Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în ciclul

vieţii, nu un sfârşit.(Herbert Harris)

Este mai degrabă liber, cel ce se simte liber în inma sa. (Sfântul Abrozie al Mediolanului)

Fă ce vrei, că după 10 ani vei regreta. (Socrate)

Fără voinţa omului, Dumnezeu nu face nimic, din respect faţă de liberul arbitru.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

Imposibil să fii şi liber, şi sărac. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Îl numesc liber pe acela care este condus numai de raţiune. (Baruch Spinoza)

Liber cugetători 10.1

Limba este putere, viaţă şi instrument al culturii, instrument de dominare şi eliberare. (Angela Carter)

Lucrul cel mai dificil pentru om este să-şi organizeze timpul liber. (Goethe)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă.

În această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este

stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iu-

birii şi a plăcerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel

timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat

şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mare este omul acela care ştie să-şi gestioneze timpul liber. (Aristotel)

Meditaţia este eliberarea de gândire şi o mişcare înspre extazul adevărului. Meditaţia este explozia

înteligenţei. (Krishnamurti, filosof indian)

Meditaţia este înţelegerea întregii structuri a “eului”, a sinelui, prilej de a vedea dacă este cu putinţă să fii

totalmente liber de eu şi să nu cauţi vreun supra-eu. Supra-eul este eul. (Krishnamurti, filosof indian)

Nimic nu impune atâtea obligaţii individului ca libertatea. (Viekoslav Kaleb)

O naţiune nu are caracter decât atunci când este liberă. (Madame de Staël)

Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. - Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe

necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre

sfinţire. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. (Romani 6.19, 20)

Omul are libertatea de a alege, şi mintea pentru a înţelege. 10.17

Orice război de eliberare este sacru; orice război de asuprire este blestemat. (Henri Lacordaire)

Pe robul înţelept să-l iubeşti; să nu-l lipseşti pe el de libertate. (Ecclesiasticul 7.22)

Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat. (Dostoievski)

Prea multă libertate ne corupe. (Terenţiu)

Să nu invocăm libertatea pentru a justifica răul pe care-l facem. (Sfinţii Părinti)

Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de

jugul lor şi umerii de povara lor". (Isaia 14.25)

Singur înţeleptul este liber. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Singurul lucru care-mi place la libertate este lupta pentru ea. (Henrik Ibsen)

Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune

orânduirii comuniste, părintele Iustin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem

de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)

Şi a luat scrisorile şi a ieşit, a venit în Babilon şi a vestit tuturor fraţilor săi. Şi au binecuvântat pe Dumne-

zeul părinţilor lor, căci le-a dat libertate şi învoire, ca să se întoarcă şi să zidească Ierusalimul şi tem-

plul în care s-a numit numele Domnului. Şi ei au petrecut cu cântări şi cu bucurie şapte zile.

(III Ezdra 4.61-63)

Şi toţi cei ce vin din Babilon să zidească cetatea, să fie liberi, ei şi fiii lor şi toţi preoţii care i-ar însoţi.

(III Ezdra 4.53)

Timpul liber petrecut fără frica de Dumnezeu este dascăl de păcate pentru cei ce nu ştiu să folosească

timpul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Tot ce face omul cu voia sa liberă, îl apropie sau îl depărtează de Dumnezeu. 9.21

Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai

lui Dumnezeu. (I Petru 2.16)

Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertăţii. (Gabriel Liiceanu)

Un lucru nu impune Dumnezeu: Să-L iubim cu de-a sila, ci în libertate sacră. (Sfinţii Părinţi)

Un om liber este numai acela care trăieşte alături de Hristos, alt om liber nu există. Numai el este deasu-

pra oricărei dureri şi oricărei nenorociri. Dacă el însuşi nu se va nedreptăţi pe sine în vreun fel şi nu va

greşi faţă de sine cu nimic, nimeni nu are şi nu va avea vreodată, vreo putere de a-i face rău, pentru că

nu poate fi atins în niciun fel. Lipsurile nu-l vor chinui niciodata, pentru că ştie că n-am adus cu noi ni-

mic când am venit în lumea aceasta şi este limpede că nici când o vom părăsi, nu vom putea lua cu noi

nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Licenţa/ Cea mai mare licenţă poetică e a te crede un poet chiar când eşti. (Nicole Iorga)

Cu drept cuvânt s-a zis licenţă poetică, şi nu licenţa poetului. Numai cea dintâi este iertată.

