Outline of research on social inclusion in moldova

Consecinţele culturale ale excluziunii generate de instituţii sociale, pe baza accesului la:

Educaţie

Închiderea şcolilor din satele mici, dificultatea sau imposibilitatea deplasării copiilor mici la şcolile din alte sate, lipsa transportului necesar. Migrarea cadrelor tinere din învăţământ în străinătate. Îmbătrânirea cadrelor din şcolile săteşti şi scăderea competitivităţii învăţământului; Închiderea şcolilor cu profil artistic din sate, închiderea grădiniţelor de copii. Lipsa concordanţei dintre diferite trepte de învăţământ. Nesincronizarea dintre oferta instituţiilor superioare de învăţământ, solicitările societăţii şi condiţiile nefavorabile antrenării în câmpul muncii a tinerilor specialişti.

Informare

Neacoperirea întregului spaţiu al RM cu emisiuni ale Companiei Publice Teleradio-Moldova, aflarea unui teritoriu destul de important (de-a lungul fluviului Nistru) sub influenţa ideologică a televiziunii transnistrene, care are o putere mai mare de emisie; Controlul timp de mai mulţi ani a spaţiului de emisie al Republicii Moldova de către câteva televiziuni angajate politic: TVM, NIT, TV 7, frustrarea publicului de acces la informarea corectă asupra proceselor sociale.

Oportunitate de locuri de muncă şi de surse de venit

Orăşenii sunt privilegiaţi în alegerea şi găsirea unui loc de muncă. În spaţiul rural predomină uniformitatea activităţilor agrare, depăşite ca nivel de dezvoltare. Nu a fost încurajată sub nici o formă de către stat dezvoltarea micilor întreprinderi în sate. Privilegierea unor sate prin acces la drumul de fier, privilegierea altora la conducta de gaze naturale. Frustrarea altor sate şi de una şi de alta.

Nordul republicii are mai multe oportunităţi de muncă, la fel ca şi UTA Găgăuzia.

• 
  Asigurarea sănătăţii
  
• 
  Viata politica
  
• 
  Patrimoniul cultural-istoric
  

Are o mare capacitate de-a solidariza comunităţile. Republica Moldova deţine un patrimoniul arheologic, istoric şi arhitectural foarte divers, dar puternic distrus de revoltele, războaiele şi indiferenţa umană din ultimele trei secole. În prezent aceste valori patrimoniale sunt insuficient cercetate şi cunoscute în republică. Din cauza sărăciei, dar şi a unor reminiscenţe ale mentalităţii sovietice care denigra moştenirea culturală, în ultimele decenii acest patrimoniu n-a fost suficient întreţinut şi se află într-o condiţie fizică deplorabilă. Puţinele finanţe disponibile au fost orientate spre realizarea unor obiective ce ţin de o istorie mai recentă: Complexul „Capul de pod Şerpeni”, Memorialul „Eternitatea” din Chişinău. Unele lucrări au fost făcute din colete publice, dar sub controlul statului. În rezultat, în loc de lucrări de restaurare au fost întreprinse lucrări de reconstrucţie în Mănăstirea Căpriana şi Mănăstirea Curchi. Au fost reactualizate de asemenea şi două muzee Conacul Ralli Arbore din Dolna, Nisporeni şi Casa memorială „Constantin Stamate” din Ocniţa, raionul Ocniţa. Restaurarea celorlalte obiective culturale de mare valoare istorică şi artistică s-a făcut din banii oferiţi de finanţatorii din străinătate, în special de Ambasada Statelor Unite ale Americii: Construirea Centrului de Arheologie de la Orheiul Vechi, înlocuirea acoperişului Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni (sec. XVIII) şi întărirea antiseismică a pereţilor ei, restaurarea părţii centrale a complexului Monastic Rupestru Ţipova (Horodişte). O reuşită constituie restaurarea bisericii de lemn (sec. XVII) din Palanca, Călăraş (una dintre puţinele rămase în republică), pe baza sponsorizărilor locale.

Moştenirea culturală comună ce se află împărţită în trei părţi de graniţele politice actuale: în spaţiul dintre Prut şi Nistru, dincolo de Prut, în România şi dincolo de Nistru. Din cauza politicii, dar şi a insuficientei colaborări între comunităţile locale, accesul la monumente este limitat. Reţeaua de muzee şi de monumente culturale n-a fost valorificată suficient ca un spaţiu al dialogurilor culturale, ca mijloace de îmbogăţire reciprocă.