Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(Luca 2.27-32)

Şi m-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cartea. Şi mi-a răspuns: Ia-o şi mănânc-o şi va amărî pântece-

le tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; şi

era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Şi apoi mi-a

zis: Tu trebuie să prooroceşti, încă o dată, la popoare şi la neamuri şi la limbi şi la mulţi împăraţi.

(Apocalipsa 10.9-12)

Şi s-a iscat între ei şi neînţelegere: cine dintre ei se pare că e mai mare? Iar El le-a zis: Regii neamurilor

domnesc peste ele şi se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi

să fie ca cel mai tânăr, şi căpetenia ca acela care slujeşte. (Luca 22.24-26)

Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare

de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor. (Luca 21.24)

Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la ju-

decată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. (Ieremia 25.30)

Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea

Ta din neam în neam. (Psalmi 101.12, 13)

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. (Solomon 9.13)

Nebunia este, deseori, logica unei minţi pline de bun simţ, oprimate. (Oliver Wendell Holmes)

Nebunia/ A fi într-o minoritate, chiar şi o minoritate de unul, nu te face nebun. (George Orwell)

A-L cunoaşte pe Dumnezeu este începutul înţelepciunii. A nu-L cunoaşte pe Dumnezeu este începutul

nebuniei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Adevărata nebunie nu poate fi atinsă fără inteligenţă. (Henrik Tikkanen)

Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor: Nebunul

este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos. (Ecclesiastul 10.5, 6)

Atunci m-am încredinţat că înţelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întu-

nericului. Înţeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut şi eu

că aceeaşi soartă vor avea toţi. (Ecclesiastul 2.13, 14)

Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun

vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule,

vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

(Matei 5.21, 22)

Beţia este o nebunie voluntară. (Seneca)

Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. Nu răspunde nebunu-

lui după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu

se creadă înţelept în ochii lui. (Solomon 26.3-5)

Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi.

(Solomon 10.21)

Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pen-

tru omul priceput. (Solomon 10.23)

Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.

(Solomon 26.11)

Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat. (Solomon 12.15)

Calomnia nu este altceva decât “zgomotul” pe care îl fac cei nebuni. (Diogene din Sinope)

Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui

Dumnezeu. (I Corinteni 1.18)

Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a bi-

nevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne,

iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru

neamuri, nebunie. (I Corinteni 1.19-23)

Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

(Solomon 29.9)

Ce este mai greu decât plumbul şi cum se cheamă el? Nebunul. (Ecclesiasticul 22.15)

Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.

(Solomon 17.16)

Cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa e că şi nebunii au uneori dreptate. (Winston Churchill)

Cel care ezită este un nebun (Mae West)

Cel care învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care

doarme. (Ecclesiasticul 22.7)

Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău

. (Solomon 13.20)

Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui. (Solomon 10.8)

Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. (Solomon 14.17)

Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia.

(Solomon 14.29)

Cele mai înţelepte planuri neîncoranate de succes se numesc nebunii. (Mihai Eminescu)

Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)

Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de

nebunia lui. (Solomon 27.22)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.

(Solomon 17.28)

Corectează-mă dacă greşesc, dar nu cumva linia dintre normalitate şi nebunie devine tot mai subţire?

(George Price)

Creştinii sunt chemaţi să creadă în nebunia crucii. 6.8

Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului. (Ecclesiasticul 22.12)

Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o tre-

cere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. (Ecclesiastul 5.3)

Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el.

(Solomon 22.15)

Dacă un om nu este smintit, poate fi vindecat de orice nebunie în afară de vanitate.

(Jean Jacques Rousseau)

Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.

(Solomon 26.12)

De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)

Deci am zis în inima mea: "Aceeaşi soartă ca şi cel nebun avea-voi şi eu; atunci la ce îmi foloseşte înţelep-

ciunea?" Şi am zis în mintea mea că şi aceasta este deşertăciune. Căci pomenirea celui înţelept ca şi

a celui nebun nu este veşnică, fiindcă în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitaţi; atunci înţeleptul

moare ca şi nebunul. (Ecclesiastul 2.15, 16)

Există o linie subţire între geniu şi nebunie. Iar eu am şters această linie. (Oscar Levant)

Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte de iubita sa.

(Teologul Olivier Clément)

Gândul celui nebun nu este decât păcat; batjocoritorul este urgia oamenilor. (Solomon 24.9)

Goana nebună după bani este culmea păcatelor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este

prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. (Ecclesiastul 10.12, 13)

Infinit mai puternice decât raţiunea şi ştiinţa sunt ignoranţa şi nebunia. (Anatole France)

Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia. (Solomon 15.14)

În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. (Solomon 14..3)

În ziua aceea", zice Domnul, "voi lovi toţi caii cu spaimă şi pe călăreţi cu nebunie; şi voi deschide ochii

Mei asupra lui Iuda şi pe toţi capii popoarelor îi voi lovi cu orbire. (Zaharia 12.4)

Laudele şi ocările îl înnebunesc pe om pentru că îl fac să nu mai ştie cine este.(Părintele Savatie Baştovoi)

Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Solomon 15.2)

Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. (Solomon 17.12)

Munca oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie drumul nu poate să se ducă în cetate. (Ecclesiastul 10.15)

Nebun este cine trăieşte în propria-i lume. (Paulo Coelho)

Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos. (Ecclesiastul 10.6)

Nebunul îşi bate joc de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere. (Solomon 14.9)

Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze. Mai înainte ca să vor-

beşti, învaţă, şi mai înainte de boală te îngrijeşte. (Ecclesiasticul 18.18)

Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar

cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)

Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: "Mai de preţ este un pumn plin de odihnă

decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt". (Ecclesiastul 4.5, 6)

Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoştinţă.

