Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(I Corinteni 4.12)

Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă

osteneală. (Gala Galaction)

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra

voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufle-

telor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30)

Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. (Psalmi 24.19)

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cine-

va necazul, mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină

vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu

Cuvântul. Amin!

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreu-

nă era numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se

din cer în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă

toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut.

Pacea 11.4

Pacea este izbăvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Pacea gândurilor este mai scumpă decât orice înţelepciune. (Părintele Savatie Baştovoi)

Pacea, dovada unei mari iubiri. 11.4

Pacea/ "A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoşătoare! Şi El sălăşluieşte pacea în locurile prea-

înalte. (Iov 25.2)

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu

am biruit lumea. (Ioan 16.33)

Atunci se va socoti cineva că are pacea şi liniştea, când va înlătura gândurile deşarte.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este

vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate.

Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină

intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputin-

ţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul,

acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)

Cel ce ascultă, orice ar face, are pace în inima sa. 9.22

Cine-şi vede păcatele va vedea pacea. 6.6

Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa şi asupra celor din jur. 11.4

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui

invidiei tăcere. (William Shakespeare)

Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

(Psalmi 119.7)

Dacă Galileo ar fi spus în versuri că pământul se învârte, poate că inchiziţia l-ar fi lăsat în pace.

(Thomas Hardy)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui.

(Sfântul Serafim de Sarov)

Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. (Psalmi 33.13)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine,

credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege.

(Galateni 5.22, 23)

Împacă-te cu tine însuţi şi va fi în pace cu tine şi cerul şi pământul. 7.11

Împacă-te cu tine însuţi şi vei în pace cu Dumnezeu şi semenii tăi. (Sfinţii Părinţi)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spi-

rit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul

şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smeri-

tă şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pen-

tru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milos-

tive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. (Psalmi 84.11)

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. (Isaia 26.3)

Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteţi găsi pace în lume. O puteţi găsi numai în inima

voastră, atunci când ea se deschide. (Paul Ferrini)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci nu-

mai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima

voastră, nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)

Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte

pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. (Iov 20.19)

Postul este pacea caselor, a familiei. 2.9

Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, aco-

lo unde S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor

în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo – în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă

a Împărăţiei; şi atunci când, după această <>, ei se reîntorceau în lume, feţe-

le lor reflectau lumina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei.

(Teologul Alexander Schmemann)

Rugăciunea mea, frate, este să te odihnesc pe tine şi să te conduc în pace. (Patericul Egiptean)

Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi, că atunci vei cunoaşte multe. Cine-şi vede păcatele va vedea

pacea. Mulţi vor să ştie ce se petrece în ţările străine, dar ce se găseşte în sufletul lor nu vor

să caute. (Sfântul Macarie Egipteanul, 6.6)

Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.

(Luca 10.6)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să fa-

că pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a

zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea

Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi

slavă poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântân-

du-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru

ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu

Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum

Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)

Toţi oamenii vor pacea, dar nu stiu cum să ajungă la ea. 11.4

Unde este pace, acolo este Hristos, fiindcă Hristos este pace. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Vei găsi pacea nu în negare, ci în victorie. (J. Donald Walters)

Viaţa ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)

Paisie, prin iubirea ta te-ai asemănat Mie. 11.4

Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia. 12.4

Păstrează tăcerea, şi tăcerea te va păstra lângă Dumnezeu. 9.12

Păzirea poruncilor. 6.5

Pe calea cea împărătească să umblaţi şi milele să număraţi şi să nu defăimaţi. (Avva Veniamin)

Pe când mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa vir-

tuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pentru ce dracii se tem de tine? De când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să se

suie până la gâtlejul meu. (Avva Isidor)

Pentru ce vrei slavă de la altul? Cinsteşte-te pe tine însuţi şi nimeni nu va putea să te

necinstească, dar dacă te necinsteşti pe tine însuţi nu vei fi cinstit, chiar dacă

te-ar cinsti toată lumea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Plângerea de sine umple sufletul de o fericită bucurie. (Sfântul Grigorie Palama)

Pocăinţa 4.7, 7.10

Pocăinţa 2.3, 2.14, 47, 5.11, 6.9, 7.13, 9.2, 11.6, 11.12

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuşcări

şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa nu

înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu

ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Pocăinţa este dată pentru curăţirea minţii. (Tertulian)

Pocăinţa este dinamica spre viaţa veşnică. 9.2

Pocăinţa este înlănţuirea păcatului. (Avva Pimen)

Pocăinţa este o revenire în sine. (Sfinţii Părinţi)

Pocăinţa este o tocmeală cu Dumnezeu. Noi dăm păcatul şi Dumnezeu dă iertarea.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pocăinţa este părăsirea păcatului. Fără părăsirea păcatului nu există pocăinţă. (Părintele Teofil Pârâian)

Pocăinţa este purificarea conştiinţei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Pocăinţa este renunţarea la păcate. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pocăinţa este scara care ne duce acolo de unde am căzut. (Sfântul Efrem Sirul)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întot-

deauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-

tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Pocăinţa este topitoarea păcatului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pocăinţa fără post este neputincioasă. 6.9

Pocăinţa pentru păcate se face toată viaţa, nu doar într-un timp anume, ci toată viaţa. Pocăinţa devine lucră-

toare în momentul în care nu mai săvârşeşti păcatul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pocăinţa trezeşte! (Sfântul Ioan Scărarul)

Pocăinţa, întoarcerea către Dumnezeu. 8.2

Pocăinţa, schimbarea mentalităţii. 11.6

Pocăinţa, singura cale de întoarcere la Dumnezeu. 11.6

Pocăinţa/ A fost întrebat avva Mios de un ostaş dacă primeşte Dumnezeu pocăinţa. – Spune-mi, iubitule,

de ţi se va rupe haina, o lepezi afară? – Nu, ci o cos şi o port. – Deci, dar, dacă îţi este

milă de haină, lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?

Atât Adam şi Eva, cât şi Cain, au fost blestemaţi de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru

ocolirea mărturisirii, a căinţei şi a părerii de rău. (Sfinţii Părinti)

Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a

părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit. (Iona 3.10)

Avva, spune-ne un cuvânt de pocăinţă. Încă n-am învăţat cum să mă pocăiesc.

(Sfântul Antonie cel Mare, în ultimele clipe ale vieţii)

Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se căieşte. 11.1

Bună este milostenia ca pocăinţă a păcatului. (Sfântul Clement Romanul)

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întrista-

rea lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârgu-

inţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru

totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Când ne spovedim e bine să folosim săpunul pocăinţei şi izvorul lacrimilor.

(Sfântul Macarie Egipteanul)

Când pocăinţa este total asumată, ai devenit un pic mai înţelept. 9.2

Cei ce se căiesc cu adevărat, sunt oameni fericiţi. (Mircea Eliade)

Cel ce s-a pocăit în parte, în parte merită şi iertarea. (Origen)

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a

omului, prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi,

ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Matei 9.13)

De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dum-

nezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă

fie piedică. (Iezechiel 18.30)

Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea,

mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă". (Psalmi 42.5, 6)

Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i

pregăteşte, determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va

fi apărat de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat;

de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine.

Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am

şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor.

(Apocalipsa 3.19-22)

Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine;

Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc.

(Matei 3.11)

Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghe-

lia iertării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)

Hoţul, până când şi raiul l-a furat. (Sfântul Ioan Gură de Aur, despre tâlharul de pe cruce care

s-a pocăit)

Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă,

prin Sfânta Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiţi-vă că

s-a apropiat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui

ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". (Matei 3.1-3)

Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iu-

da şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a

căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu.

(Ioan Carpatinul)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi

care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpăta-

rea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Nu suntem condamnaţi pentru păcatele noastre, ci pentru că nu am vrut să ne pocăim. 11.6

Nu-l osândi pe aproapele tău; tu-i cunoşti păcatul, dar pocăinţa lui n-o cunoşti (Avva Dorotei)

O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi

o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! (Ioil 2.14)

"Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor;

poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra

morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună:

Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17)

Prefer un om care a păcătuit şi ştie că a păcătuit şi se pocăieşte decât un om care nu a

păcătuit şi se crede că este drept. (Avva Sarmata)

Raiul este plin de păcătoşi pocăiţi. (Sfinţii Părinţi)

Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti

îţi aduce mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut

păcatul nu te-ai ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea

aceasta este de la diavol care, când face păcatul, îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl

mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare? Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici

scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac

oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meşteşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea,

căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumnezeu, ci încă şi păcatele pe

care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme. (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de

furtişagurile lor. (Apocalipsa 9.21)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în

Evanghelie. (Marcu 1.15)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţă-

tură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu

pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt

prinşi, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)

Zis-a Avva Ilie: Ce poate păcatul unde este pocăinţă şi ce foloseşte dragostea unde este

mândrie?

Pocăinţă şi teologie 8.2

Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu! 11.6

Postul şi rugăciunea. 9.13

Precum virtuţile obişnuiesc să se nască din dureri şi din ocări, aşa păcatele se nasc din plăceri şi laude.

(Sfântul Marcu Ascetul)

Priceperea/ Abilitatea prin care guşti o glumă făcută ţie, şi nu cea de a face o glumă, este cea care-ţi

dovedeşte simţul umorului. (Max Eastman)

Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii

mele! (Solomon 4.5)

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de

om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.18)

Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. (Solomon 8.14)

Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici.

(Henry Ward Beecher)

Asemănarea cu Dumnezeu stă în a fi drept şi curat, cu pricepere. (Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă fal-

sul. Dar dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în

inima sa, acela e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, a-

cesta este cel mai greu de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement

Alexandrinul)

Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)

Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt

pricepuţi. (Solomon 10.21)

Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelep-

ciunea pentru omul priceput. (Solomon 10.23)

Căci nu mă pricep să linguşesc, altfel într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu. (Iov 32.22)

Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată.

(Marcu 6.52)

Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.

(Solomon 17.16)

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului.

(Sfinţii Părinţi)

Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput.

(Solomon 17.27)

Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)

Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului? (Iov 38.36)

Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Solomon 24.6)

Curajul este rezistenţa în faţa fricii, meşteşugul de a domina frica, şi nu absenţa fricii.

(Mark Twain)

Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, şi,

negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este

viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe

El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi

toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre

în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate

Scripturile cele despre El. (Luca 24.22-27)

Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa

lui. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.