Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte

(I Petru 3.14)

Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit nici un rău. (Faptele Apostolilor 28.5)

Dragostea e născută din nepătimire. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte au voit; aşa şi Fiul

Omului va pătimi de la ei. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.

(Matei 17.12, 13)

Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional care s-a lepădat de poftele lumeşti. (Evagrie Ponticul)

În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi;

doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui

Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5

Oare ce poate însemna pătimirea mea, pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi?

(Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Prin porunci, Domnul face nepătimaşi pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieştile dogme le dăru-

ieşte luminarea cunoştinţei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său, a pătimit în afara porţii. Deci dar să ieşim

la El, afară din tabără, luând asupra noastră ocara Lui. (Iacob 13.12, 13)

Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu

va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al lui Hristos. (Patericul)

Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos,

dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim. (Romani 8.17)

Şi după ce m-am născut, am respirat aerul obştesc şi pe pământul obşteştii pătimiri am căzut şi eu, şi gla-

sul meu dintâi, la fel ca la toată lumea, a fost plânsul meu. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.3)

Păzirea/ Avva Pimen către Avva Ammun: Dacă nu poti păzi tăcerea e mai bine să vorbeşti după cuvintele bătrânilor,

iar nu după cărţi.

Care e diferenţa dintre un filosof şi un creştin? Unul este discipol al Greciei, celălalt al cerului. Unul care um-

blă după glorie, celălalt după mântuire. Unul mânuitor al vorbelor, celălalt al faptelor bune. Unul care

clădeşte şi altul care dărâmă. Unul iubitor de greşeală, celălalt duşman al ei. Unul care strică adevărul

şi altul care-l restabileşte, lămurindu-l. Unul care fură şi altul care păzeşte să nu se fure. (Tertulian)

Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său. (Solomon 28.7)

Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu

cinste. (Solomon 27.18)

Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Ecclesiastul 11.4)

Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui.

(Solomon 13.3)

Cine păzeşte poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzeşte de orice rău. 6.5

Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi,

pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)

Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi, şi dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe

Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele

noastre, ci şi pentru ale lumii întregi. Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui.

(I Ioan 2.1-3)

"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om,

măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic:

"Viu este Domnul", ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)

Dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atât el, cât şi neamul lui, ar fi rămas în rai. 2.14

Doamne, Dumnezeul meu, păzeşte-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)

Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului. Omul

care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de

prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)

E mai uşor să te păzeşti de o femeie sau de un bărbat iute la mânie decât de un om viclean şi tăcut.

(Euripide)

Fii treaz, sfătuieşte-te, păzeşte cele prezente, poartă grijă de cele viitoare. (Sfântul Vasile cel Mare)

Greşalele drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă

David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am,

păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)

Harul Sfântului Duh, care-l păzeşte de orice păcat. 2.14

Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.28)

Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată ceta-

tea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8.33, 34)

În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. (Solomon 14..3)

Întâiul şi cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuţilor, adică smerenia, este rodul

adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi un

cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legă-

turii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, suntem

neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest

dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

Întristarea din cauza durerilor trupului este un ajutor de a păzi poruncile lui Dumnezeu. (Patericul)

Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi mânie, două dintre cele mai mari ispite care

pândesc pe om. 10.7

M-am ţinut cu pasul meu după pasul Lui, am păzit calea Lui şi nu m-am abătut din ea. (Iov 23.11)

Munca este îngerul păzitor al omului. (Concepcion Arenal)

Păzeşte-mă, Doamne, de vrăjmăşia prietenilor. (Lope de Vega)

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. (Solomon 4.23)

Păzirea poruncilor. 6.5

Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur. (Filipeni 3.2)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai

tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte.

(Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)

Pe slujitorul lui Hristos îl păzeşte, nu straja trupească, ci providenţa dumnezeiască.

(Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Postul păstrează, în cel care-l păzeşte, darurile lui Dumnezeu şi-l îmbracă în haina luminii dumnezeieşti. 6.17

Postul, bun păzitor al sufletului, întemeiere împreună lucrătoare a trupului. 2.9

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită.

(Emile Augier)

Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o păzească, deşi aproape toţi se nasc cu ea. (Hipocrate)

Suferinţa este îngerul păzitor. (Părintele Constantin Galeriu)

Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat

şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul

lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)

Un bătrân care păzea curmalele: fugiţi de aici gândurile mele cele dinăuntru şi păsările cele din afară.

(Patericul)

Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti

să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urme-

ază-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)

Pâinea Sfântă. 5.10

Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; (Matei 6.11)

Pâinea noastră cea spre fiinţă şi pâinea noastră cea Sfântă. 5.10

Pâinea vieţii, trupul şi sângele Domnului. 2.2

Pâinea/ A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat

toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri. (Matei 15.36, 37)

Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.

(Solomon 20.17)

Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut,

a luat pâine, şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru

voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este

Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.

(I Corinteni 11.23-25)

Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu

mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind.

Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în

linişte şi să-şi mănânce pâinea lor. (I Timotei 3.10-12)

Cu o pâine hrăneşti un om, cu Pâinea Hristos hrăneşti omenirea întreagă! (Părintele Dumitru Păduraru)

Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!

Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înantea ta; nu mai

sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.17-19)

Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinţii Părinţi)

De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este:

"Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu". (Matei 4.3, 4)

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar pri-

veghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi

pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126.1, 2)

Educaţia este pâinea sufletului. (Giuseppe Mazzini)

El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doam-

ne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus

i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

(Matei 15.26-28)

Iar David a răspuns preotului Ahimelec: "Regele mi-a încredinţat o taină şi mi-a zis: Să nu ştie nimeni pentru

ce te-am trimis şi ce însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit. Dă-mi dar ce

ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!" Preotul însă a răspuns lui David şi i-a zis: "Pâine obiş-

nuită n-am la îndemână, dar este pâine sfinţită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce".

Iar David a răspuns preotului şi i-a zis: "Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat,

şi vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deşi călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va ră-

mâne curată în vasele (trupurile) lor". Şi i-a dat preotul pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de

pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la faţa Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.

(I Regi 21.2-6)

Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi,

acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că

acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.

(Matei 26.26-28)

Înmulţirea pâinilor 2.2

Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă.

(Solomon 17.1)

Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine. (Solomon 12.9)

Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu

împovărăm pe nimeni dintre voi. (I Timotei 3.8)

Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine.

(Solomon 20.13)

Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. 5.10

Nu te sătura cu pâine şi nu vei pofti vin. (Amma Singlitichia)

Pâine cu sare e gata mâncare. (Anton Pann)

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin

Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au

murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)

Să nu cumva să mijlociţi şi să fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt grâul lui Dumnezeu, lăsaţi-mă să fiu

măcinat de dinţii fiarelor, ca să mă fac pâine neprihănită lui Hristos. ( Sfântul Ignatie Teoforul)

Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, o

săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos,

pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de

taină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)

Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?"

- Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. "Oare, va putea da şi pâine,

sau va putea întinde masă poporului Său?" Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a

aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel. (Psalmi 77.22-25)

Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a

zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a

zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".

(Matei 4.2-4)

Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce va crede în Mine nu va

înseta niciodată. (Ioan 6.35)

Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini. (Matei 16.5)

Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce.

Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci

şi şase de suflete. (Faptele Apostolilor 27.35-37)

Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoşteau

nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot

Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închi-

puie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete

de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în care

Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face.

(Solomon 28.3)

Pânda/ De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va

cere de la neamul acesta. Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi

intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat. Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început

să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L şi căutând să prindă

ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. (Luca 11.51-54)

Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele. (Ecclesiasticul 11.34)

În orice carieră duşmanii stau la pândă; ei nu pot fi învinşi decât prin stăpânire de sine şi veselie. (Goethe)

Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi de mânie, două dintre cele mai mari ispite care pân-

desc pe om. 10.7

Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el; iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui,

nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el. (Psalmi 36.32, 33)

Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi. Iar Domnul va râde de el, că mai îna-

inte vede că va veni ziua lui. (Psalmi 36.12, 13)

Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.

(Psalmi 9.28)

Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl

va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Şi a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Şi a

zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau; şi

privindu-i pe ei cu mânie şi întristându-Se de învârtoşarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Şi a în-

tins-o, şi mâna lui s-a făcut sănătoasă. Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca

să-L piardă. (Marcu 3.1-6)

Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă; aprigă şi de neţinut în

frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ.

(Solomon 7.10-12)

Şi pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă în cuvânt şi să-L dea

stăpânirii şi puterii dregătorului. Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu

cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului

sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui

chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Ce-

zarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Şi nu L-au putut prinde în cuvânt

înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut. (Luca 20.20-26)

Un om oarecare, din seminţia lui Levi, şi-a luat femeie din fetele lui Levi. Femeia aceea a luat în pântece şi

a născut un băiat şi, văzând că e frumos, l-a ascuns vreme de trei luni. Dar, fiindcă nu putea să-l mai do-

sească, a luat mama lui un coş de papură şi l-a uns cu catran şi cu smoală şi punând copilul în el l-a aşe-

zat în păpuriş, la marginea râului. Iar sora copilului pândea de departe ca să vadă ce are să i se întâmple.

Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu să se scalde, şi roabele ei o însoriră pe malul râului. Şi văzând

coşul în păpuriş, ea a trimis pe una din roabele sale să-l aducă. Şi, deschizându-l, a văzut copilul: era un

băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: "Acesta este dintre copiii Evrei-

lor". Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: "Voieşti să mă duc să-ţi chem o doică dintre evreice,

ca să alăpteze copilul?" Fata lui Faraon i-a zis: "Du-te!" Şi s-a dus copila şi a chemat pe mama pruncului.

Atunci fata lui Faraon i-a zis: "Ia-mi copilul acesta şi mi-l alăptează, că eu am să-ti plătesc! " şi a luat fe-

meia copilul şi l-a alăptat. După ce a crescut copilul, doica l-a dus la fata lui Faraon şi i-a fost ca fiu şi

i-a pus numele Moise, pentru că îşi zicea: "Din apă l-am scos!" (Ieşirea 2.1-10)

Pântecele/ Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ, s-a închinat, şi a rostit:

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat;

fie numele Domnului binecuvântat!" Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt

de hulă împotriva lui Dumnezeu. (Iov 1.20-22)

Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să

vină la mine Maica Domnului meu? (Luca 1.39-43)

Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei

sale se va umple deDuhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.