirea amenajamentelor silvice revine proprietarilor/gestionarilor pădurilor respective.
     

1.2. Atribuţiile autorităţii silvice centrale şi ale unităţilor sale teritoriale

353. 
     Amenajarea pădurilor proprietate publică a statului constituie sarcina prioritară a autorităţii silvice centrale şi a unităţilor teritoriale ale acesteia.
     
354. 
     Autorităţii silvice centrale prin compartimentele sale de resort, îi revin atribuţii privind: întocmirea de propuneri privind programul lucrărilor de amenajare a pădurilor pe care le gestionează; asigurarea fondurilor necesare pentru executarea lucrărilor respective; asigurarea plăţilor pentru lucrările de amenajare executate de unităţile silvice autorizate în executarea acestor lucrări; controlul şi verificarea, prin sondaje efectuate de specialişti competenţi, a calităţii lucrărilor; participarea prin reprezentanţi împuterniciţi la avizările pe parcurs şi la avizarea finală a amenajamentelor silvice.
     
355. 
     Întreprinderile silvice, în calitate de beneficiari şi interesate în elaborarea la timp şi în condiţii optime a amenajamentelor silvice, au următoarele obligaţii:
     

1. 
   Înaintează anual la autoritatea silvică centrală, pînă la 30 aprilie, propunerile cu ocoalele silvice în care urmează să se execute lucrări de amenajare a pădurilor în anul următor.
   
2. 
   Întocmesc temele de proiectare pentru lucrările de amenajare programate a se executa în anul următor. După verificarea şi însuşirea lor, aceste teme vor fi înaintate la autoritatea silvică centrală pînă la data de 30 septembrie a anului anterior lucrărilor de amenajare. În acest scop, vor fi identificate, cu participarea factorilor interesaţi, noile obiective ecologice, economice şi sociale apărute între timp, şi implicaţiile lor asupra amenajării pădurilor.
   
3. 
   Soluţionează, împreună cu reprezentanţii oficiilor teritoriale (raionale) de cadastru (cu participarea şefului de proiect), eventualele litigii referitoare la fondul forestier; această acţiune se va încheia pînă la data de 31 octombrie a anului premergător lucrărilor de teren.
   
4. 
   Organizează şi execută, în anul premergător amenajării pădurilor, executarea lucrărilor de materializare a limitelor fondului forestier şi de refacere a limitelor parcelare şi a bornelor deteriorate sau distruse. Aceste lucrări se vor efectua, generalizat, după 5 ani de la amenajare, precum şi anual acolo unde este cazul.
   
5. 
   Asigură completarea la zi a evidenţelor din amenajamentele silvice.
   
6. 
   Pune la dispoziţia şefului de proiect pentru amenajarea pădurilor evidenţe şi documente privind: situaţia terenurilor intrate sau ieşite (definitiv sau temporar) în şi din fondul forestier de la amenajarea anterioară şi pînă la data respectivă; situaţia lucrărilor executate în deceniul expirat; situaţia arboretelor predate spre exploatare şi a celor în care s-au făcut amplasări şi evaluări ale materialului lemnos în vederea predării, materialul cartografic existent la ocolul silvic; evidenţa fondului forestier (EFF) pînă la nivel de unitate amenajistică; alte situaţii necesare amenajării pădurilor referitoare la produsele pădurii, construcţii etc.
   
7. 
   Asigură participarea la lucrările de descriere parcelară a pădurarului titular de canton, maistrului silvic, care sub conducerea inginerului taxator, răspund de pichetarea limitelor unităţilor amenajistice, executînd după caz şi alte lucrări amenajistice în cadrul fiecărei subparcele.
   
8. 
   În timpul lucrărilor de teren, prin intermediul maiştrilor silvici, execută inventarieri de arborete, după caz integrale sau prin sondaje.
   
9. 
   Asigură muncitorii necesari desfăşurării corespunzătoare lucrărilor de amenajarea pădurilor.
   
10. 
    Efectuează controale asupra modului în care se execută lucrările de teren privind amenajarea pădurilor.
    
11. 
    Participă la recepţia lucrărilor de teren privind amenajarea pădurilor, antrenînd în acest scop inginerul silvic-şef, inginerul fond forestier, şeful ocolului silvic respectiv.
    

1.3. Atribuţiile proprietarilor/gestionarilor altor

păduri decît cele aparţinînd statului

356. 
     În cazul pădurilor proprietate publică aparţinînd comunelor, oraşelor sau municipiilor, al pădurilor proprietate privată aparţinînd persoanelor fizice sau juridice, proprietarilor/gestionarilor pădurilor respective le revin următoarele obligaţii:
     

1. 
   Depun la autoritatea silvică centrală, pană la 30 aprilie, propunerile cu pădurile în care urmează a se executa lucrări de amenajarea pădurilor în anul următor, în vederea includerii lor în programul de amenajare. Cu această ocazie se transmite şi tema de proiectare corespunzătoare.
   
2. 
   După aprobarea programului de amenajare a pădurilor, contractează executarea lucrărilor de amenajare cu unităţile autorizate pană la 15 noiembrie a anului anterior începerii lucrărilor de teren.
   
3. 
   Soluţionează, cu reprezentanţii oficiilor teritoriale (raionale) de cadastru eventualele litigii referitoare la fondul forestier, înaintea începerii lucrărilor de teren.
   
4. 
   Solicită la autoritatea silvică centrală programarea avizării temei de proiectare, pană la 31 martie.
   
5. 
   Efectuează controale asupra modului în care se execută lucrările de amenajare de teren şi execută recepţia lucrărilor respective, apelînd în acest sens, dacă este cazul, la sprijinul unităţilor silvice teritoriale.
   
6. 
   Participă, direct sau prin reprezentanţi împuterniciţi la avizarea temei de proiectare şi la avizarea prealabilă a soluţiilor tehnice din amenajament şi la avizarea finală a acestuia.
   
7. 
   Atribuţiile ce revin proprietarilor/gestionarilor şi unităţilor autorizate prin care se execută lucrările de amenajare a pădurilor se stabilesc prin contractele încheiate în acest sens.
   

2. Recepţia şi avizarea amenajamentelor

357. 
     Tema de proiectare pentru lucrările de amenajare a pădurilor se analizează şi se avizează la sediul întreprinderii silvice respective. La şedinţa de avizare vor participa reprezentantul autorităţii silvice centrale, inginerul silvic-şef al întreprinderii silvice, delegaţi ai unităţii care va executa lucrările de amenajarea pădurilor, şefii de ocoloale silvice, proprietarii/administratorii pădurilor private ori reprezentanţii acestora, precum şi delegaţi şi invitaţi din alte unităţi interesate (oficiile teritoriale (raionale) de cadastru etc.).
     
358. 
     Lucrările şedinţei de avizare a temei de proiectare vor fi conduse de reprezentantul autorităţii silvice centrale.
     
359. 
     Se vor analiza şi stabili următoarele: propunerile de modificare a limitelor de ocoale silvice; eventualele modificări în constituirea unităţilor de producţie; stabilirea, în principiu, a subunităţilor de producţie sau a seriilor de gospodărire; modul de soluţionare a eventualelor litigii între fondul forestier şi cel agricol etc; propuneri de încadrare a pădurilor în subgrupe şi categorii funcţionale; modul de gospodărire aplicat în deceniul expirat şi măsurile principiale ce se impun pentru viitor; necesitatea elaborării unor amenajamente cu caracter special etc.
     
360. 
     Lucrările de amenajare a pădurilor se vor verifica pe parcursul fazelor de lucru:
     

a) Lucrările de teren – se controlează pe parcursul executării lor şi la terminarea fiecărui ocol silvic de către organele de specialitate ale unităţii executante. În acest scop se vor aplica şi procedee ale analizei secvenţiale. Prin sondaj, lucrările vor fi verificate de specialişti ai autorităţii silvice centrale şi ai întreprinderilor silvice. Recepţia acestor lucrări se efectuează de către specialişti împuterniciţi ai beneficiarilor numai după ce ele au fost controlate şi însuşite de organele de specialitate ale unităţii executante.

Prin recepţia lucrărilor de teren se stabilesc: cantităţile de lucrări executate (suprafaţă totală şi numărul de unităţi amenajistice pentru care s-au efectuat lucrări de descriere parcelară; suprafeţele cu cartări staţionale; suprafaţa arboretelor inventariate; volumul de lucrări privind ridicările în plan etc.); calitatea lucrărilor stabilită în raport cu prevederile din prezentele norme tehnice şi din îndrumarul pentru întocmirea amenajamentelor.

În actul de control se va menţiona dacă au fost descrise toate suprafeţele care fac parte din fondul forestier şi dacă nu au fost înregistrate în amenajament terenuri care aparţin altor sectoare.

Controlul şi recepţia se vor face în conformitate cu reglementările în vigoare privind îndrumarea, verificarea şi recepţia lucrărilor de teren. La recepţia lucrărilor vor fi invitaţi delegaţii oficiilor teritoriale (raionale) de cadastru.

b) După executarea lucrărilor de teren, bazele viitorului amenajament se stabilesc la şedinţa de preavizare a soluţiilor tehnice la care participă: reprezentantul autorităţii silvice centrale; delegaţii unităţii care au executat lucrările de amenajarea pădurilor; specialişti din întreprinderea silvică; şefii de ocoale silvice; proprietarii/gestionarii pădurilor private ori reprezentanţii acestora; alţi delegaţi invitaţi.

Lucrările şedinţei de avizare sunt conduse de reprezentantul autorităţii silvice centrale. Cu această ocazie, se adoptă soluţiile referitoare la: terenurile fără vegetaţie forestieră care sunt destinate pentru nevoile administraţiei, culturi pentru hrana vînatului şi alte folosinţe speciale; încadrarea arboretelor pe subgrupe şi categorii funcţionale; subunităţile sau seriile de gospodărire; bazele de amenajare; mărimea posibilităţii de produse principale şi secundare; planurile de amenajament.

În cazul în care între participanţii la avizare apar divergenţe de fond asupra modului de gospodărire a pădurilor, ele vor fi supuse atenţiei conducerii autorităţii silvice centrale.

c) Lucrările de redactare a amenajamentelor se recepţionează, în concept, de organele de specialitate ale unităţilor autorizate să execute lucrări de amenajarea pădurilor.

d) Amenajamentele redactate în forma definitivă se avizează în Consiliul tehnico-ştiinţific al autorităţii silvice centrale, în acest scop, întreprinderile silvice sau, după caz, proprietarii/gestionarii pădurilor proprietate privată vor prezenta observaţii în scris cu 5 zile înaintea termenului de avizare, iar reprezentanţii lor, precum şi reprezentanţii unităţilor care au elaborat amenajamentele respective, vor participa la şedinţele de avizare.

3. Evidenţa aplicării amenajamentelor

361. 
     Amenajamentul se aplică începînd cu data de 1 ianuarie a anului următor executării lucrărilor de teren.
     
362. 
     Proprietarii/gestionarii pădurilor amenajate au obligaţia de a completa toate evidenţele referitoare la lucrările efectuate în perioada de aplicare a amenajamentului. Evidenţele aplicării amenajamentului se ţine la nivelul ocolului silvic şi la nivelul întreprinderii pentru silvicultură.
     
363. 
     În amenajamentul ocolului silvic, evidenţa anuală a aplicării amenajamentului constă în înregistrarea în formularele din amenajament destinate acestui scop şi pe baza realizărilor din anul respectiv sprijinite pe acte legale elemente referitoare la:
     

1. 
   mişcările de suprafaţă din fondul forestier, cu indicarea suprafeţelor în cauză, a unităţilor amenajistice, precum şi a actului normativ prin care s-a aprobat mişcarea respectivă;
   
2. 
   suprafeţele parcurse cu tăieri de regenerare, pe u.a.; volume rezultate din aplicarea tăierilor de regenerare, pe u.a., specii şi sortimente primare (lemn de lucru, lemn de foc);
   
3. 
   suprafaţa arboretelor slab productive parcursă cu tăieri de refacere sau de substituire, pe u.a.;
   
4. 
   suprafaţa parcursă cu lucrări de îngrijire a arboretelor, pe u.a. şi în raport cu natura intervenţiilor; volume rezultate din aplicarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor, pe u.a., specii, sortimente primare (lemn de lucru, lemn de foc) şi în raport cu natura intervenţiilor efectuate;
   
5. 
   volume lemnoase realizate din produse accidentale pe u.a., specii şi sortimente primare (lemn de lucru, lemn de foc), precum şi precontarea lor din posibilitatea de produse principale sau secundare potrivit celor menţionate la capitolul 8;
   
6. 
   suprafeţe efectiv regenerate, pe u.a., specii şi în raport cu natura lucrărilor (împăduriri integrale, completări) şi cu modalitatea de executare a acestora (semănături directe, plantaţii);
   
7. 
   stadiul regenerărilor naturale în arboretele prevăzute şi parcurse cu tăieri de regenerare în cursul deceniului;
   
8. 
   suprafeţele în care s-au realizat culturi speciale (arbuşti fructiferi, răchită, pomi de iarnă etc.);
   
9. 
   realizări în deschiderea liniilor parcelare (km, suprafeţe);
   
10. 
    realizări în dotarea cu drumuri forestiere (km, investiţii aferente);
    
11. 
    realizări în dotarea cu clădiri silvice, categorii de clădiri, cu indicarea u.a. în care sunt amplasate şi a investiţiei aferente;
    
12. 
    realizări în dotarea cu instalaţii cinegetice şi piscicole, pe categorii de instalaţii, cu indicarea u.a în care sunt amplasate şi a investiţiei aferente;
    
13. 
    suprafeţele cu caracter permanent amplasate în scopul determinării numărului de arbori la hectar, pe specii, categorii de bonitate şi vîrste;
    
14. 
    menţionarea unităţilor amenajistice în care au avut loc fenomene deosebite cauzate de poluare, uscare, inundaţii, incendii etc.
    

364. 
     La finele fiecărui an de aplicare se face totalizarea pe ocol silvic a elementelor cumulabile înregistrate în evidenţa anuală a aplicării amenajamentului.
     
365. 
     Evidenţa decenală a aplicării amenajamentului se completează de către ocolul silvic şi constă, în principal, în centralizarea pe ani a lucrărilor executate în cursul deceniului de aplicare a amenajamentului. Pentru completarea acestei evidenţe se preiau totalurile pe ani din evidenţa anuală a aplicării amenajamentului. Pentru fiecare an se mai înscriu, pe categorii de lucrări, prevederile medii anuale din amenajament, evidenţiindu-se, pentru anul respectiv, diferenţele în plus sau în minus dintre realizări şi prevederi.
     
366. 
     În studiul general pe întreprindere, evidenţa decenală a aplicării amenajamentului se obţine prin cumularea evidenţelor decenale pe ocoale silvice.
     

Prin cumularea realizărilor pe ani, preluate din evidenţa anuală sau decenală a aplicării amenajamentului pe ocol silvic se înscriu - pentru fiecare an din deceniul de aplicare a amenajamentului, date centralizate pe întreprinderea pentru silvicultură.

Suplimentar, în evidenţa aplicării amenajamentului pe întreprindere se înregistrează: cantităţi realizate la produse accesorii (fructe de pădure, plante medicinale etc.); efectivele de vînat rezultate în urma inventarierilor anuale, pe fonduri de vînătoare, specii şi, după caz, sexe; recolte de vînat, pe fonduri de vînătoare, specii şi sexe; pierderi suferite de efectivul cinegetic, ca urmare a calamităţilor, epizootiilor etc., pe specii şi sexe.

367. 
     Pentru fiecare an de aplicare, după înregistrarea realizărilor din anul respectiv, se înregistrează planificările medii anuale prevăzute prin amenajament, evidenţiindu-se diferenţele în plus sau minus dintre realizări şi prevederi.
     
368. 
     În cazul unor solicitări speciale, unităţile de amenajare vor face în cursul deceniului de valabilitate a amenajamentului o verificare a modului de aplicare a prevederilor acestuia, informînd autoritatea silvică centrală asupra constatărilor făcute.
     

Anexa nr. 1

la Normele tehnice

pentru amenajarea pădurilor