Învăţământul şi cercetarea ştiinţifică românească: în căutarea unui nou echilibru (XXIX)

Învăţământul şi cercetarea ştiinţifică românească: în căutarea unui nou echilibru (XXIX)

Lucrare publicată (fascicula 29 a seriei “Învăţământul şi cercetarea ştiinţifică românească – în căutarea unui nou echilibru”), în revista Evrika, 20(230) pag. 51-53, octombrie 2009
DUPĂ DOI ANI DE LA DECESUL PREMATUR AL PROFESORULUI WALDEMAR GORZKOWSKI

Cu ocazia aniversării a 70 ani (12 noiembrie 1939) de la naşterea sa

Prof. dr. Dan-Alexandru Iordache, catedra de Fizică II, Universitatea Politehnica din Bucureşti

Este bine-cunoscut proverbul “Nu vede pădurea, din cauza copacilor!”, a cărui principală semnificaţie constă în faptul că – pentru a aprecia corect un anumit sistem (în particular, o persoană fizică) – este necesar să te îndepărtezi suficient (în spaţiu, dar încă mai mult – în timp) de acesta.

Am fost cu toţii şocaţi de decesul prematur (la cca. 67 ani şi 8 luni) al mult regretatului Profesor Waldemar Gorzkowski, preşedintele Comitetelor Olimpiadelor internaţionale de Fizică (OIF), respectiv concursului internaţional de cercetare ştiinţifică pentru elevii de liceu “First Step to Nobel Prize in Physics” (FS), în cursul celei de a 3-a zile (15 iulie 2007) a OIF-2007 (Isfahan, Iran). Am evidenţiat atunci [1] rolul deosebit de important al OIF pentru dezvoltarea la parametri normali a învăţământului ştiinţific preuniversitar (şi – implicit - chiar universitar) de Fizică din ţara noastră.

Între timp, au fost publicate (respectiv au devenit cunoscute la noi) o serie de alte lucrări legate direct [2], [3] sau indirect [4], [5] de multiplele activităţi (cu repercusiuni didactice mondiale) ale Profesorului Waldemar Gorzkowski, care permit acum o evaluare mai precisă a contribuţiilor sale, precum şi a tendinţelor internaţionale privind învăţământul preuniversitar de Fizică.

Pot fi reliefate astfel următoarele elemente esenţiale ale temei “Profesorul Waldemar Gorzkowski şi tendinţele internaţionale de perfecţionare a învăţământului preuniversitar de Fizică”.
1) Este interesant să subliniem faptul că – deşi a lucrat în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Fizică al Academiei Polone de Ştiinţe [1963 până în 2006 (când s-a pensionat, continuându-şi însă activităţile ştiinţifice la Institutul de Fizică)] şi – în paralel – profesor al facultăţii de Fizică a Universităţii din Varşovia (1977-1980, 1984-1985 şi 1995-1999), profesorul Waldemar Gorzkowski (1939-2007) a avut cele mai bune rezultate profesionale ca elev în domeniul Chimiei (3 premii naţionale la Olimpiadele Poloniei de Chimie), iar preocupările profesionale din perioadele studiilor de Masterat şi – respectiv – Doctorat au fost legate în bună măsură de Matematici: atât teza sa de masterat “Grupul spaţial al piritei ” (publicată în prestigioasa revistă ştiinţifică internaţională Physica Status Solidi), cât şi teza de doctorat “Reprezentări tranzitive ale grupurilor punctuale cristalografice” abordând probleme de Cristalografie descrise prin noţiuni specifice de teoria grupurilor. Reiese din cele de mai sus faptul că performanţele deosebite din cadrul unei discipline (în cazul de faţă, Fizica) se pregătesc şi prin studii aprofundate în domenii … conexe!¹

2) Regândirea şi schimbarea radicală (în bine!, în anii 1970) a învăţământului ştiinţific de Fizică din ţara noastră a fost o consecinţă a rezultatelor foarte slabe [1] obţinute de liceenii români la primele trei Olimpiade internaţionale de Fizică (iniţiate de cei 3 profesori universitari prieteni: Czeslaw Scislowski (Polonia), R. Kunfalvi (Ungaria) şi R. Kostial (Cehoslovacia)] şi … ambiţiilor conducerii de stat din acea perioadă! Se constată încă odată că destul de multe dintre schimbările radicale de la noi îşi au cauza în evenimente produse în alte ţări (de regulă, nu foarte îndepărtate!).

3) Schimbarea sistemului învăţământului ştiinţific de Fizică din ţara noastră nu s-a datorat profesorului Waldemar Gorzkowski, dar – prin funcţiile de conducere a Olimpiadelor internaţionale de Fizică, încredinţate prima dată cu ocazia celei de a 14-a OIF de la Bucureşti, 1983 - d-sa a coordonat activităţile ştiinţifice şi organizatorice ale OIF pe durata a nu mai puţin de 24 ani (1984-2007), în cursul cărora au fost confirmate (îndeosebi în intervalul 1984-1997) efectele benefice ale programei şcolare de Fizică din 1978 (şi a acelor versiuni ulterioare care au menţinut structura sa). Trebuie să subliniem faptul că – pe parcursul celor 24 ani de conducere a OIF de către Profesorul Waldemar Gorzkowski – numărul ţărilor participante a crescut de la 16 ţări (OIF-1983, Bucureşti) la peste 90 ţări din întreaga lume [2d].
4) Datorită creşterii “exponenţiale” a numărului ţărilor participante la OIF, acest număr (precum şi cel al participanţilor fizici) au atins ordinul de mărime al ţărilor (respectiv, reprezentanţilor) admise în Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), fără ca OIF să aibă (evident) nici fondurile şi nici structura organizatorică a ONU. Din acest motiv, a fost necesară o regândire a organizării OIF, profesorul Waldemar Gorzkowski propunând: a) organizarea unor Olimpiade internaţionale continentale, începând cu continentele cu cele mai multe ţări participante: Asia [propunerea a fost materializată prin organizarea Asian Physics Olympiads, AphOs, începând din anul 2000, ediţie organizată de Indonezia şi continuând anual (cu 2 luni înaintea OIF) până în prezent, cu participarea a nu mai puţin de 8 elevi/ţară, în loc de 5 elevi/ţară ca în cazul OIF], respectiv Europa [2c] [nefinalizată, datorită interesului clar mai mare al majorităţii ţărilor Uniunii europene pentru alte competiţii ştiinţifice liceale, spre exemplu pentru International Young Physicists Tournament, v. mai jos, decât pentru o nouă competiţie (zonală) de tipul OIF], după care ar fi urmat reducerea numărului ţărilor participante la OIF, printr-o: b) selecţie continentală. Se constată astfel interesul mult mai mare al ţărilor asiatice (decât al ţărilor central- şi vest-europene) pentru competiţiile de Fizică de tipul OIF.
5) În jurul anului 1990, au început preocupările pentru organizarea unor concursuri de cercetare ştiinţifică pentru elevi. Acestea au fost ”materializate” în variantele concursurilor cu teme: a) impuse [17 teme anunţate cu 10 luni înaintea competiţiei, care presupune multiple tururi de calificare (desfăşurate la locul concursului), în cadrul cărora echipele naţionale participante trebuie să-şi asume succesiv rolurile de: a) raportor, b) oponent, c) referent], propusă pentru prima dată şi organizată de Ministerul Învăţământului al URSS în 1988, apoi preluată pe plan internaţional sub forma concursurilor International Young Physicists’ Tournament [4], [5], respectiv: b) liber alese (organizată de Institutul de Fizică al Academiei Poloniei [în principal de către Profesorul Waldemar Gorzkowski], mai întâi sub forma naţională (1991/1992), apoi generalizată pe plan internaţional sub forma concursurilor “First Step to Nobel prize in Physics” (FS) [3]).

Deoarece concursurile FS nu solicită: a) deplasarea şi prezenţa pe durata a cca. 8 zile în ţara organizatoare (ca în cazul IYPT), lucrările elaborate fiind trimise prin poştă şi evaluate de cercetătorii Comitetului internaţional FS, b) o largă documentare în domeniile celor 17 teme impuse (care – conform regulamentului IYPT – poate fi realizată cu ajutorul institutelor de cercetări şi Academiilor de ştiinţe din orice ţară), participarea la concursurile First Step (iniţiate de Profesorul Waldemar Gorzkowski) este mult mai ieftină decât participarea la concursurile IYPT, care necesită clar sponsorizări din partea statelor interesate sau ale unor fundaţii puternice cu obiective ştiinţifice, concursurile First Step fiind astfel mult mai accesibile pentru elevii din ţările sărace.

