Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Marcu 5.29, 30)

A închide/ A ştiut să se umilească decât să spună adevărul. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului, despre Iosif cel

Tânăr, când a fost condamnat la închisoare)

Când vă rugaţi, închideţi uşa cămării voastre şi rugaţi-vă în duh şi în adevăr. 2.13

Cea mai rea închisoare este o inimă închisă. (Papa Ioan-Paul-II)

Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă. (Victor Hugo)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.

(Solomon 17.28)

Dacă Dumnezeu îţi închide o uşă, îţi deschide o fereastră. (Proverb rusesc)

Iar cine are bogăţia lumii acesteia şi se uită la fratele său care este în nevoie şi îşi închide inima faţă de el,

cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu? (I Ioan 3.17)

Închide uşa chiliei tale oamenilor, uşa buzelor tale cuvintelor, şi uşa gândurilor tale duhurilor necurate. 3.1

Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; apucă arma

şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune

sufletului meu: "Mântuirea ta sunt Eu!" (Psalmi 34.1-3)

Nimeni din cei care nu şi-au şters aici pe pământ păcatele, nu poate scăpa dincolo de pedeapsă; ci după

cum cei din închisori sunt duşi cu lanţurile lor la tribunal, tot aşa toate sufletele, când pleacă de aici,

sunt duse la înfricoşătorul scaun de judecată, având în jurul lor fel de fel de lanţuri de păcate.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Omul: simbol al veşniciei închis în timp. (Thomas Carlyle)

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii. (Mahatma Gandhi)

Smerenia deschide poarta harului lui Dumnezeu, mândria ne închide în noi înşine. 8.1

Sufletele care nu-şi destăinuie tainele niciodată… sunt ca odăile cu ferestre închise, care nu se aerisesc.

(Octavian Goga)

Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, fie dregători-

lor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine;

căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor

fără minte şi fără cunoştinţă. (I Petru 2.13-15)

Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind

că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem

aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a

lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să

fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu

intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi. (Matei 23.13)

A încredinţa/ Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să

te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor. (I Timotei 1.18)

Atunci a zis Domnul către Aaron: "Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustie!" Şi s-a dus acesta şi s-a

întâlnit cu el în muntele lui Dumnezeu şi s-au sărutat amândoi. Atunci a spus Moise lui Aaron toate

cuvintele Domnului, pe care i le poruncise, şi toate semnele ce-i încredinţase să facă. După aceea

s-au dus Moise şi Aaron şi au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a spus Aaron toate cuvin-

tele pe care le grăise Domnul lui Moise, şi a făcut Moise semne înaintea poporului; şi poporul a

crezut şi s-a bucurat că a cercetat Domnul pe fiii lui Israel şi a văzut necazurile lor şi, plecându-se,

s-au închinat. (Ieşirea 4.27-31)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas

tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar su-

taşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a

fost. (Luca 23.45-47)

Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate. (Solomon 26.6)

Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte acum oamenilor ca toţi de pretutindeni

să se pocăiască, pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe

care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea Lui din morţi. Şi auzind despre învie-

rea morţilor, unii l-au luat în râs, iar alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată. Astfel

Pavel a ieşit din mijlocul lor. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie Are-

opagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei. (Faptele Apostolilor 17.30-34)

De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi

din rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele:

Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. ….. (Sfântul Isihie)

Dintre dracii care care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încre-

dinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toţi ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi

de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât în-

tâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)

Iar David a răspuns preotului Ahimelec: "Regele mi-a încredinţat o taină şi mi-a zis: Să nu ştie nimeni

pentru ce te-am trimis şi ce însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit.

Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!" Preotul însă a răspuns lui David

şi i-a zis: "Pâine obişnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfinţită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de

la femei, pot să mănânce". Iar David a răspuns preotului şi i-a zis: "Femei n-am avut cu noi nici ieri,

nici alaltăieri, de când am plecat, şi vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deşi călătoria nu este

după orânduială religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor". Şi i-a dat preotul pâi-

nea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la faţa

Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete. (I Regi 21.2-6)

Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul ma-

mei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează.

(Ecclesiasticul 1.14)

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce şti-

am despre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-orto-

dox, influenţat de Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea a-

desea Olivier Clément studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său.

(Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său. (Psalmin 77.11)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întă-

rind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe

trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se

cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând,

Şi-a dat duhul. (Luca 23.46)

Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu bote-

zul lui Ioan. (Luca 7.29)

A încurca/ Am fost instruit să devin electrician. Probabil că am încurcat firele undeva de-a lungul traseului.

(Elvis Presley)

Căci dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Ii-

sus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât

cele dintâi. Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscu-

t-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se

întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui. (II Petru 2.20-22)

Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub

crăcile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului şi el a rămas spânzurat

în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte. Atunci cineva a văzut aceasta şi a spus lui Ioab,

zicând: "Iată, am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar". (II Regi 18.8, 9)

Dacă nu poţi să-l ajuţi, cel puţin nu-l încurca. (Proverb arab)

Mai bine sărac curat decât negustor încurcat. (Proverb)

Omul de acţiune nu se încurcă în teorie. (Petre Pandrea)

Să nu te temi prea mult de contradicţii. Te cam încurcă, e adevărat, dar sunt sănătoase.

(Roger Martin du Gard)

Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vie-

ţii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă

nu s-a luptat după regulile jocului. (II Timotei 2.3-5)

Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi du-

cându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său. Avraam a numit lo-

cul acela Iahve-ire, adică, Dumnezeu poartă de grijă şi de aceea se zice astăzi: "În munte Domnul

Se arată". (Facerea 22.13, 14)

Un om de spirit ar fi adeseori foarte încurcat lipsit de tovărăşia proştilor. (La Rochefoucauld)

Universul mă încurcă şi nu pot gândi măcar, că ar putea exista ceasul fără un ceasornicar. (Voltaire)

A îndemna/ Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii.

(Solomon 6.23)

Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; dacă îndeamnă,

să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie

cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)

Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, şi te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci

de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect faţă de tine şi înalta ta va-

loare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitoceşti şi prin atracţiile păcătoase?

(Epictet)

De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea?

(Solomon 5.13)

Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. (Solomon 16.26)

Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod. De aceea, cu

jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere. Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi,

aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. (Matei 14.6-8)

Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi şi se roteşte pe deasupra lor, întinzându-şi aripile,

a luat pe Israel şi l-a dus pe penele sale. (Deutoronom 32.10)

Nevoia este îndemn către idee, şi ideea, îndemn către acţiune. (John Ernst Steinbeck)

Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale. (Solomon 6.20)

Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cunoaşte

bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele găsite în

interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioşi. (Sfântul Ioan Casian)

Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat

să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos. A murit în

urma torturilor în anul 202)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: "Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te

descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întă-

rind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe

trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se

cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă

pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta,

pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă

poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)

Şi trecând multă vreme şi plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse şi postul (sărbătorii Ispăşirii, care se

ţinea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, zicându-le: Bărbaţilor, văd că plutirea va să fie cu necaz

şi cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură şi pentru corabie, ci şi pentru sufletele noastre.

(Faptele Apostolilor 27.9, 10)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea

duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul

rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine.

(Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie,

sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu

acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce

este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)

A îndrepta/ A fi om al vremii tale înseamnă şi a îndrepta relele vremii tale, nu a te adapta la ele sau a le promova.

(Mitropolitul Antonie Plămădeală)

Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. (Psalmi 19.9)

Care S-a dat pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptarea noastră. (Romani 4.25)

Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată. (Ecclesiasticul 6.23)

Căci dacă Avraam s-a îndreptat din fapte, are de ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

(Romani 4.2)

Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra. (Ecclesiastul 1.15)

Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel care aleargă după stricăciune se va sătura de ea.

(Ecclesiasticul 31.5)

Cu o memorie omenească se pot face lucruri uimitoare, dacă o îndrepţi către un singur domeniu de ac-

tivitate. (Mark Twain)

Dacă văd o nedreptate şi nu fac nimic să o îndrept, sunt laş. (Confucius)

Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea

Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plă-

ceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

De morţi nu te teme, ci de vii fugi şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune. (Avva Chiru)

De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fi de se va îndrepta. (Ecclesiasticul 16.12)

Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea

calea Ta. (Psalmi 5.8)

Dumnezeu şi conştiinţa ştiu cele ascunse ale fiecăruia, deci prin aceasta să primim îndreptarea.

(Sfântul Marcu Ascetul)

El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: "Îndreptaţi calea Domnului", precum a zis Isaia prooro-

cul. (Ioan 1.23)

Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghelia ier-

tării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)

Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi. (Bertolt Brecht)

Lipsa mustrărilor de conştiinţă, în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului

de a se îndreptăţi pe sine însuşi, şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu 9.14

Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.

(Ecclesiasticul 1.21)

Nu trebuie să criticăm cu trufie, ci să îndreptăm cu dragoste. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Păstrează trupul acesta curat şi nepătat, ca duhul care locuieşte în el să dea mărturie de el şi să fie

îndreptăţit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios

şi să-l supui vreunei întinăciuni. Dacă-ţi întinezi trupul, întinezi şi Duhul cel Sfânt, iar dacă

întinezi trupul nu vei trăi. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)

Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreap-

tă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi,

cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuş-

cări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa nu

înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu

ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Prin deznădejde, omul îşi taie orice putinţă de îndreptare. 9.21

Prin suferinţă se îndreaptă purtările oamnenilor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Smerenia devine virtute când îndreaptă slăbiciunile, nu când doar le afirmă şi le cocoloşeşte. 7.1

Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. (Psalmi 7.39)

Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi

mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. (Marcu 8.24, 25)

Şi s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea Domnului lui, cu inimă plină de evlavie. (III Ezdra 1.21)

Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai mult

de ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare

virtute, iar alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat

spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră;

acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele

pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce

putem face şi ce nu. … (vezi Trupul/)

Umblă pe pământ, iar vieţuirea să ţi-o ai în ceruri. Îndreaptă-ţi privirea în jos, iar sufletul în sus.

(Fericitul Augustin)

Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele

şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais)

Vom putea goni din noi tristeţea numai având privirea îndreptată spre lucrurile veşnice.

(Sfântul Ioan Casian)

Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se

va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (Luca 18.14)

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era

numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad.

Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăj-

duit în sineşi au căzut.

A îndupleca/ Crezi tu, rege Agripa, în prooroci? Ştiu că crezi. Iar Agripa a zis către Pavel: Cu puţin de nu mă îndu-

pleci să mă fac şi eu creştin! (Faptele Apostolilor 26.27, 28)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăce-

rea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Şi când am auzit acestea, îl rugam şi noi şi localnicii să nu se suie la Ierusalim. Atunci a răspuns Pavel:

Ce faceţi de plângeţi şi-mi sfâşiaţi inima? Căci eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci să şi mor în Ieru-

salim pentru numele Domnului Iisus.Şi neînduplecându-se el, ne-am liniştit, zicând: Facă-se voia

Domnului. (Faptele Apostolilor 21.12-14)

Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi El se va

îndupleca şi îi va tămădui. (Isaia 19.22)

Şi el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale sale: "Du-te şi înduplecă pe aceas-

tă fiică de Evrei, aceea care este la tine, să vină să mănânce şi să bea cu noi, căci ar fi o ruşine pen-

tru noi să lăsăm să ne scape o astfel de femeie fără a trăi cu ea. Şi dacă nu vom reuşi s-o înduple-

căm, lumea va râde de noi". (Iudita 12.11, 12)

Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar

îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă. (Ieremia 15.1)

Şi plecând ele, iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Şi, adunân-

du-se ei împreună cu bătrânii şi sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind

noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam; şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom înduple-

ca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răs-

pândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi. (Marcu 28.11-15)

A înfrânge/ Arăţi tăria Ta celor care nu cred în atotputernicia Ta şi înfrângi cutezanţa celor care o cunosc.