(Psalmi 108.1)
E câte un soi de laudă mai urâtă decât ocara. (Proverb armenesc)
E mai bine să mori din cauza proştilor decât să fii lăudat de ei. (Anton Pavlovici Cehov)
Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El.
(Psalmi 99.3)
Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale. (Psalmi 49.15)
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul. (Proverb)
Laudele să le meriţi, dar să renunţi la ele. (François Fénelon)
Laudele şi ocările îl înnebunesc pe om pentru că îl fac să nu mai ştie cine este. (Părintele Savatie Baştovoi)
Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Psalmi 9.1)
Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi
apa cea mai presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi
s-au zidit. (Psalmi 148.3-5)
Menirea noastră pe pământ este să-L lăudăm pe Dumnezeu şi să căutăm mântuirea.(Părintele Paisie Olaru)
Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de
timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi
dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi
pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)
Pasărea vicleană dă singură în laţ. (Ion Neculce)
Pe Dumnezeu să-L slujim prin fapte, să-L lăudăm prin cuvânt şi să-L cinstim cu gândul. (Evagrie Ponticul)
Pentru ca, după cum este scris: "Cel ce se laudă în Domnul să se laude". (I Corinteni 1.31)
Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de
laudă. (Solomon 25.27)
Precum virtuţile obişnuiesc să se nască din dureri şi din ocări, aşa păcatele se nasc din plăceri şi laude.
(Sfântul Marcu Ascetul)
Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi. (Albert Einstein)
Sunt oameni care nu laudă decât ceea ce pot imita. (Cicero)
Şi de ai făcut lucruri bune, nu te lăuda. (Neagoe Basarab)
Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare,
şi încercarea nădejde Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile
noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)
Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei,
să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l înde-
părteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciu-
ne. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea
lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana
Fiului lui David, s-au mâniat, şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi
citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă? (Matei 21.15, 16)
Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt.
(Ecclesiasticul 9.17)
Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste
înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
(Psalmi 19.8)
Vrei ca oamenii să gândească lucruri bune despre tine? Nu te lăuda. (Blaise Pascal)
Lăcomia 10.14
Lămurit/ Ascultă - ai spus Tu iar - şi Eu voi vorbi, te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri. (Iov 42.4)
Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. (Matei 2.7)
Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit. (Avva Pimen)
Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care um-
blă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul care
clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică adevărul
şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure. (Tertulian)
Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
(Psalmi 16.3)
Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori.
(Psalmi 11.6)
Dacă o faci pe grijuliul, fii grijuliu mai întâi cu tine însuţi, unde păcatul este şi mai vădit şi mai mare. Iar dacă
nu eşti grijuliu cu tine însuţi, apoi lămurit lucru este că şi pe fratele tău nu-l judeci pentru că te îngrijeşti
de soarta lui, ci pentru că îl urăşti şi vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău trebuie judecat, apoi
s-o facă unul care nu are astfel de păcate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la
duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi
în cugetul lor. (I Timotei 4.1, 2)
Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa es-
te păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata şi ne înşeală
mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă
şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o
Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt
ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este is-
pitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată
săvârşit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)
Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi farisei-
lor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.
Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru? Daţi mai întâi milostenie
cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate. (Luca 11.38-41)
Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în zilele ce vin veţi
pricepe aceasta lămurit. (Ieremia 23.20)
Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da
cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
(I Corinteni 14.8, 9)
Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi
mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. (Marcu 8.24, 25)
Lăuntric/ Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-
păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un
duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremu-
rător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum
a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
(Psalmi 102.1)
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este
bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se asea-
mănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în mo-
mentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu atât înfloreşte mai mult cel dinlăuntrul lui. (Patericul)
Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin,
la spovedanie)
Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta! Nu le scăpa din ochi, păstrează-
le înlăuntrul inimii tale, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul
omenesc. (Solomon 4.20-22)
Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea
inimii lui. (Psalmi 63.6, 7)
Ispitele le vom primi pentru tămăduirea omului dinlăuntru. 10.7
Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul nostru. 2.3, 2.6, 5.5
Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a
ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la împărăţia
cerurilor. (Sfinţii Părinţi)
Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În aceas-
tă lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devi-
ne ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeş-
te, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara
celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. (Psalmi 142.4)
Pe monahul cel din afară îl realizează mulţi, dar pe monahul cel dinlăuntru îl realizează puţini. 1.8
Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lăun-
trică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. (Iov 20.19)
Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor iscusiţi şi inima ta îndreapt-o spre ştiinţa mea. Este plăcut dacă
tu le păstrezi înlăuntrul tău. O, de-ar sta toate pe buzele tale! (Solomon 22.17, 18)
Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului.
(Solomon 20.30)
Sfânt este acela care s-a curăţit lăuntric cu desăvârşire. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Lângă/ A făcut deci Iosua cum îi zisese Moise şi s-a dus să bată pe Amaleciţi; iar Moise cu Aaron şi Or s-au suit
în vârful muntelui. Când îşi ridica Moise mâinile, biruia Israel; iar când îşi lăsa el mâinile, biruiau Amale-
ciţii. Dar obosind mâinile lui Moise, au luat o piatră şi au pus-o lângă el şi a şezut Moise pe piatră; iar
Aaron şi Or îi sprijineau mâinile, unul de o parte şi altul de altă parte. Şi au stat mâinile lui ridicate până
la asfinţitul soarelui. Şi a zdrobit Iosua pe Amalec şi tot poporul lui cu ascuţişul sabiei.
(Ieşirea 17.10-13)
Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la ca-
păt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un du-
hovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător!
Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit
Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori,
Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.
(Ieşirea 12.23)
Când doi oameni se sărută, lumea trece pe lângă ei, când doi oameni se bat, lumea se strânge în jurul lor.
(Christian Hebbe)
Cel de lângă noi este un alt eu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Dacă nu poţi sta lângă un om când îi este greu, nu ai dreptul să stai lângă el când îi este bine.
(Paulo Coelho)
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui;
aceasta este sămânţa semănată lângă drum. (Matei 13.19)
Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva
pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)
Iar cea de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva,
crezând, să se mântuiască. (Luca 8.12)
Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moşteni-
re, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor
săi, până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. (Psalmi 42.15-17)
Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu pi-
cioarele şi păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)
Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape.
Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi.
(Marcu 13.28, 29)
Jertfa presupune ajutorul ce-l poţi oferi celui de lângă tine. 9.5
Nu ţine lângă tine prieteni care îndrăgesc mai mult masa ta decât prietenia ta. (Sfântul Vasile cel Mare)
Oare ce poate însemna pătimirea mea, pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?
(Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)
Păstrează tăcerea, şi tăcerea te va păstra lângă Dumnezeu. 9.12
Prietenii, de dragul virtuţii, rămân veşnic lângă tine. (Sfântul Gură de Aur)
Prin rugăciune reuşim să vedem amprenta hristică din inima celui de lângă noi, şi astfel să-l iubim. 4.15
Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. Dimineaţa, a doua zi, pe când
se întorcea în cetate, a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic
în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul
s-a uscat îndată. (Matei 21.17-19)
Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Deci
Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul
tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. (Ioan 19.25-27)
Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul
capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. (Luca 7.38)
Leacul/ Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul. Că de la Cel Preaînalt este leacul
şi de la rege va lua dar. Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.
(Ecclesiasticul 38.1-3)
Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept al
sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonţiu de Bizanţ,
unul dintre marii scriitori bisericeşti)
Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stă-
pânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri
şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Găseşti leac şi în venin. (Marcel Achard)
Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar are
pedeapsă. (Părintele Arsenie Boca)
Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui. (Ecclesiasticul 3.27)
Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le vom su-
porta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)
Nefericitul nu are nicio altă doctorie în afară de speranţă. (William Shakespeare)
Nu există vaccin împotriva optimismului. (Mario Benedetti)
O atitudine veselă, sprijinită de relaxare … este doctorie care ne alungă din drum fantomele fricii. (George
Matthew Adams)
O mică doză regulată de lumesc poate acţiona asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la imu-
nitate faţă de atracţiile lumeşti. (Părintele Serafim Rose)
Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face
semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru aceas-
ta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac. (Solomon 6.12-15)
Pentru orice rău există două leacuri: timpul şi tăcerea. (Alexandre Dumas)
Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. (Ecclesiasticul 6.16)
Prostia din născare, leac în lume nu are; ea este o urâcioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în
spitale. (Ion Creangă)
Rugăciunea curată, leacul acediei. 12.6
Suferinţa nu este un rău, este consecinţa şi aproape întotdeauna leacul răului. (Eliphas Levi)
Timpul este un reparator infailibil, care tămăduieşte fără niciun leac rănile sufletului. (Guy de Maupassant)
Uitarea e leac jignirilor. (Publilius Syrius)
Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni…
Însă cine nu se luptă contra Răului, s-a şi predat inamicului. (Constantin Brâncuşi)
Uitarea este vechiul leac pentru mizeria umană. (Alfred de Musset)
Lecţia/ Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)
Cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa e că şi nebunii au uneori dreptate. (Winston Churchill)
Diferenţa dintre şcoală şi viaţă? La şcoală ţi se dă o lecţie, apoi un test. În viaţă, ţi se dă un test care te înva-
ţă o lecţie. (Tom Bodett)
Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată
se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei.
(Aleksandr Soljeniţân)
Eşecurile sunt doar nişte lecţii în şcoala succesului. (Vikas Malkani)
Experienţa este cel mai dur profesor, pentru că întâi îţi dă testul şi apoi îţi spune care era lecţia.
(Vernon Sanders Law)
Istoria dă lecţii, dar n-are elevi. (Ingeborg Bachmann)
Poate că cea mai mare lecţie a istoriei este că nimeni n-a învăţat lecţiile istoriei. (Aldous Huxley)
Să suferi în tăcere este unica lecţie care face să o învăţăm în această viaţă. (Vincent van Gogh)
Viaţa este o îndelungată lecţie de umilinţă. (James Matthew Barrie)
Legământul/ Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri,
pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac. (Psalmi 104.8, 9)
Apoi a mai zis iarăşi Domnul Dumnezeu către Noe: "Iată, ca semn al legământului, pe care-l închei cu
voi şi cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam în neam şi de-a pururi, pun curcubeul Meu în nori, ca
să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va
arăta curcubeul Meu în nori, şi-Mi voi aduce aminte de legământul Meu, pe care l-am încheiat cu
voi şi cu tot sufletul viu şi cu tot trupul, şi nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toată făptura. Va fi
deci curcubeul Meu în nori şi-l voi vedea, şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine
şi pământ şi tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pământ!" (Facerea 9.12-16)
Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; şi l-a strigat Domnul din vârful muntelui şi i-a zis: "Grăieşte
casei lui Iacov şi vesteşte fiilor lui Israel aşa: "Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe
aripi de vultur şi v-am adus la Mine. Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul
Meu, dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales că al Meu este tot pământul; îmi veţi fi împărăţie
preoţească şi neam sfânt!" Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel".
Dostları ilə paylaş: |