Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor. (I Timotei 3.10-12)

Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit

de minte. (Solomon 12.11)

Cele trei lucruri esenţiale pentru a înfăptui ceva care să merite osteneală sunt munca stăruitoare,

perseverenţa şi bunul simţ. (Thomas Alva Edison)

Cred în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc. (Thomas Jefferson)

Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar mai

părea la fel de minunată. (Michelangelo)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea,

nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare.

Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folo-

sesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în pute-

re, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)

Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor.

(Ioan 4.38)

Faima se rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi. (Nicolae Iorga)

Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. (Solomon 16.26)

Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studii. (Socrate)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca.

(Solomon 12.27)

Lucrul să fie în mâini şi rugăciunea pe buze. 4.2

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate

grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi,

aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem

avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate,

ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Nici eu nu pot să cred că se poate mântui cel care nu munceşte pentru mântuirea aproapelui.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua,

ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. (I Timotei 3.8)

Nu există succes fără muncă grea. (Sofocle)

Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian

Andersen)

O viaţă nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată şi muncită. (Masutatsu Oyama)

Omul bun munceşte şi se roagă. (Ernest Bernea)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pentru ca să supravieţuieşti trebuie să munceşti. Dar ca să te îmbogăţeşti trebuie să inventezi

ceva. (Alphonse Karr)

Perseverenţa este obiceiul succesului dobândit prin muncă susţinută. (Herbert Harris)

Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian)

Roagă-te şi munceşte! (Sfinţii Părinţi)

Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi! (Psalmi 127.2)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi;

ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea

către Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Singurul lucru care poate înfrânge lipsa de noroc este muncă asiduă. (Harry Golden)

Talentul este muncă, geniul e creaţie. (Robert Schumann)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă

de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar

pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu. (o vorbă din bătrâni)

Totul este să munceşti şi să crezi în Dumnezeu. (Nichifor Cainic)

Truda şi postul, sărăcia şi umilinţa nu sunt grele pentru cei ce le acceptă, ci pentru cei ce nu

vor să le accepte. (Scriitorul bisericesc Salvianus)

Ziariştii – oameni care în orice altă profesie ar fi câştigat mai mulţi bani cu mai puţină muncă.

(Robert Lembke)

Zis-a Avva Teodor: Lucrul mâinilor îl avem sub lucrul sufletului, dar acum s-a făcut lucrul

sufletului sub lucrul mâinilor.

Mustrarea de conştiinţă aduce multă trezvie minţii. 9.14

Nădejdea 11.21

Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău. (Solomon 10.28)

Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credinţă. 11.21

Nădejdea învierii o cunoaştem prin taina morţii. 11.13

Nădejdea mântuirii veşnice. 11.15

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă,

slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)

Nădejdea/ Adu-ţi aminte de cele trecute, nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare, foloseşte spre

bine cele prezente. (Mitropolitul Filaret)

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.12)

Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui.

(Psalmi 35.7)

Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi

a se ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte

bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie

pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12.44-46)

Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nă-

dăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare.

(Romani 8.24, 25)

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu

fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei. (Psalmi 24.1, 2)

Când se va slobozi mintea de toată nădejdea din lumea văzută, să ştii că a murit în tine păcatul.

(Sfântul Isaia Pustnicul)

Cel aflat în afara nădejdii este în chip văzut şi în afara credinţei. 11.21

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului

care, culcându-se în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat.

(Arhiepiscopul Inochenţie)

Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt rădăcinile rugăciunii. 3.6

Dacă nu deznădăjduim şi asumăm tot ceea ce ni se întâmplă în credinţă, iadul deznădejdii se

transformă în rai de nădejde. (Părintele Alexandru Barna, tâlcuind învăţătura

Cuviosului Siluan Athonitul: “Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”)

Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun

decât de la el. (Solomon 26.12)

De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru

nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă

stricăciune. (Faptele Apostolilor 2.26, 27)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu

se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie,

nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate

le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre

proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cu-

noaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în

parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazuri-

lor, ne pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta.

(Sfântul Vasile cel Mare)

Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţe-

lepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu

este pierdută. (Solomon 24.13, 14)

Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)

Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta. (Psalmi 70.15)

Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi

este a treia zi de când s-au petrecut acestea. (Luca 24.21)

Înţeleptul ia cu luptă cruntă cetatea vitejilor şi răstoarnă întăriturile în care ei îşi puneau

nădejdea. (Solomon 21.22)

Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii 11.21

La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea.

(Solomon 11.7)

La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în sufe-

rinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.11)

Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.

(Psalmi 31.11)

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea.

(Isaia 26.3)

Nu nădăjdui să capeţi cerul pe gratis, fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer.

(Mitropolitul Filaret)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc.

(Heraclit)

Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. (Psalmi 60.3)

Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. (Solomon 3.5)

Sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună-nădejde. (Socrate)

Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că

şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. (Luca 6.34)

Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, zicând:

Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi era,

în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.

(Luca 18.1-3)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbda-

rea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui

Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.

(Romani 5.3-5)

Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui

nelegiuit. (Iov 8.12)

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreu-

nă era numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad.

Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în

sineşi au căzut.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai

ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot

ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai

bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Neosândirea fratelui. 2.9

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5

Nici cel trufaş la cugetare nu-şi cunoaşte căderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtuţile sale.

(Avva Ilie Ecdicul)

Nici religie fără ştiinţă, nici ştiinţă fără religie. (Albert Einstein)

Niciuna din virtuţi nu deschide singură, prin sine, uşa firii noastre, dacă nu sunt împletite toate întreolaltă.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Nobleţea este un monument al virtuţii, nemuritoare ca şi gloria. (Luc de Clapiers (Vauvenargues))

Nobleţea eului constă în ridicarea deasupra lui însuşi. (Novalis)

Nobleţea/ Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii se poate numi nobil. (Buddha)

Adevărata nobleţe nu e a titlului, ci a inimii. (Lope de Vega)

Admiraţia este un vin generos pentru sufletele nobile. (Auguste Rodin)

Arta este simbolul celor mai nobile eforturi umane de a construi şi a se reţine de la distrugere.

(Evelyn Waugh)

Blânda îndurare este adevărata emblemă a nobleţii. (William Shakespeare)

Cerul – imagine nobilă a eternului. (Platon)

Este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte. (Gabriel Liiceanu)

Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)

În spatele fiecărei vieţi nobile stau principiile care au modelat-o. (George Lorimer)

Limba este cartea de nobleţe a unui neam. (Vasile Alecsandri)

Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai

bun, mai îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)

Postul ne disciplinează, rugăciunea ne înnobilează. (Părintele Dumitru Păduraru)

Recunoştinţa este o virtute a sufletelor nobile. (Esop)

Sărăcia nu-i răpeşte nimănui nobleţea, însă bogăţia da. (Boccaccio)

Unica nobleţe nu-i sub cer decât virtutea. (Juvenal)

Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze.

(Vladimir Ghika)

Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă. 6.15

Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric. 6.15

Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă. 6.15

Nu beau. Dar nu din virtute, ci pentru că există o băutură care îmi place mai mult şi asta este apa.

(Jorge Luis Borges)

Nu este virtute pe care calomnia să nu ştie să o atingă. (William Shakespeare)

Nu ne răzbunaţi! (Testamentul lui Mircea Vulcănescu)

Nu ni se va deschide poarta împărăţiei cerurilor, dacă n-am bătut la poarta virtuţilor.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Nu te sătura cu pâine şi nu vei pofti vin. (Amma Singlitichia)

Nu zice că se poate câştiga virtute fără necazuri, căci virtutea neprobată în necazuri, nu este întărită.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Nu-i dispreţuim pe toţi care au vicii, însă îi dispreţuim pe ei care n-au nicio virtute. (François de La

Rochefoucauld)

O virtute care n-a fost testată nu e o virtute, e o ipoteză. (Sigmund Freud)

O, invidia! Rădăcina tuturor relelor si vierme care roade virtuţile. (Miguel de Cervantes)

Omul adevărat, omul bun, nu se răzbună niciodată. 10.16

Omul este mare abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele şi nu

virtuţile. (Augustin Păunoiu)

Omul prudent îşi face bine lui însuşi, cel virtuos face bine oamenilor. (Voltaire)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Onoarea este răsplata virtuţii. (Cicero)

Onoarea/ Au fost cazuri în care rugăciunea pentru vrăjmaşi i-a îndreptat mai repede, pentru alţii a durat mai

mult. Dumnezeu îndreaptă oamenii şi îi schimbă în bine, adesea şi prin binefaceri nemeritate,

cum a fost de pildă Zaheu Vameşul, care a asuprit multă lume, era lacom de bani, era corupt,

era răpitor, asuprea pe oameni ca să se îmbogăţească. Dar când Mâtuitorul Iisus Hristos S-a

autoinvitat în casa lui, el a fost surprins, pentru că toată lumea îl blama. Mântuitorul însă a zis:

“Astăzi vreau să fiu în casa ta.” Şi onoarea aceasta nemeritată şi neaşteptată l-a schimbat, l-a

tulbarat şi în acelaşi timp i-a dat speranţă şi a zis: Doamne, împart, jumătate din averea mea o

dau săracilor iar celor pe care i-am nedreptăţit le dau înapoi împătrit. Aceasta este o schimba-

re a unui om rău, pentru un bine care i s-a făcut, dar pe care nu-l merita. ... (Patriarhul Daniel)

Ce onoare pentru bani: pot cumpăra şi onoarea! (Stipe Golac)

Dintre legile după care ne conducem, cea dintâi este onoarea. (Voltaire)

Fazele unui proiect: 1 – entuziasm; 2 – deziluzie; 3 – panică; 4 – găsirea vinovatului; 5 – pedepsi-

rea nevinovaţilor; 6 – glorie şi onoare celor care nu au participat. (Arthur Bloch)

În luptă poţi pierde totul, în afară de onoare. (Niccolò Machiavelli)

Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia.

Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein)

Tăcerea este o virtute a femeilor şi o onoare lipsită de primejdii pentru tineri, iar cuvântul unui

bătrân este un bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite.

(Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model

de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Orice prisos de virtute am adăuga astăzi, el e o dovadă a negrijii trecute, nu un drept la răsplată.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Osteneala/ Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de

vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că

trece viaţa noastră şi ne vom duce. (Psalmi 89.10-12)

Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)

Calitatea nu este niciodată un accident, este întotdeauna rezultatul unui efort de inteligenţă.

(John Ruskin)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că

am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul

Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu,

ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel

bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. (Efeseni 4.28)

Cele trei lucruri esenţiale pentru a înfăptui ceva care să merite osteneală sunt munca stărui-

toare, perseverenţa şi bunul simţ. (Thomas Alva Edison)

Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui.

(Jose Ortega y Gasset)

Dacă eşti iubitor de învăţătură, fă-te iubitor şi de osteneală. Căci simpla cunoştinţă îngâmfă

pe om. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată

plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel

ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune. Căci cu lucrarea ei

puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei. (Ecclesiasticul 6.18-20)

Geniul este un procent inspiraţie şi nouăzeci şi nouă transpiraţie. (Thomas Alva Edison)

Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.

(Psalmi 9.27)

Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulţimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naşte din

multa osteneală. (Sfântul Isaac Sirul)

Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc,

nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul

dintre aceştia. (Matei 6.28, 29)

Intrarea în iad este pe gratis, dar intrarea în rai se face cu multă osteneală. (autor necunoscut)

Invenţia este 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie. [Thomas Alva Edison, autor sau coautor a

peste 1000 de invenţii. Edison nu s-a întrebat niciodată dacă un lucru era

realizabil, ci cum anume era realizabil. (Enciclopedia Universală Britannica)]

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig

şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.27)

Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din

moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)

Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a sur-

pat şi casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit

de ostenelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte.

(Ecclesiasticul 28.15-17)

Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De ce renunţăm atunci la cele cereşti din

cauza ostenelilor? (Sfântul Nil Ascetul)

Norocul este un divident al sudorii. Cu cât transpiri mai mult, cu atât eşti mai norocos.

(Kay Kroc)

Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. (Solomon 23.4)

Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă. (Solomon 14.23)

Singurul lucru care poate înfrânge lipsa de noroc este muncă asiduă. (Harry Golden)

Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.