(Titu Maiorescu)

De un lucru sunt sigur: când o să vină Antihristul, o să fie licenţiat în drept. (John F. Curran)

Toate ştiinţele lumii au ajuns la bacalaureat; numai teologia a ajuns la licenţă pentru că lucrează cu

adevăruri absolute. (Petre Ţuţea)

Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Solomon 15.2)

Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor

mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care ascultă

de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17)

Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima. (Solomon 15.4)

Limba este cartea de nobleţe a unui neam. (Vasile Alecsandri)

Limba este putere, viaţă şi instrument al culturii, instrument de dominare şi eliberare. (Angela Carter)

Limba este un instrument ale cărui resorturi nu trebuie să le faci să scârţâie. (Rivarol)

Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. (Solomon 26.28)

Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. (Solomon 10.20)

Limba/ Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)

Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)

Biserica Ortodoxă este maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbii şi unitatea etnică

a poporului, fiind păstrătoarea elementului latin, care a stabilit şi a unificat limba noastră într-un mod

atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise. (Mihai Eminescu)

Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea. (Mark Twain)

Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă.

(Solomon 12.19)

Călugărul cel ce nu-şi stăpâneşte limba în vremea mâniei, nici patimile nu-şi va stăpâni. (Avva Yperehie)

Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră

şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"

(Psalmi 125.1, 2)

Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a

făcut vicleşug. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.

Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! (Psalmi 51.1-3)

Cea mai puţină răbdare o am cu ceasul. Limbile sale se mişcă prea repede. (Thomas Alva Edison)

Cel ce rosteşte clevetirea şi cel ce ascultă, amândoi îl au pe diavol: unul pe limbă, iar altul în urechi.

(Sfântul Francisc de Sales)

Cel ce voieşte să iubească viaţa şi să vadă zile bune să-şi oprească limba de la rău şi buzele sale să nu

grăiască vicleşug. (I Petru 3.10)

Cuvântul doare mai mult decât fapta, iar limba e mult mai ascuţită decât sabia. (Mihail Drumeş)

Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor.

(Psalmi 63.8)

Darul vorbirii în limbi 1.2

De multe ori limba taie mai mult decât sabia. (Anton Pann)

Doamne, Dumnezeul meu, păzeşte-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se

bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate

le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta;

ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desă-

vârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)

Fluierul şi harpa îndulcesc cântarea, şi decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce.

(Ecclesiasticul 40.23)

Greşalele drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă

David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am, păzi-voi

căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. (Solomon 10.31)

Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată. (Psalmi 36.30)

Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. (Psalmi 9.27)

Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. (Psalmi 49.20)

Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi,

şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi

vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)

Iată şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi împinse de vânturi aprige, sunt totuşi purtate de o cârmă foarte mi-

că încotro hotărăşte vrerea cârmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Ia-

tă puţin foc şi cât codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădula-

rele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările ghee-

nei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit

de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâm-

păr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea bleste-

măm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi

blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi

pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraţilor, să facă măsline, sau viţa de vie să facă smochine?

Tot aşa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. (Iacob 3.4-12)

Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de

dreptatea Ta. (Psalmi 50.15)

Iubirea, cel mai frecvent cuvânt în toate limbile lumii, şi cel mai profanat în toate zilele. (François Mauriac)

În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei. (Solomon 18.21)

În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi. (Facerea 11.1)

Îngerii nu au nevoie de limbă şi de auz, ci îşi transmit unii altora propriile lor gândiri şi hotărâri, fără să ros-

tească nici măcar un cuvânt. (Sfântul Ioan Damaschin)

Lovitura biciului face vânătaie, iar lovitura limbii frânge oasele. Mulţi au pierit de ascuţişul sabiei, dar mai

mulţi de uneltirile limbii. (Ecclesiasticul 28.18, 19)

Lumea are structura limbajului, iar limbajul are formele minţii. (Eugenio Montale)

Matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul. (Galileo Galilei)

Matematica este o limbă şi o ştiinţă. (Lucian Blaga)

Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. Deşertăciuni a

grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. Pierde-va Domnul toate

buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. (Psalmi 11.1-3)

Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor.

