Outline of research on social inclusion in moldova

Mediul de reşedinţă este un factor destul de important în contextul analizei vulnerabilităţii privind excluziunea de la viaţă şi servicii socială a populaţiei. Accesul la bunuri şi servicii în cadrul comunităţii este direct dependent de gradul de dezvoltare şi accesibilitate a infrastructurii sociale locale, precum şi de distanţele pe care trebuie să le parcurgă şi costurile pe care gospodăriile trebuie să le suporte. Conform datelor CBGC¹²⁰ majoritatea gospodăriilor casnice vulnerabile sărăciei şi excluziunii sociale locuiesc preponderent din mediul rural – 34,6% şi oraşele mici – 21,2%. În oraşele mari, numărul acestor gospodării este de 3 ori mai mic, reprezentând doar 10,1% din totalul gospodăriilor. Aceasta situaţie poate fi explicată prin infrastructura mai dezvoltată şi accesibilă a oraşelor mari, concentraţiei celor mai importante servicii sociale şi oportunităţilor economice pe care oraşele mari continuă să le ofere. Constatarea dată este confirmată şi în aspect regional care arată că, cele mai expuse riscului excluziunii sociale sunt gospodăriile din regiunea de Sud a ţării (inclusiv UTAG) – 35,2%, Centru – 31,2% şi Nord – 30%. Comparativ cu regiunile ţării, vulnerabilitatea la excluziune socială a gospodăriilor casnice din municipiul Chişinău este de 2,5 ori mai mică, reprezentând doar 8,5% în totalul acestora.

Alţi factori complementari, care contribuie în mod direct la creşterea vulnerabilităţii persoanelor şi a riscului de a fi excluse social sunt: vârsta, educaţia joasă şi instruirea insuficientă, sănătatea şi veniturile (sursa principală şi mărimea acestora). Datele, indicatorilor excluziunii sociale în Moldova reflectă că din totalul grupurilor vulnerabile identificate, sunt expuse excluziunii sociale: (i) gospodăriile vârstnice (alcătuite din persoane singure – 29% sau cupluri familiale fără copii – 27,6%); (ii) gospodăriile cu invalizi – 31,3% (cu membri în vârstă de 65 ani şi peste - 38,5% sau cu copii până la 18 ani – 27,2%); (iii) gospodăriile cu copii – 25,3% (din care cele cu 3 şi mai mulţi copii în vârstă de până la 18 ani – 42,3%) şi (vi) gospodăriile cu migranţi – 28,6%, unde copii sunt îngrijiţi de alte persoane decât părinţii – 28,8%.

Majoritatea acestor gospodării vulnerabile excluziunii sociale sunt conduse de persoane în vârstă de 65 ani şi peste – 38,2% sau persoane în vârstă pre-pensionară – 27,9%, fără studii – 55,9% sau cu un nivel al studiilor mediu incomplet sau primar – 42,6%, care îşi apreciază starea de sănătate ca fiind rea– 44,9%. Sursele principale de venit ale acestor gospodării fiind formate din prestaţii sociale şi din agricultură – 36,9% şi alte surse, inclusiv remitenţe – 26,6%¹²¹.

Prin urmare, toţi aceşti factori cumulaţi influenţează asupra gradului de auto-suficienţă personală şi accesului la cele mai importante servicii sociale, respectiv capacităţii de interacţionare în cadrul comunităţii