Instituţiile UE
Încă de la început, sarcina realizării scopurilor pentru care au
fost create cele trei Comunităţi (CECO, CEEA, CEE) a fost încredinţată
unui număr de patru instituţii: Comisia, Consiliul, Parlamentul
European şi Curtea de Justiţie. La acestea s-a adăugat ulterior Curtea
de Conturi, care există din 1977, dar a fost formal menţionată ca instituţie
fundamentală abia în Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare
la 1 noiembrie 1993. Prin acelaşi Tratat au fost înfiinţate şi o serie de
alte instituţii noi, pe care le vom aminti mai târziu, importante pentru
funcţionarea ansamblului comunitar, dar fără să joace un rol comparabil
cu al celor deja menţionate.
Cât priveşte sediile principalelor instituţii comunitare, acestea au
rămas neschimbate: Comisia Europeană şi Consiliul UE la Bruxelles,
Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi la Luxemburg, Parlamentul
European la Strasbourg (în timpul sesiunilor ordinare), Luxemburg
(Secretariatul General) şi Bruxelles (comisii parlamentare, grupuri
politice, sesiuni extraordinare).
Nu putem încheia această trecere în revistă fără a menţiona
Banca Europeană de Investiţii, cu sediul la Luxemburg, „arma financiară”
a Uniunii Europene, a cărei sarcină este de a contribui prin împrumuturi
şi prin utilizarea propriilor resurse la dezvoltarea echilibrată
a ţărilor membre ale UE.
Revenind la prezentarea propriu-zisă a instituţiilor UE, trebuie
spus că până în luna iulie 1967 cele trei Comunităţi au avut Consilii şi
Comisii separate (pentru CECO, Comisia se numea „Înalta Autoritate”),
în timp ce Parlamentul European şi Curtea de Justiţie sunt comune din
1958. Din 1967 există un singur Consiliu şi o singură Comisie, această
fuziune a instituţiilor fiind considerată un prim pas spre o Comunitate
Europeană unică, generată de un singur Tratat (este ceea ce s-a realizat
prin Tratatul de la Maastricht – Olanda, semnat la 7 februarie 1992 şi
intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993).
Dostları ilə paylaş: |