6) Probabil că din motive financiare, Ministerul Învăţământului (apoi al Educaţiei, Cercetării şi Tineretului) şi inspectoratele şcolare din ţara noastră nu au sprijinit practic deloc (nici măcar prin depistarea unor posibili sponsori) aceste concursuri (de cercetare ştiinţifică pentru elevi), pe care le considerăm totuşi foarte importante pentru formarea unor viitori cercetători de valoare.

Din acest motiv, participarea elevilor români la concursurile internaţionale de tipul IYPT [perfect posibilă şi realizată pentru elevii din Ungaria, Slovacia, Iran, Mexic, etc şi intenţii de participare (observatori în 2008, 2009) ale unor ţări precum Slovenia, Serbia, Macedonia, Tailanda, etc] a fost permanent imposibilă pentru noi.

Datorită iniţiativelor personale ale unor deosebit de merituoşi profesori liceali de Fizică (în primul rând a profesorului Sever Georgescu [6], dar şi ale prof. univ. Adrian Dafinei, prof. dr. Sandu Golcea (Timişoara), prof. Adrian Constantin Stăvaru (Turda, îndeosebi în anii 1998, 1999), prof. Mircea Samfirescu (Turnu Severin), etc, chiar în absenţa implicării organismelor specializate ale statului, ţara noastră s-a putut clasa pe locuri onorabile atât în clasamentul celor 74 ţări participante la primele 13 ediţii (până în 2005, inclusiv) ale “First Step to Nobel Prize in Physics” după: a) numărul lucrărilor prezentate (1. India 260 lucrări, 2. Turcia 227 lucrări, 3. Iran 140 lucrări, 4. Ukraina 128 lucrări, 5. Iordania 89 lucrări, 6-7. România, Rusia - câte 71 lucrări, etc), b) eficienţa participării (1. Serbia & Muntenegru 66,3%, 2. Singapore 52,6%, 3. Cehia 44,4%, 4. USA 43,8%, 5. Bulgaria* 35,0%, 6. Letonia 32,2%, 7-8. Indonezia*, Israel 30,0%, 9. Croaţia 26,0%, 10. Polonia 25,3%, 11. Belarus 23,4%, 12. Rusia 22,4%, 13. Ukraina 20,5%, 14. Kazahstan 16,7%, 15. China 12,4%, 16. România 12,2%, etc) [1].

Se constată astfel că puţinele (datorită sponsorizării exclusive de … către profesorii conducători ai lucrărilor de iniţiere în cercetarea ştiinţifică a elevilor!) rezultate valoroase de cercetare ştiinţifică ale elevilor români care au fost certificate pe plan internaţional se datorează tot iniţiativei Profesorului Waldemar Gorzkowski de iniţiere şi organizare pe durata a 15 ani (1993-2007) a concursurilor internaţionale “First Step to Nobel Prize in Physics”.
În rest, pentru a accede la faza superioară (IYPT, preferată v. [4] de majoritatea ţărilor Uniunii Europene şi … nu numai!) a concursurilor internaţionale de iniţiere a elevilor noştri în cercetarea ştiinţifică din domeniul Fizicii, tot profesorii noştri vor trebui să identifice şi să activeze surse PUTERNICE de finanţare pentru iniţierea în cercetarea ştiinţifică în domeniul Fizicii!

Referinţe

1. 
   D. Iordache “O viaţă dedicată în exclusivitate Fizicii. Profesorul Waldemar Gorzkowski (1939-2007) – preşedintele principalelor Asociaţii mondiale pentru stimularea perfecţionării învăţământului de Fizică din licee – a încetat din viaţă (15 iulie 2007)”, Evrika, 18(207), p. 2-8, noiembrie 2007.
   
2. 
   a) W. Gorzkowski, editor “International Physics Competitions”, Instytut Fizyki Polish Academy Nauki (PAN), Warszawa, 1999; b) V. Urumov “International Physics Olympiad 2006 (37^th IphO, Singapore), Europhysics News, 38(1) p. 12(2007); c) W. Gorzkowski “Physics Euro-Olympiad (PhEO) – a Proposal”, Europhysics News, 38(4) 6-7 (2007); d) V. Urumov “The International Physics Olympiad – 2007. W. Gorzkowski (1939-2008)”, Europhysics News, 38(5) p. 7(2007); e) http://www.jyu.fi/tdk/kastdk/olympiads/.
   
3. 
   a) W. Gorzkowski, editor “Proceedings of the 1^st international Competition “First Step to Nobel Prize in Physics””, Supplement of Acta Physica Pol. A, 85(1994); … f) W. Gorzkowski, editor “First Step to Nobel Prize in Physics – Proceedings of the 6^th International Competition in Research Projects for High School Students, 1997/1998”, Instytut Fiziky PAN, Warszawa, 1999; … m) W. Gorzkowski, P. Janiszewski, J. Mostowski, editors “First Step to Nobel Prize in Physics - Proceedings of 13^th International Competition in Research Projects for High School Students, 2004/2005”, Instytut Fiziky PAN, Warszawa, 2006.
   
4. 
   a) G. Tibell “Young Physicists (report on the 11^th International Young Physicists’ Tournament from Donaueschingen (Southern Germany), May 31-June 6, 1998”, Europhysics News, 29(5) p. 177(1998); b) G. Tibell “International young physicists (report on the 14^th Young Physicists’ Tournament, Espoo – Finland, 22-29 May 2001”, Europhysics News, 32(4) 120, July-August 2001; c) G. Tibell “The 18^th IYPT in Winterhur (CH), July 14-21, 2005”, Europhysics News, 37 (1) p. 10(2006); d) G. Tibell (IYPT President 1998-2008) “A look at the 21^st IYPT (Croatia, July 2008)”, Europhysics News, 39(5) p. 11(2008).
   
5. 
   R. Pop: (i) “Al 11-lea Turneu Internaţional al Tinerilor Fizicieni, Donauschingen, Germania, 31 mai – 6 iunie 1997”, Evrika, 9(103) pag. 37-38(1999); (ii) ibid., Al 16-lea IYPT, Uppsala, Suedia, 1-8 iulie 2003, Evrika, 13(155-156) pag. 55-56, iulie-august 2003.
   
6. 
   S. I. Georgescu “Primul pas spre Premiul Nobel în Fizică. Ghid pentru cercurile de Fizică”, Editura Curtea veche, Bucureşti, 2001.
   

LA “ÎNCHIDEREA EDIŢIEI”:

Comitetul internaţional pentru acordarea premiilor Nobel a anunţat la 6 octombrie 2009 că premiul Nobel pentru Fizică a fost acordat în acest an (2009) oamenilor de ştiinţă americani:

“Charles K. Kao – for groundbreaking achievements concerning the transmission of light in fibers for optical communications and Willard S. Boyle and George E. Smith for the invention of an imaging semiconductor circuit – the CCD sensor”.

Dorim să menţionăm faptul că revista Evrika a prezentat frecvent informări privind rezultatele obţinute pe plan internaţional în cadrul acestor domenii, în particular prin lucrările:

1. 
   L. Deleanu “Fibre optice”, Evrika 12(137) pag. 50-52, ianuarie 2002.
   
2. 
   C. Găvănescu “Senzorii de imagine ai camerelor foto digitale”, Evrika 16(185) pag. 12-14, ianuarie 2006.
   
3. 
   D. Iordache “Probleme rezolvate de optică aplicată în teoria fibrelor optice pentru comunicaţii”, Evrika, 18(215-216), pag. 71-76, iulie-august 2008.
   

d) O. Radu, D. Radu, D. Iordache “Studiul sistemelor de comunicaţii optice folosind semnale solitonice”, Evrika, 19(218), pp. 51-57, octombrie 2008.

e) Fl. Uliu “Propagarea semnalelor electromagnetice prin fibrele optice”, Evrika 20(229) pag. 29-32, septembrie 2009.

f) D. Radu, O. Radu, D. A. Iordache “Metode şi tehnici moderne utilizate în astronomie” (cu ocazia anului internaţional al Astronomiei – 2009), Evrika, 20(229) pag. 45-52, septembrie 2009.

1 Menţionăm şi faptul că ilustrul om de ştiinţă britanic Paul Adrien Maurice Dirac (1902-1984), laureat al premiului Nobel pentru Fizică în 1933 “for the discovery of new productive forms of atomic theory”, era licenţiat (1921) al Uni-versităţii din Bristol în domeniul ingineriei electrice şi doctor (1926) al Universităţii din Cambridge în … matematică!