Outline of research on social inclusion in moldova

Nivelul scăzut de educaţie

Aşa cum arată şi datele oficiale, cel mai scăzut nivel de educaţie este înregistrat în mediul romilor. Conform unor cutume răspândite, ei se limitează să înveţe doar în clasele primare. Principalul lor scop este să înveţe puţină aritmetică, pentru a putea socoti banii, să ştie a citi, pentru a putea citi ce scrie în documente şi să poată semna. Băieţii sunt încurajaţi mai mult ca fetele să înveţe la şcoală. Unii dintre ei, depăşesc stereotipurile, şi ajung să înveţe şi la instituţiile superioare de învăţământ. Modul lor dinamic de viaţă, izolarea de societate, neîncrederea în valorile culturale moderne, îi menţin într-un tip de viaţă tradiţional. O bună parte dintre ei, în special cei ce locuiesc în oraşele Chişinău, Soroca, Otaci afişează un mod de viaţă îndestulat. Însă atitudinea faţă de învăţământul copiilor nu şi-o schimbă.

Scăderea nivelului de educaţie devine un proces general şi este determinat de mai mulţi factori:

• 
  Schimbările sociale din ultimele decenii argumentează necesitatea reformării sistemului educaţional din republică. Însă, deşi reforma învăţământului a înregistrat până în prezent cele mai multe experimente, nu s-a atins deocamdată scopul scontat – de-a oferi copiilor şi tinerilor dreptul la un învăţământ de calitate, de-a le garanta o educaţie pe potriva provocărilor modernităţii.
  
• 
  Excluşii de la un procesul educaţional modern devin copii lăsaţi de către părinţii plecaţi la muncă peste hotare în grija bunicilor sau a altor persoane. Conform ultimelor statistici în 2009 numărul acestor copii s-a dublat.
  
• 
  Parţial sunt excluşi de la procesul educaţional şi copii din sate în raport cu cei din oraşe. Condiţiile grele de viaţă din sat, mediul social influenţează asupra calităţii educaţiei copiilor de aici. Imposibilitatea unor copii capabili, originari din sate, de a-şi continua studiile superioare în bază de contract, lipsa unui sistem de burse sociale pentru cei mai dotaţi tineri proveniţi din familii cu posibilităţi financiare reduse, sunt impedimente reale în aspiraţiile lor de a deveni buni specialişti şi minimalizează competitivitatea învăţământului superior.
  

Lingvistică, apartenenţă etnică, confesională etc.

În documente de stat, cele mai obişnuite, se păstrează standarde ale atitudinii sovietice faţă de apartenenţa etnică şi faţă de originea socială. Exemple: în registrele grupurilor academice din universităţi lista de început a studenţilor conţine şi o rubrică privind originea etnică, care nu are nici un rost în acest registru. În fişa personală de evidenţă a cadrelor pe care o completează fiecare candidat la un post de muncă, trebuie să completeze şi rubrica originea socială. Ambele cerinţe sunt reminiscenţe ale vechiului regim sovietic care cultiva diferenţele etnice şi de clasă. Ele menţin diferenţieri inutile în condiţiile unui stat democratic, de drept. Păstrarea lor în documente creează o inegalitate a pretendenţilor la învăţătură în primul caz şi la muncă în cazul doi. Un exemplu reuşit al egalităţii cetăţeneşti se vede în buletinele de identitate. Faţă de vechile paşapoarte sovietice, în ele s-a renunţat la rubrica naţionalitatea. S-a pus accent pe identitatea civică, nu pe cea etnică. Într-un colectiv studenţesc afirmarea identităţii civice este mult mai importantă decât diferenţierea după originea etnică.

După datele (01.03.2007) Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de pe lângă Guvernul Republicii Moldova, sunt înregistrate şi funcţionează pe teritoriul republicii noastre următoarele Biserici, culte şi organizaţii religioase (le vom prezenta pe larg ca să se poată observa amploarea fenomenului):

1. 
   Biserica Ortodoxă Rusă, având o mitropolie cu denumirea „Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove” (numită „Mitropolia Moldovei”), organizată în 6 eparhii cu 1274 de comunităţi. Este condusă de Înalt Prea Sfinţitul Vladimir Cantarean, Mitropolit al Chişinăului şi Întregii Moldove.
   