(Romani 3.13)

Muzica este descrisă cu exactitate ca fiind limba îngerilor. (Thomas Carlyle)

Muzica este limba pasiunii. (Richard Wagner)

O altă limbă presupune o altă viziune asupra lumii. (Frederico Fellini)

Oriunde este iubit Hristos, eu mă simt în mijlocul fraţilor mei. În Hristos, toţi sunt una şi vorbesc aceeaşi

limbă. (Sunt cuvintele unui vestit hindus convertit la creştinism, în secolul trecut, pe numele său Sadhu

Sundar Sing)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai taini-

că nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui

Solomon 1.11)

Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările, decât să răspundem în

grabă, Creatorul ne-a dat două urechi şi numai o singură limbă. (Plutarh)

Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de fi-

rea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr;

ea este plină de venin aducător de moarte. (Iacob 3.7, 8)

Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. (Psalmi 11.3)

Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Rugăciunea este limba inimii. (Sfinţii Părinţi)

Să nu te faci vrăjmaş în loc de prieten, că numele rău ruşine şi ocară va moşteni; aşa este păcătosul cel cu

două limbi. (Ecclesiasticul 6.1)

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet,

ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite,

limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vor-

bească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.(Faptele Apostolilor 2.1-4)

Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da

cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.

(I Corinteni 14.8, 9)

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare

tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea

faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te! Şi urechile lui s-au deschis,

iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, şi vorbea bine. (Marcu 7.34, 35)

Un zâmbet cald este limbajul universal al bunătăţii. (William Arthur Ward)

Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)

Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet,

adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.

Limita curajului? Nu există limită pentru curaj. (Gabriele d’Annunzio)

Limita/ A defini înseamnă a limita. (Oscar Wilde)

Când cineva depăşeşte limitele legii este lacom. (Sfântul Vasile cel Mare)

Când Mântuitorul porunceşte iubirea de vrăjmaşi, El n-o face ca să te îngenuncheze în faţa celui rău, ci ca

să te elibereze de răul din tine şi în felul acesta să-l limiteze. (Părintele Arsenie Boca)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire

nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeş-

te pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumne-

zeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de

oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznă-

dejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii

decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Cea mai înaltă dovadă de virtute este să ai putere nelimitată, fără să abuzezi de ea. (Thomas Babington

Macaulay)

Cine nu judecă şi nu condamnă lasă loc unor speranţe nelimitate. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Cunoaşterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranţa trebuie să fie în mod necesar infinită.

(Karl Popper)

Eşecul ne învaţă umilinţa, ne confruntă cu propriile noastre limite şi ne arată că nu suntem invincibili.

(Hal Urban)

Fantezia este mai importantă decât cunoaşterea, căci cunoaşterea are limite. (Albert Einstein)

Ficţiunea este obligată să se limiteze la posibilităţi. Adevărul nu. (Mark Twain)

Genialitatea poate avea limitele sale, dar prostia nu are acest handicap. (Elbert Hubbard)

Indiferenţa este forma cea mai uşoară a intoleranţei. (Karl Jaspers)

Logica te va duce de la A la Z. Imaginaţia te va purta dincolo de limite. (Albert Einstein)

Matematica nu cunoaşte rase sau limite geografice; pentru matematică, lumea culturală este o ţară.

(David Hilbert)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela

este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează

pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de la-

udă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor,

ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un

cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când pro-

clami că o deţii. (Blaise Pascal)

Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nicio limită. (Petre Ţuţea)

Minţile mărginite au obiceiul să dea vina pe alţii pentru propriile greşeli. (Honoré de Balzac)

Natura este o staţie de radio nelimitată, prin care Dumnezeu ne vorbeşte tot timpul, doar să alegem postul.

(George Washington Carver)

Niciun om nu este îndeajuns de înţelept, nici îndeajuns de bun, ca să îi fie încredinţată o putere nelimitată.

(Charles Caleb Colton)

Oprirea atenţiei asupra lucrurilor terestre ar limita spiritul uman. (Stephen Hawking)

Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat. (Dostoievski)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdea-

una o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor

şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”,

cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile tre-

cătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu

sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco)

Simplitatea este cel mai dificil lucru de asigurat în lume, este ultima limită a experienţei şi ultimul efort al ge-

niului. (George Sand)

Sinele divin este dincolo de orice limite. (Yoga Swami)

Suferinţa are o limită: frica niciuna. (Francis Bacon)

Viaţa nu are limite, cu excepţia celor pe care ţi le impui singur. (Les Brow)

Vrei să stii cine eşti? Nu întreba! Acţionează! Acţiunea te va delimita şi defini. (Witold Gombrowicz)

Lipsa de cumpătare este un defect. (Leon Bloy)

Lipsa de răutate. 1.10, 10.3

Lipsa mustrărilor de conştiinţă, în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al

omului de a se îndreptăţi pe sine însuşi, şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu. 9.14

Lipsa/ Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o dobândi. (Karl Raimund Popper)

Ascultarea cultivă în noi şi înfrângerea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti şi sufleteşti. 9.15

Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine.