Outline of research on social inclusion in moldova

Accesul financiar la educaţia de calitate în condiţiile Republicii Moldova în majoritatea cazurilor este în raport cu numărul de copii în familie. Astfel, riscul excluziunii sociale corelează cu nivelul sărăciei şi volumul cheltuielilor gospodăriilor casnice, de la gospodăriile mai puţin numeroase la cele cu 5 şi mai mulţi membri. În totalul gospodăriilor casnice gospodăriile cu 3 şi mai mulţi copii este de aproximativ 4,4%, majoritatea acestora fiind din mediul rural, unde părinţii sunt lucrători în sectorul agrar – 9,2%, fermieri – 4,4%, sau alte activităţi 8,7%. Ponderea acestor gospodării în totalul gospodăriilor sărace aflate sub pragul sărăciei este de 42,3%.

Ponderea cheltuielilor pentru educaţie în totalul cheltuielilor de consum ale populaţiei este cea mai mică din toate categoriile de cheltuieli (0,4%), cea mai mare pondere având-o cheltuielile pentru produsele alimentare (40,2%). Locuitorii de la sate cheltuiesc pentru educaţie doar 0,2% din totalul cheltuielilor de consum, pe când cei din oraşe – 0,7%. Mai pronunţată această diferenţă este pe zone, unde ponderea cheltuielilor pentru educaţie din totalul cheltuielilor de consum a gospodăriilor casnice, sunt cele mai mari în Chişinău – 0,8% şi cele mai mici în regiunile de Nord şi Centru – 0,2%.

Ponderea cheltuielilor educaţionale în funcţie de numărul copiilor reflectă că gospodăriile cu 1 copil şi 2 copii cheltuiesc cu circa 11% şi 4,5% mai mult faţă de gospodăriile cu 3 şi mai mulţi copii¹³⁴. În medie o familie săracă în cazul copiilor din ciclul primar efectuează cheltuieli de 2 ori mai mici, decât familiile non-sărace şi de 3 ori mai mici pentru copiii din ciclul gimnazial. Discrepanţele sunt mai mari în funcţie de mediul de reşedinţă a familiilor cu copii, familiile sărace din mediul urban fiind în situaţia de a efectua cheltuieli mai mari comparativ cu cele din mediul rural¹³⁵.

Un alt factor care contribuie la limitarea accesului la educaţie de calitate sunt problemele financiare cu care se confruntă instituţiile de învăţământ şi plăţile informale percepute de la părinţi. Respectiv, începând cu nivelul pre-şcolar şi până la absolvire, părinţii sunt nevoiţi să co-plătească adiţional toate treptele educaţionale ale copiilor lor.

La nivel preşcolar exceptând costurile oficiale, plăţile suplimentare pentru alimentaţia copiilor mici percepute de la părinţi variază de la 50-150 lei pe lună, în dependenţă de instituţie şi de numărul zilelor frecventate lunar de copii. Cheltuielile aferente cum ar fi contribuţia pentru fondul grădiniţei, pentru reparaţii, diferite serbări etc., este o problemă suplimentară pentru părinţi. De cele mai multe ori copii din mediul rural sunt înscrişi în grupele din grădiniţa, dar de fapt în perioada rece a anului stau acasă, pentru că părinţii acestora atunci când nu sunt muncile agricole pentru a economisi o parte din resursele financiare preferă să-şi ţină copiii acasă. Prin urmare, circa 1/3 din copii de vîrstă preşcolară din mediul urban şi mult din jumătate din aceştia din mediul rural nu frecventează instituţiile preşcolare¹³⁶.

În cadrul şcolii, părinţii plătesc pentru lecţii particulare individuale, lecţii suplimentare (în grup), pentru fondul şcolii, pentru pază, reparaţii ale încăperilor şi sistemelor de încălzire, examene, perfectarea actelor de studii, cadouri profesorilor, manifestări artistice şcolare şi note mai bune.¹³⁷