| Adunarea Atlanticului de Nord. Spiritul de coeziune ce caracterizează
Alianţa Nord-Atlantică este considerabil întărit prin existenţa
unei instituţii parlamentare specifice acestei organizaţii. Instanţa parlamentară
a NATO este Adunarea Atlanticului de Nord (NAA-North
Atlantic Assembly).
Cu toate că este independentă faţă de structurile Alianţei, Adunarea
Atlanticului de Nord constituie un instrument de legătură între
parlamentele ţărilor membre şi NATO. Membrii NAA sunt numiţi de
către şi din rândul parlamentelor statelor membre, urmând procedurile
121
naţionale şi în funcţie de ponderea pe care partidul politic din care fac
parte o are în parlamentul respectiv.
NAA se reuneşte în sesiune plenară de două ori pe an în capitala
unei ţări membre, la invitaţia parlamentului acesteia. Adunarea Atlanticului
de Nord este structurată în cinci comisii: Comisia politică,
Comisia de apărare şi securitate, Comisia economică, Comisia ştiinţifică
şi tehnică şi Comisia pentru probleme civile. Aceste comisii se
reunesc în mod regulat şi prezintă rapoarte asupra activităţii lor cu
ocazia sesiunilor plenare ale NAA. NAA dispune de un secretariat restrâns,
cu sediul la Bruxelles.
Adunarea Atlanticului de Nord poate juca un rol important, chiar
dacă indirect, în elaborarea politicii Alianţei Nord-Atlantice, recomandările
şi rezoluţiile sale fiind transmise guvernelor şi parlamentelor
naţionale, precum şi Secretariatului General al NATO.
Mecanismul de cooperare în cadrul NATO, precum şi între
Alianţă şi partenerii săi din ţările Europei Centrale şi de Est şi din
statele rezultate din dezintegrarea fostei URSS a fost dezvoltat în 1991
prin crearea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantic (NACC).
Acesta a prezentat în 1992 un prim program de lucru pentru dialog,
parteneriat şi cooperare prin care se stabileau paşii ce trebuia făcuţi în
acest sens, precum şi principalele teme asupra cărora NACC urma
să-şi concentreze eforturile.
Lansarea, în ianuarie 1994, a iniţiativei
Dostları ilə paylaş: | 