(Ecclesiasticul 20.16)

Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (Ecclesiasticul 21.22)

Nefericirea este cancerul trupului şi nebunia minţii. (Valeria Mahok)

Noi socotim ca nebun cu adevărat pe cel care în loc de Dumnezeu are un idol neînsufleţit şi se leapădă de

Dumnezeul cel viu. (Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, trei fraţi care veniseră din Persia la Calce-

don unde se desfăşura un mare praznic păgân, pe timpul împăratului Iulian Apostatul. Li s-au tăiat

capetele, iar trupurile au fost arse.)

Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn)

Nu există geniu fără un dram de nebunie. (Aristotel)

Nu grăi la urechea celui nebun, căci el nu va băga de seamă iscusinţa graiurilor tale. (Solomon 23.9)

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun.

(Socrate)

Nu porni la drum cu cel cutezător ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după capul său, şi

nebunia lui te va pierde. (Ecclesiasticul 8.15)

Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta. Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie

să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci el. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobândeşti

bunăvoinţa lui. (Ecclesiasticul 8.17-19)

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni / Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni, / Căci am făcut adesea

din Tine robul meu / Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu, / În loc să vreau eu, Doamne, să fie vo-

ia Ta / Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea, / Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei / Şi să-mi slu-

jeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei, / Gândindu-mă că dacă îţi cânt şi Te slăvesc / Am drept să-ţi cer în-

tr-una să faci tot ce doresc. / O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga / Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau

în faţa Ta, / Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu, / Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu; /

Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga / E să doresc în toate să fie voia Ta.

(Rugăciunea părintelui Arsenie Boca)

Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. (Solomon 12.23)

Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.

(Solomon 17.24)

Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia. (Solomon 13.16)

"Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor,

până când veţi urî ştiinţa? Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi

duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. (Solomon 1.22, 23)

Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: "Către voi, oamenilor, se îndreaptă

strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi,

cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)

Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni. (Solomon 19.29)

Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea.

(Ecclesiasticul 22.9)

Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă.

(Solomon 27.3)

Pot să calculez mişcarea corpurilor cereşti, dar nu şi nebunia oamenilor. (Isaac Newton)

Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea. (Solomon 26.1)

Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost

numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui

Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti? Să fi fost oare nişte ne-

buni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a

lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea

şi urmăm ei? (Origen)

Studierea omenirii depăşeşte forţele omului. Numai nebunii o încearcă. (Jerome K. Jerome)

Sufletul cuprins de deznădejde în privinţa mântuirii nu este departe de nebunie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând

peste ceea ce a făcut un rege? (Ecclesiasticul 2.12)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta

este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmul-

ţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Un ziar este un mecanism pentru a-l face pe ignorant şi mai ignorant şi pe nebun mai nebun. (Scriitorul

american Henry Louis Mencken)

Unui om bogat i-a rodit din belsug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun

roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge

acolo tot grâul şi bunătăţile mele. …. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de

la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi

şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca 12.16-21)

Ura este nebunia inimii. (George Byron)

Viclenia, răutatea şi nebunia – surori sunt. (Proverb)

Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe. (Ecclesiastul 5.2)

Vorba celui cuvios este totdeauna cu înţelepciune; iar cel nebun se schimbă ca luna.

(Ecclesiasticul 27.11)

Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemăna-

rea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.

(Romani 1.22, 23)

Zis-a Avva Antonie: Va veni vremea când oamenii vor înnebuni, şi când vor vedea pe cineva că nu înne-

buneşte se vor ridica asupra lui zicând: El este nebun pentru că nu este asemenea nouă.

Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnici-

rile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. (Psalmi 13.1)

Necazurile/ Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am

biruit lumea. (Ioan 16.33)

Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: "Vezi cum s-a

smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile

în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!" (III Regi 21.28, 29)

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazu-

rile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe

acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam,

prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)

Cel ce cunoaşte adevărul nu se împotriveşte necazurilor, care vin asupra lui. Căci ştie că-l conduc

pe om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este

bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios

se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care

trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele

se vor face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă vom avea necazuri puţine, atunci şi puţin vom dobândi, puţin vom şi învăţa.

(Sfântul Anatolie de la Optina)

De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava

voastră. (Efeseni 3.13)

Dificultăţile sunt mai uşor de învins decât îndoiala. (Isaac Newton)

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne

pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile

cel Mare)

Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propiile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat. (Sofocle)

Ferice de acela care, pentru a deveni înţelept, trage învăţătură din păţania altuia. (Oxenstierna)

Fuga de răutate, exerciţiul cel mai la îndemână în timpul postului. Răutatea este o dispoziţie internă a su-

fletului de a face rău, opusă bunătăţii. Termenul a fost folosit de mai multe ori vizând oameni şi lu-

cruri în Noul Testament. Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se

înţelege prin răutate grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru

o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu pu-

tem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri sprituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci

şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu pără-

siţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui

Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)

În vremuri de restrişte iese la iveală superficialitatea structurii de bază. (Robert Browning)

Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)

Mângâierea în necazuri 5.18

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate

grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi,

aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem

avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate,

ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Mila este întristarea de bunăvoie pentru necazurile străine. (Sfântul Grigorie de Nazianz)