2. 
   Biserica Ortodoxă Română, având o mitropolie cu denumirea „Mitropolia Autonomă a Basarabiei”, organizată în 4 eparhii cu 291 de unităţi. Este condusă de Înalt Prea Sfinţitul Petru Păduraru, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.
   
3. 
   Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi, având o episcopie cu denumirea Eparhia Chişinăului şi a Moldovei”, formată din 15 parohii (comunităţi) cu 5094 de credincioşi. Este condusă de Prea Sfinţitul Evmenii Miheev, Episcop al Chişinăului şi Întregii Moldove.
   
4. 
   Biserica Apostolică Armeană, cu o singură parohie în Chişinău şi un număr de 110 credincioşi.
   
5. 
   Biserica Romano-Catolică are o eparhie cu denumirea „Episcopia Romano-Catolică de Chişinău”, cu 33 de comunităţi, care cuprind 4645 de credincioşi. Este condusă de Prea Sfinţitul Anton Caşa, Episcop de Chişinău.
   
6. 
   Biserica Greco-Catolică, are o singură parohie cu denumirea „Parohia Catolică de Rit Oriental”, care cuprinde 700 de credincioşi. Este condusă de preotul Roman Popravca. Trebuie să menţionez că această parohie se află sub jurisdicţia P.S. Anton Caşa şi funcţionează ca o comunitate aparte în componenţa Eparhiei Romano-Catolice de Chişinău.
   
7. 
   Uniunea Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste are 269 de comunităţi cu 32754 de credincioşi. Este condusă de Excelenţa Sa Episcop Valerie Ghileţchi.
   
8. 
   Biserica (Uniunea de Conferinţe) Adventiştilor de Ziua a Şaptea are 151 de comunităţi cu 13 503 credincioşi. Este condusă de Preşedintele Victor Lotcă.
   
9. 
   Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea „Mişcarea de Reformaţiune” are o singură comunitate şi este condusă de Preşedintele Petru Mangul.
   
10. 
    Uniunea Bisericilor Creştinilor Credinţei Evanghelice (Cultul Penticostal) are 36 de comunităţi cu 9179 de credincioşi. Este condusă de Episcopul superior Petru Borş.
    
11. 
    Uniunea Bisericilor Creştine Libere (Cultul Harizmatic) are 19 comunităţi. Este condusă de Preşedintele Igor Eremenco.
    
12. 
    Biserica Nouapostolică are 10 comunităţi. Este condusă de „Apostolul” Simion Cazacu.
    
13. 
    Biserica Evanghelistă Luterană are 7 comunităţi. Este condusă de Superintendent Vladimir Mozer.
    
14. 
    Organizaţia Religioasă a Martorilor lui Iehova are 162 de comunităţi cu 19000 de adepţi şi 6000 de simpatizanţi (conform statisticii lor). Este condusă de Preşedintele Leonid Cravciuc.
    
15. 
    Uniunea Comunităţilor Creştinilor Spirituali Molocani are o singură comunitate în Chişinău. Este condusă de Tatiana Heilo. Această sectă este pe cale de dispariţie.
    
16. 
    Comunitatea „Biserica Păcii” are 1 comunitate cu circa 200 de membri. Este condusă de pastorul Aurelia Bolea.
    
17. 
    Biserica biblică are 3 comunităţi cu circa 200 de adepţi. Este condusă de Preşedintele Sfatului curatorilor Sologubenco Evghenii.
    
18. 
    Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor Ultimelor Zile (Martorii) are o singură comunitate în Chişinău. Este condusă de Ivan Vîrlan.
    
19. 
    Uniunea Comunităţilor Evreilor Mesianici are 1 comunitate. Este condusă de Preşedintele Leonid Şaicovschi.
    
20. 
    Religia Iudaică este reprezentată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti, care are 7 comunităţi cu 902 credincioşi. Este condusă de rabinul Leib Zalman.
    
21. 
    Societatea Conştiinţei lui Crişna din Republica Moldova are 2 comunităţi. Este condusă de Preşedintele Boris Glavan (Parambhavan das).
    
22. 
    Cultul Bahaic are 1 comunitate cu 350 de adepţi. Nu au un lider. Secretar-coordonator este Oxana Gandacoc.
    
23. 
    Biserica Ultimului Testament are 2 comunităţi cu circa 60-70 de membri. Este condusă de organizatorul Sergiu Chirpii.
    

În afară de aceste biserici, în Republica Moldova mai activează alte biserici şi organizaţii religioase obşteşti de binefacere sau misionare, care nu au fost trecute în lista cultelor religioase. Li s-a refuzat înregistrarea sau recunoaşterea oficială. Acum activează clandestin sau ilegal, sau sunt şi altele care refuză să se înregistreze. Printre acestea sunt:

1. 
   Biserica ortodoxă Rusă în Diasporă (în opoziţie cu Patriarhia Moscovei), are o eparhie cu centrul în s. Bilicenii Vechi din r-nul Sîngerei, păstorită de Episcopul Antonie Rudei cu titlul „Episcop de Bălţi”. Acest episcop are jurisdicţia şi asupra unor parohii din Ucraina.
   
2. 
   Biserica ortodoxă Ucraineană – Patriarhia Kievului, are o eparhie condusă de Episcopul Filaret Pancu cu titlul „Episcop de Făleşti şi al Moldovei de Răsărit”. Sub jurisdicţia acestui episcop se află 10 parohii în Republica Moldova.
   
3. 
   Беспоповцы este o sectă lipovenească, care are 1 comunitate în Edineţ. Se află în comuniune de credinţă cu Российский Совет Древнеправославной Поморской Церкви.
   
4. 
   Consiliul Bisericilor Creştine Evangheliste Baptiste au mai multe comunităţi care refuză înregistrarea.
   
5. 
   Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea „Mişcare de Reformaţiune” are peste 12 comunităţi care refuză înregistrarea.
   
6. 
   Activează în aceleaşi condiţii: Ambasada lui Dumnezeu (o mişcare misionară şcu centrul la Kiev. Conducători: Victor şi Alla Luţîc), Centrul Dianetica (Biserica Saintologică), Biserica Unifacerii (Moonistă) se ascunde sub numele câtorva organizaţii obşteşti ONG de femei şi studenţeşti, Ananga Marga, Mişcarea Oşo, Sahaja Yoga, Folun Gong, sau Folun Dafa, Agni-Yoga sau Centrul Ştiinţifico-Cultural de Iluminare „Rerih”, Grupuri sataniste, Ştiinţa Creştină, Vudu, Subuol, Biserica Internaţională a lui Hristos, Asociaţia Obştească Centrul Şri Chinmoy, are un grup în Chişinău, format din 45 de membri; Meditaţia Transcedentală, Armata Salvării; Inochentişti; câteva comunităţi musulmane de orientări diferite: sumiţi, mohabiţi, etc.
   

După 1990 între Biserici şi confesiunile religioase pe de o parte şi societatea civilă pe de altă parte, s-au stabilit şi deja au devenit tradiţionale diferite relaţii de colaborare în cadrul unor proiecte şi programe ştiinţifice, culturale, misionare, de caritate, sociale etc. Mai ales că unele organizaţii religioase fac parte din societatea civilă pentru că sunt înregistrate ca ONG-uri şi nu ca societăţi religioase. De asemenea, există şi o strânsă colaborare între instituţiile ştiinţifice din R. Moldova şi Biserici sau confesiuni.

Astăzi în Republica Moldova o sursă de conflicte religioase o constituie prozelitismul practicat de comunităţile neoprotestante şi, în special, de Martorii lui Iehova şi de Mormoni, etc. Martorii lui Iehova provoacă nemulţumirea, indignarea şi chiar revolta credincioşilor de alte confesiuni. Acţiunile de prozelitism stârnesc discuţii controversate între adepţii diferitor Biserici şi confesiuni. S-a observat că o persoană atrasă în sectă devine imediat reticentă tradiţiilor naţionale, culturale şi religioase autohtone. De asemenea, la prozeliţi apare xenofobia religioasă şi o psihologie cu tentă de violenţă. În majoritatea cazurilor adepţii lui se izolează, întâi de toate de familie, de prieteni şi apoi de societate.

Conform opiniilor formate în societate, prozelitismul contemporan duce la perturbarea sistemului religios, constituit istoriceşte în Moldova. Unele postulate teologice ale noilor confesiuni implică manifestări sociale negative cum ar fi: refuzul de a satisface serviciul militar şi cel de a apela la transfuziile de sânge, fie ca pacient, fie ca donator.

O altă problemă cu care se confruntă Bisericile de la noi este implicarea Statului şi a factorilor politici în problemele interne ale Bisericii. Guvernările trecute au urmărit prin menţinerea credincioşilor ortodocşi în subordinea Patriarhiei de la Moscova să menţină şi Republica Moldova în sfera de influenţă a Rusiei şi totodată s-o îndepărteze de România şi de Europa. Cazul Mitropoliei Basarabiei care durează de mai mulţi ani demonstrează foarte clar că ingerinţele brutale ale Statului în problemele interne ale Bisericii provoacă conflicte şi nu permit soluţionarea lor pe cale paşnică, pe calea negocierilor şi a dialogului.

Din altă perspectivă este sesizabilă şi implicarea unor personalităţi religioase sau a Bisericii în afacerile interne şi politice ale Republicii Moldova. Este vorba de complicitatea Bisericii ortodoxe Ruse cu regimul separatist de la Tiraspol. Această situaţie a trezit o mare indignare a deputaţilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care la 3 iulie 1998 au propus o declaraţie cu nr.279 „Despre complicitatea Patriarhiei Moscovei şi a Întregii Rusii cu regimul ilegal şi scizionist instalat în estul R. Moldova”.

În concluzie, putem totuşi afirma că în republică diferitele Biserici şi au ca scop comun „lupta” pentru sufletele oamenilor, dar această luptă nu este violentă şi se duce cu metode paşnice.

O altă sursă de probleme ce conduc la excluziune culturală este respectarea stilului vechi şi nou al calendarului religios. Cel mai mult se observă această diferenţă când este sărbătorit Crăciunul şi Anul Nou. Aproape 20% din localităţile republicii ţin sărbătorile pe stil nou şi sărbătoresc Crăciunul la 25 decembrie, iar restul – la 7 ianuarie. În această perioadă a anului în republică domneşte o confuzie generală. Farmecul sărbătorilor păleşte din simplul motiv că ele se repetă. Spre exemplu, tinerii sărbătoresc sărbătorile pe stil nou, apoi pleacă în ospeţie la părinţi sau la rudele din sate şi sărbătoresc pe vechi. În această perioadă a anului locuitorii Republicii Moldova se simt cel mai mult îndepărtaţi de Europa, pentru că nu serbează împreună cu marea comunitate europeană aceste sărbători. Această problemă este sensibilă mai ales acum când o bună parte din cetăţenii republicii lucrează peste hotare şi sunt implicaţi direct în programele calendaristice ale altor ţări. Marile sărbători calendaristice precum este Crăciunul, Anul Nou, Paştele au fost stabilite tocmai pentru a uni, a solidariza marile colectivităţi umane. Sărbătorirea de două ori a aceloraşi sărbători cultivă în cetăţenii noştri duplicitatea, falsa idee că timpul este reversibil. Este o tendinţă periculoasă, cu atât mai mult că umanitatea dimpotrivă, a tins permanent să se înscrie cât mai exact în timpul cosmic.

Duplicitatea este accentuată şi de posturile de radio şi de televiziuni care înregistrează spectacolele de colinzi prezentate de ansamblurile de copii şi tineret la sărbătorile pe nou, dar le difuzează pe post la sărbătorile după stilul vechi al calendarului. Tinerii sunt martorii acestor mutaţii şi observă manipulările temporale ale celor vârstnici.

În ultimii ani se observă o creştere a interesului societăţii moldoveneşti pentru valorile religioase. Opinia publică optează pentru educaţia religioasă în şcoli. Lipsa orelor de educaţie religioasă în curricula şcolară, precum şi numărul mic de şcoli duminicale parohiale a dus la crearea unui vid în sfera educaţiei spirituale a generaţiilor de tineri, care s-au pomenit excluşi de la sistemul de norme şi valori pe care le oferă educaţia religioasă în general. În ultimele două decenii societatea civilă şi clericii au propus Parlamentului să aprobe obiectul „educaţia religioasă” în curricula şcolară, totuşi din cauza factorilor de decizie instituţionali, din lipsă de cadre didactice pregătite în acest scop, obiectul este predat doar în câteva instituţii de învăţământ. Prin neincluderea disciplinei se lezează dreptul la informaţie, accesul la educaţie, libertatea expresiei şi credinţei.