Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte



Yüklə 7,81 Mb.
səhifə116/162
tarix07.04.2018
ölçüsü7,81 Mb.
#47002
1   ...   112   113   114   115   116   117   118   119   ...   162

(Luca 12.56)

Fericit e sufletul care zi şi noapte nu are în gândurile sale altă grijă decât a şti cum va sta în faţa judecătorului.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte de iubita sa.

(Teologul Olivier Clément)

Frica – neîncrederea arătată faţă de propriul eu. (Sarghis Sakaian)

Frumoasă e tăcerea în faţa vorbelor nelegiuite. (Origen)



Fugi de purtarea cu multe feţe, urmăreşte adevărul, sinceritatea şi simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea care alungă

nu numai moartea, ci şi bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea care stăpâneşte în mod

sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi omoară patimile, neţi-

nând seama de păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întă-

reşte pe cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale.

(Sfântul Chiril al Alexandriei)

Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse. (Solomon 11.13)

Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa muzicii

lui şi voi îngenunchia cu umilinţă la mormântul său. (Ludwig van Beethoven)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă,

nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi întunecata

noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa cea nemuritoare.

(Sfântul Clement Romanul)

Iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a

adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelie. (II Timotei 1.10)

Iar când se pogora Moise din Muntele Sinai, având în mâini cele două table ale legii, el nu ştia că faţa sa stră-

lucea, pentru că grăise Dumnezeu cu el. Deci Aaron şi toţi fiii lui Israel, văzând pe Moise că are faţa strălu-

citoare, s-au temut să se apropie de el. Atunci i-a chemat Moise şi au venit la el Aaron şi toate căpeteniile

obştei şi Moise a grăit cu ei. (Ieşirea 34.29-31)

Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă

în slavă, ca de la Duhul Domnului. (II Corinteni 3.18)

Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la

mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumneze-

ul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas

din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce ză-

boveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la



pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece

s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai

acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)

Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă goală, e

nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe Dumnezeu

nu-L iubeşte. … (Părintele Sofian de la Antim)



Important este ceea ce suntem noi în faţa lui Dumnezeu, iar nu ceea ce gândesc oamenii despre noi.

(Avva Teognost)

Indiferenţa este răzbunarea lumii faţă de mediocritate. (Oscar Wilde)

Iubirea adevărată este iubirea faţă de Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)



Iubirea faţă de Dumnezeu, datoria cea mai sfântă a omului. 9.19

În ceasul de faţă, Dumnezeu mi-a luat toată vlaga; toată ticăloşia mea mă împresoară, Doamne! (Iov 16.7)

În faţa iubirii, groaza şi întunericul nu au nicio putere. (Henrik Ibsen)

În faţa lui Dumnezeu toţi suntem la fel de deştepţi, dar şi la fel de proşti. (Albert Einstein)

În faţa lui Dumnezeu, geniul este văr primar cu idiotul. (Petre Ţuţea)

În faţa minţii liniştite, întreg universul se predă. (Lao Tse)

În faţa naturii nu te crede nici mare, nici mic, meditează. (Victor Hugo)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţumi-

re, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă

pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat

a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletu-

lui în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălţăm imnuri, aşezând-o în faţa Stăpânului a toate. (Origen)

Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te înaintea feţei Lui şi împuţinează sminteala ta.



(Ecclesisticul 17.20)

La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu

mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian, vezi Diavolul/)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe,

pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată.

(Jean de La Fontaine)

Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflecţia propriei feţe. (William M. Thackeray)

Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)



Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă. (Solomon 27.5)

Mama este exemplul viu pe care copiii îl au necontenit în faţa ochilor, pe care-l urmăresc şi pe care-l imită. O-

biceiurile mamei devin acelea ale copiilor, iar caracterul ei se reflectă vădit într-al lor. (Samuel Smiles)

Mândria este complicată, având multe şi felurite feţe. Îşi atacă adversarul din toate părţile şi chiar pe învingă-

torul său în orice privinţă. (Sfântul Ioan Casian)



Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta este un

simplu gând, iar gâdurile pot fi schimbate. (Louise L. Hay)

Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horaţiu)

Nepăsarea faţă de cei din jurul nostru nu ne poate ajuta la nimic. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită vederea



faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă puterea de a vedea bine.

(Cuviosul Clement Alexandrinul)

Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omeneşti şi nu este necesar să fim

nepăsători nici faţă de cele omeneşti pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face câte

odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că mereu se des-

chid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute.

Nu există trădare mai mare decât trădarea faţă de tine însuţi. (William Shakespeare)



Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate construi

comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)



Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună, şi nu aştepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit. Mai

înainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul. Adu-ţi aminte de mânia cea

din ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu faţa. (Ecclesiastul 18.22-24)

Nu-i forţă să reziste în faţa iscusinţei. (Phaedrus)

O mică doză regulată de lumesc poate acţiona asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la imunitate

faţă de atracţiile lumeşti. (Părintele Serafim Rose)

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni / Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni, / Căci am făcut adesea

din Tine robul meu / Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu, / În loc să vreau eu, Doamne, să fie vo-

ia Ta / Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea, / Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei / Şi să-mi slu-

jeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei, / Gândindu-mă că dacă îţi cânt şi Te slăvesc / Am drept să-ţi cer în-

tr-una să faci tot ce doresc. / O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga / Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau



în faţa Ta, / Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu, / Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu; /

Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga / E să doresc în toate să fie voia Ta.

(Rugăciunea părintelui Arsenie Boca)

Oamenii sunt ca Luna: nu-şi arată decât o faţă. (Arthur Schopenhauer)

Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe

necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre

sfinţire. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. (Romani 6.19, 20)



Omul vanitos este laş în faţa judecăţii oamenilor şi arogant în faţa judecăţii lui Dumnezeu.

(Sfântul Ioan Scărarul)



Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru? (Psalmi 43.26)

Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziţii strategice în faţa imprevizibilului.

(Gabriel Liiceanu)

Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie

prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)

Prietenul adevărat se luptă cu duşmanul şi pune mâna pe scut în faţa potrivnicului. Să nu uiţi pe prietenul

tău, când este în război şi să nu-l uiţi întru averile tale. (Ecclesiasticul 37.5, 6)

Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde S-a

înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a slujirii de că-

tre ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi atunci când, după

această <>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina, << bucuria şi pa-

cea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)

Prostul are un mare avantaj faţă de deştept. Este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte)



Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează

de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)

Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l

pedepseşte? (Evrei 12.7)

Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac. (Psalmi 4.4)

Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. (Luca 1.75)

Schimbarea la faţă 1.3

Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul



adevărului. (II Timotei 2.15)

Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi faţa dreptei socoteli a vrăjmaşului. (Dimitrie Cantemir)

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tă-

cere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă de voi!



(Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru

El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobo-

zeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o

înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

(Luca 2.27-32)

Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.



(Luca 18.3)

Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu pu-



tinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. (Matei 26.39)

Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se

fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă, se descoperă prin lumină, căci tot



ceea ce este descoperit, lumină este. Pentru aceea zice: "Deşteaptă-te cel ce dormi şi te scoală din

morţi şi te va lumina Hristos". (Efeseni 5.11-14)

Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca

lumina. (Matei 17.2)

Şi zicând El acestea, unul din slujitorii, care era de faţă, I-a dat lui Iisus o palmă, zicând: Aşa răspunzi Tu

arhiereului? Iisus i-a răspuns: Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine,

de ce Mă baţi? (Ioan 18.22, 23)

Tendinţa scolastică de abordare şi analiză a slujbelor bisericeşti experiată de teologii zilelor noastre şi lipsa



de trăire din timpul Sfintei Liturghii a credincioşlor constituie probleme grave cu care ne confruntăm

în momentul de faţă şi care necesită un răspuns adecvat. (Teologul Alexander Schmemann)

Tinereţea e fericită tocmai pentru că are în faţa ei viitorul. (Nikolai Gogol)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de

pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru

mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)



Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)

Toleraţa nu implică lipsa de dedicare a cuiva faţă de convingerile sale. Mai curând, condamnă opresiunea şi

persecutarea altora. (John F. Kennedy)

Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără ştirea Lui. Căci Dumnezeu nu

numai că nu împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie în anumite

timpuri, faţă de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul şi Dreptul Iov)

Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de crucea

ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. Viaţa spirituală include înţelegerea spirituală a crucii,

care inevitabil e întâlnită în viaţă. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o artă spirituală. Înseam-

nă să nu o cauţi, să nu te lauzi cu ea, să nu te pedepseşti prin cruce, să nu faci pe eroul ajutâdu-i cu orice

preţ pe ceilalţi să şi-o poarte pe a lor. …. (Teologul catolic Marko Rupnik, vezi Crucea/)

Un duhovnic adevărat nu merge niciodată în faţa ucenicilor săi, ci în spatele lor. (Stareţul Emilian de la

mânăstirea athonită Simonospetra)

Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz. (Nicolae Iorga)

Un om senin în faţa morţii este un om care are conştiinţa lui Dumnezeu. 11.9

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor,

certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevă-

rului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)

Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)

Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa



Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Matei 18.10)

Făclia/ Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui. Iar Eu am măr-

turie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea

pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)

Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu. Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu

ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea". (Psalmi 131.17, 18)

Adevărul este o torţă, dar una uriaşă, de aceea ne strecurăm cu toţii clipind, temându-ne să nu ne pârjo-

lească. (Johann Wolfgang von Goethe)

Apoi Samson s-a dus şi a prins trei sute de vulpi, a luat făclii, a legat câte două vulpi de coadă şi intre ele

câte o făclie; după aceea a aprins făcliile şi a dat drumul vulpilor prin grânele Filistenilor şi a aprins şi

clăile şi grâul nesecerat, viile şi livezile de măslini. Şi ziceau Filistenii: "Cine oare a făcut aceasta?" Şi li

s-a spus: "Samson, ginerele Timneanului, căci acesta i-a luat femeia şi a dat-o după un prieten al lui".



Atunci Filistenii s-au dus şi au ars-o cu foc şi pe ea şi casa tatălui ei. (Judecători 15.4-6)

Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas. (Socrate)



Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. (Psalmi 17.31)

Conştiinţa este o făclie care luminează inima şi un judecător neadormit pe care omul îl poartă cu el. (Eschil)

Dreapta-socoteală este făclie în întuneric şi luminarea celor cu vederea slabă. (Sfântul Ioan Scărarul)

Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. (Psalmi 118.105)

Iar Iuda vânzătorul cunoştea acest loc, pentru că adesea Iisus şi ucenicii Săi se adunau acolo. Deci Iuda,

luând oaste şi slujitori, de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare şi cu făclii şi cu arme.

(Ioan 18.2, 3)

Îl tutuieşti pe diavol şi te temi de-o flacără? (Goethe)

Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt

puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Ochiul priveşte cele văzute, iar mintea înţelege cele nevăzute. Căci mintea care iubeşte pe Dumnezeu este -

clie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu şi-a luminat mintea sa şi vede pe

Dumnezeu prin mintea sa. (Sfântul Antonie cel Mare)

Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita. (Rabindranath Tagore)



Şi s-a sculat proorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea. El a adus peste ei foamete şi cu râvna sa

i-a împuţinat. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul şi de trei ori a pogorât foc. Cât te-ai mărit, Ilie, întru

minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? (Ecclesiasticul 48.1-4)

Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o



pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. (Matei 5.14, 15)

Făgăduinţa/ Când vezi vreun gând că-ţi făgăduieşte slava omenească, să ştii sigur că-ţi pregăteşte ruşine.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promi-

se, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui

Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumne-

zeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea

şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani

înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.”

(Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)

Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o

Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt

ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este is-

pitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată

săvârşit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)

Frumosul nu-i decât făgăduinţa fericirii. (Baudelaire)

Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus. Şi, auzind ei,

s-au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit.


Yüklə 7,81 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   112   113   114   115   116   117   118   119   ...   162




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin