Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a scos din ţara

Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat". Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă şi se

veseleau de lucrurile mâinilor lor. (Faptele Apostolilor 7.39-41)

Din cauza păcatului neascultării protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, am pierdut haina de lumină protec-

toare dumnezeiască. 4.12

Doamne, Părintele şi Stăpânul vieţii mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea şi nu îngădui să

alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)

E bine să încercăm cât mai mult să păstrăm legăturile cu prietenii noştri sau legăturile cu părinţii sau cu

duhovnicii noştri, pentru că izolarea într-o astfel de afecţiune duce la pierderea oricărei speranţe.

(vezi Tristeţea)

E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania)

Este mare lucru să fie cineva părinte, căci, chiar când suferă din pricina copiilor, el nu-i urăşte. (Sofocle)

Este o cruce destul de grea pentru părinţi să fie modele pentru copii. (Sfinţii Părinţi)

Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti

Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut

din ea şi fiii lui şi turmele lui? (Ioan 4.11, 12)

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel

pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.11, 12)

Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care

Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a

zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. Şi El a zis că-

tre ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înţe-

les cuvântul pe care l-a spus lor. (Luca 2.46-50)

Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu u-

cizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe

tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.

(Marcu 10.18-20)

Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa

sunt copiii părinţilor tineri. (Psalmi 26.3, 4)

În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului,

căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11.25)

Întreg consumismul, care mişcă mecanismul economic global, speculează chiar aceste slăbiciuni ale omului,

pe care părinţii bisericii le numesc patimi. 8.20

„La un moment dat, Dumnezeu a venit să mă caute, iar eu L-am primit. Am pus în paranteză tot ce ştiam des-

pre religii şi I-am încredinţat existenţa mea. Am hotărât să devin creştin, dar creştin-ortodox, influenţat de

Lossky şi de Părinţi, pe care acesta îi preda cu o mare claritate“, mărturisea adesea Olivier Clément

studenţilor, prietenilor sau jurnaliştilor, dar fără să omită trecutul său. (Ziarul Lumina din 23.12.2014)

Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame. O casă şi o avere sunt moştenire de la

părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu. (Solomon 19.14, 15)

Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi

îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)

O, de I-aţi auzi glasul care zice: "Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii

în pustiu, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele. Patruzeci de ani am

urât neamul acesta şi am zis: "Pururea rătăcesc cu inima". (Psalmi 94.8-11)

Oare nu-i biserica mama celor orfani? (Honoré de Balzac)

Părinte, care este întrebarea de care vă temeţi cel mai mult la Judecată? De ce ai legat când nu trebu-

ia să legi şi de ce ai dezlegat când nu trebuia să dezlegi? (Părintele Paisie Olaru, în ultimele clipe ale vieţii)

Părinte, care este întrebarea de care vă temeţi cel mai mult la Judecată? De ce n-ai lucrat tot ce ţi s-a

descoperit? (Părintele Arsenie Papacioc, în ultimele clipe ale vieţii)

Părinte, iartă-le lor ca nu stiu ce fac. 10.3

Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face să cu-

noaştem voinţa Sa. 9.22

Părintele duhovnic este un antrenor al sufletelor. (Sfinţii Părinţi)

Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta. 9.22

Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3.21)

Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc. 7.8

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdea-

una o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucru-

rilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor

finite”, cum spunea Maurice Blonel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucru-

rile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limi-

tate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin

Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au

murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)

Precum sufletul e mai important decât trupul, aşa şi părinţii duhovniceşti sunt mai importanţi decât părinţii

trupeşti. (Sfântul Vasile cel Mare)

Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. Fericit este omul care-şi va umple

casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă. (Psalmi 1276.4, 5)

Răspuns-a Iacov lui Faraon: "Zilele pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi grele au fost zilele vie-

ţii mele şi n-am ajuns zilele anilor vieţii părinţilor mei, cât au pribegit ei în zilele lor". (Facerea 47.8)

Rolul părintelui duhovnicesc. 3.1

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare

tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă

de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă

pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe

care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă

poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)

Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă

şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. (Luca 16.24)

Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu pu-

tinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. (Matei 26.39)

Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi

din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. (Matei 3.9)

Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei ne-

ascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit. (Luca 1.17)

Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi

pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele

voastre. (Luca 21.16-19)

Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoş-

teau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu

tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)

Vii aici de o grămadă de vreme şi nu mă întrebi niciodată nimic. Îmi ajunge să te privesc, părinte.

(Sfântul Antonie cel Mare şi un părinte care învăţa mult de la el numai privindu-l)

Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dum-

nezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru

datina voastră. (Matei 15.5, 6)

Zis-a un bătrân: Tu, fiule, citeşte vieţile şi vorbele sfinţilor şi prea-cuvioşilor părinţi, şi ele îţi vor lumina

sufletul.

Părul/ Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub cră-

cile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului şi el a rămas spânzurat în

văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte. (II Regi 18.8)

Cu timpul, omul îşi pierde părul, dinţii şi iluziile. (Proverb)

Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temni-

ţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie. Puneţi deci în

inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia

nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspunda toţi potrivnicii voştri. Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi

şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din

capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. (Luca 21.12-19)

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au

făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o

litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi lea şters cu părul capului ei, iar casa s-a

umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pen-

tru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru

că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: La-

s-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă

aveţi totdeauna. (Ioan 12.1-8)

El este acela despre care a zis proorocul Isaia: "Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte

faceţi cărările Lui". Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul

mijlocului, iar hrana era lăcuste şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată

împrejurimea Iordanului. (Matei 3.3-5)

Faima celor tineri este puterea lor şi podoaba celor bătrâni părul lor cărunt. (Solomon 20.29)

Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le: Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi

mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voas-

tră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri. Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit

lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce. (Faptele Apostolilor 27.33-35)

În toate zilele făgăduinţei sale de nazireu să nu treacă brici pe capul său; până la împlinirea zilelor, câte a afi-

erosit Domnului, este sfânt şi trebuie să crească părul pe capul lui. (Numerii 6.5)

Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă

învaţă oare însăşi firea că necinste este pentru un bărbat să-şi lase părul lung? Şi că pentru o femeie, dacă

îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. (I Corinteni 11.13-15)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe,

ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare

preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Şi era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei. Iar Maria era aceea care a

uns cu mir pe Domnul şi I-a şters picioarele cu părul capului ei, al cărei frate Lazăr era bolnav. Deci

au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubeşti este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis:

Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se

slăvească. Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci

a rămas două zile în locul în care era. Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea.

(Ioan 11.1-7)

Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte. Şi a-

tunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: "Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui

Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi

eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni". Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au che-

mat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: "Veniţi acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!" şi au venit la ea

fruntaşii Filistenilor şi au adus argintul cu ei. Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi

i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi şi s-a depărtat de el pute-

rea lui; iar ea a zis: "Samsoane; Filistenii vin asupra ta!" Şi deşteptându-se el din somnul său, a zis: "Voi

face ca mai înainte şi mă voi scăpa de ei". Dar nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Atunci l-au luat frun-

taşii Filistenilor şi i-au scos ochii şi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu două lanţuri de aramă şi râşnea în tem-

niţă. Şi a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese tuns. (Judecători 16.16-22)

Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.

Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul ca-

pului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în

sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răs-

punzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. …. Simon, răspun-

zând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se că-

tre femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea

însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. (Luca 7.37-44)

Şi îşi va tunde nazireul la intrarea cortului adunării capul său de nazireu şi va lua părul capului său de nazireu

şi-l va pune pe focul cel de sub jertfa de împăcare. (Numerii 6.18)

Şi m-am întors să văd al cui este glasul care vorbea cu mine şi, întorcându-mă, am văzut şapte sfeşnice de aur.

Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi în-

cins pe sub sân cu un brâu de aur. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui,

ca para focului. (Apocalipsa 1.12-14)

Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac

de păr şi luna întreagă s-a făcut ca sângele, şi stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul

îşi leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de

piele pe care o faci sul şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)

Un fir de păr nu se mişcă fără voia lui Dumnezeu, dar lumea întreagă? 4.9

Vorba celui ce mult se jură zbârleşte părul şi vrajba lui asurzeşte urechile. (Ben-Sirah)

Păsările/ Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? (Isaia 60.8)

Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă. (Rabindranath Tagore)

Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să

adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. (Matei 23.37)

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu pi-

cioarele şi păsările cerului au mâncat-o. (Luca 8.5)

Inteligenţa fără ambiţie este ca o pasăre fără aripi. (Salvador Dali)

Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai

sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Pasărea vicleană dă singură în laţ. (Ion Neculce)

Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.

(Solomon 26.2)

Privighetoarea înţeleaptă cântă fiecare cântec de două ori. Ca să nu crezi că nu poate retrăi primul extaz

spontan. (Robert Browning)

Sufletul are iluzii, precum pasărea are aripi; e ceea ce îl susţine. (Victor Hugo)

Şi am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas puternic, grăind tuturor păsărilor care zboară spre

înaltul cerului: Veniţi şi vă adunaţi la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mâncaţi trupuri de împăraţi

şi trupuri de căpetenii de oşti şi trupurile celor puternici, şi trupurile cailor şi ale călăreţilor lor, şi trupurile

tuturor celor slobozi şi celor robi, şi ale celor mici şi celor mari. (Apocalipsa 19.17, 18)

Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc? (Psalmi 54.6)

Şi zicea: Cum vom asemăna împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui? Cu grăuntele de muştar

care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ; dar, după ce s-a

semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot

să sălăşluiască păsările cerului. (Marcu 4.30-32)

Un bătrân care păzea curmalele: fugiţi de aici gândurile mele cele dinăuntru şi păsările cele din afară.

(Patericul)

Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemăna-

rea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor.

(Romani 1.22, 23)

Pătimirea/ Aşadar, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul

a isprăvit cu păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor,

ci după voia lui Dumnezeu. (I Petru 4.1, 2)

Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept

al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor.

(Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti)

Dar de veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Iar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi.