Un roman (din franceză "nouvelle", adică "nou") este o scriere narativă, în proză. În secolul 18 cuvântul se referă, în mod specific, la scurte ficţiuni despre dragoste şi intrigi, opuse "romanţelor"; lucrări epice mai lungi despre dragoste şi aventuri. Devenind una dintre cele mai importante specii literare din ultimii 200 de ani, romanul este astăzi subiectul unor discuţii aprinse ce au în vedere meritele artistice, un stil literar specific şi un sens mai profund decât ar putea pretinde o povestire adevărată.
Aşa cum susţine Tzvetan Todorov (Introducere în literatura fantastică), în literatură cheia fantasticului este ezitarea cititorului în faţa unor opţiuni explicative la fel de îndreptăţite. Acest adevăr se vede cel mai bine în câteva din textele prezentate în această secţiune. Operele studiate care au ca temă principală fantasticul aparţin atât literaturii universale, cât şi celei româneşti şi sunt următoarele: Magicianul de John Fowles, Povestea fără sfârşit de Michael Ende, Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu, Vasiliscul şi aspida, Douăsprezece mii de capete de vite de Mircea Eliade, Şarpele Aliodor de Vasile Voiculescu.
Aşa cum susţine Tzvetan Todorov (Introducere în literatura fantastică), în literatură cheia fantasticului este ezitarea cititorului în faţa unor opţiuni explicative la fel de îndreptăţite. Acest adevăr se vede cel mai bine în câteva din textele prezentate în această secţiune. Operele studiate care au ca temă principală fantasticul aparţin atât literaturii universale, cât şi celei româneşti şi sunt următoarele: Magicianul de John Fowles, Povestea fără sfârşit de Michael Ende, Ţiganiada de Ion Budai-Deleanu, Vasiliscul şi aspida, Douăsprezece mii de capete de vite de Mircea Eliade, Şarpele Aliodor de Vasile Voiculescu.
Realismul este un curent literar care ia nastere în secolul al XIX-lea si domina în buna parte si secolul nostru. Dintre speciile literare, romanul se afla în prim-planul preocuparii scriitorilor realisti. În principal, realismul prefera romanul-fluviu, desfasurat pe mai multe planuri narative, cu actiune ampla si numeroase personaje si în care sunt reconstituite cu minutiozitate amanuntele unei epoci istorice. Scriitorul realist prezinta moravurile, viata culturala, mecanismul social, oferind impresionant de multe informatii despre epoca transfigurata artistic. De multe ori, descrie arhitectura epocii, strazi si cladiri unanim cunoscute, reproduce articole de ziar, comenteaza cartile de succes, copiaza documente istorice, prezinta îmbracamintea personajului, pentru a-i sublinia caracterul sau personalitatea, dar semnaleaza si amanunte strict legate de moda. Toate acestea contribuie la impresia de fresca sociala-tablou amplu ce surprinde toate sectoarele curente ale cotidianului.
Realismul este un curent literar care ia nastere în secolul al XIX-lea si domina în buna parte si secolul nostru. Dintre speciile literare, romanul se afla în prim-planul preocuparii scriitorilor realisti. În principal, realismul prefera romanul-fluviu, desfasurat pe mai multe planuri narative, cu actiune ampla si numeroase personaje si în care sunt reconstituite cu minutiozitate amanuntele unei epoci istorice. Scriitorul realist prezinta moravurile, viata culturala, mecanismul social, oferind impresionant de multe informatii despre epoca transfigurata artistic. De multe ori, descrie arhitectura epocii, strazi si cladiri unanim cunoscute, reproduce articole de ziar, comenteaza cartile de succes, copiaza documente istorice, prezinta îmbracamintea personajului, pentru a-i sublinia caracterul sau personalitatea, dar semnaleaza si amanunte strict legate de moda. Toate acestea contribuie la impresia de fresca sociala-tablou amplu ce surprinde toate sectoarele curente ale cotidianului.
Iubirea dintre Tristan si Isolda ocupa un loc binemeritat in galeria marilor povesti de iubire ale lumii. Acest mit celtic al iubirii invincibile a circulat in diferite variante si a suscitat imaginatia multor artisti plastici si compozitori.
“Ne-am nascut sa fim fericiti si nu sa traim in dureri, spune Tristan. Durerile noi ni le facem. Ni le fac oamenii haini, acei ce sunt lipsiti de suflet. (…) Pe Isolda eu am cucerit-o prin jertfa mea, luptandu-ma… (…) Pe noi ne-a unit dragostea.”
Nuvela este o specie a genului epic în proză cu o acţiune mai amplă decât a schiţei şi a povestirii şi cu o construcţie mai complexă, datorită conflictelor mai numeroase, numărului crescut de personaje, precum şi posibilităţii de evoluţie a personajelor principale.
Nuvela este o specie a genului epic în proză cu o acţiune mai amplă decât a schiţei şi a povestirii şi cu o construcţie mai complexă, datorită conflictelor mai numeroase, numărului crescut de personaje, precum şi posibilităţii de evoluţie a personajelor principale.
Nuvela istorică dezvoltă o acţiune inspirată, de obicei, din fapte şi evenimente reale. În general, personajul principal aparţine tipului domnitorului sângeros, în jurul căruia gravitează omul de încredere, duşmanul ascuns, doamna / domniţa angelică, boierii uneltitori, sfetnicul înţelept ( de exemplu, Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanu, Sobieski şi românii, Al. Odobescu, Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna)
Romanul Adam şi Eva al lui Liviu Rebreanu, dezvoltă la modul liric una din temele cardinale ale oricărei mitologii- metempsihoza cu implicaţiile ei- un ciclu expiator de mai multe reîncarnări.
Apărut la scurt interval (1925) după Ion şi Pădurea spânzuraţilor , romanul Adam şi Eva, carte de al doilea raft din creaţia rebreniană, nu poate fi totuşi minimalizată, de n-ar fi să luăm în consideraţie mărturisirea autorului din 1932- care se ştie era extrem de lucid faţă de propriu-I scris:
