Outline of research on social inclusion in moldova

III.CINE SUNT EXCLUŞII?

• 
  Excluşi prin lezarea dreptului la un proces echitabil
  

Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi ingerinţele autorităţilor centrale în activitatea judecătorească a generat fenomenul unor verdicte la comandă. Din interese politice, financiare sau de altă natură, mii de oameni au fost nedreptăţiţi în anii 2001-2009 în instanţele de judecată din Republica Moldova. Tocmai de aceea, aceasta s-a ales cu cele mai multe plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Numai în ultimii doi ani Guvernul Republicii Moldova a trebuit să achite, în urma hotărârilor luate de CEDO, despăgubiri cifrate la peste 10 milioane de euro.

Mulţimea de cetăţeni, care pierduseră orice şansă de a-şi face dreptate în instanţele de judecată autohtone, într-o anumită măsură fac parte din fenomenul excluziunii politice, întrucât, în urma litigiului cu autorităţile, au devenit persoane indezirabile care nu puteau astfel să-şi satisfacă plenar interesele şi drepturile politice.

Pâna la 1 ianuarie 2008 la Curtea Europeana au fost depuse in fata unui organ decizional circa 1 830 de cereri contra Republicii Moldova. Pâna in present, Guvernului Republicii Moldova i-au fost comunicate circa 360 de cereri. Totodata, CEDO a pronuntat  111 hotariri, dintre care in 109 din elei s-a constatat cel putin o incalcare a drepturilor si a libertatilor fundamentale.

În medie, potrivit lui Ion Manole, directorul Asociaţiei”Promo-Lex”, doar 5 la suta dintre cererile depuse la Curtea Europeana sint solutionate prin hotariri. Astfel, in cazul Moldovei acest procentaj este de circa sase ori mai mare, decit media Curtii. Cu alte cuvinte, cererile depuse impotriva Guvernului Republicii Moldova … se datoreaza unor grave probleme ale sistemului de drept national sau chiar am putea vorbi despre prezenta ambelor motive. *

Multe dintre aceste încălcări, constate de instanţa de la Strabourg , generează fenomenul excluziunii politice prin lezarea dreptului la un process echitabil, în speţă prin înclcarea drepturului feţinutului.

În 19 cazuri, Curtea Europeana a gasit incalcari in ceea ce priveste tratamentul inuman si degradant legat de diverse cauze, mai cu seamă de conditiile de detenţi,e detentie fara temei legal, motivare insuficienta in incheierea de aplicare a mandatului de arest de catre instanta de judecata, incalcarea dreptului la intrevederi confidentiale cu avocatii, cenzurarea corespondentei detinutilor, lipsa asistentei medicale, accesul avocatilor la reclamant si la fisa medicala*.

O alta hotarâre si un caz care este inca pe rol la Curtea Europeana se refera la incalcarea confidentialitatii sau a secretului corespondentei detinutului. Cazul “Mereacre”, de exemplu. Iarasi s-a incalcat dreptul la secretul corespondentei detinutului in baza legii, dar contrar Conventiei Europene. Acest lucru nu s-a facut decât in anii 2002-2003, când prin diverse dispozitii a fost modificat cadrul legal, pentru a corespunde cu rigorile Curtii Europene si Conventiei Europene.

Alte 12 hotarâri care vizeaza ţinerea sub arest fara mandat, dupa transmiterea dosarului in instanta de judecata. Este vorba de o incalcare a articolului 5 paragraful 1 al Conventiei Europene. Jurisdicţia europeană a stipulat ca, conform reglementarilor nationale ale Codului de procedura penala, dupa transmiterea dosarului in instanta de judecata nu mai era nevoie de prelungirea mandatului de arest. Eeste incalcarea  articolului 5 paragraful 1. Aacest lucru a fost prevazut de legislaţia naţionala, dar contravenea practicii si Convenţiei Europene.
În alte 4 cazuri, cu regret, Curtea Europeana a constatat rele tratamente, adica tortura, tratament inuman sau degradant, in cazurile Corsacov, Pruneanu, Colibaba, Boicinco, dar şi l-a îngrădirea directă a drepturilor politice. O hătărâre, de exemplu, se referea la suspendarea provizorie ilegala a  activitatii unui partid, la refuzul Guvernului de a inregistra doua culte, precum si incalcarea dreptului la proprietate prin retragerea licentiei unei companii comerciale.*
O cauză a situaţiei create în Republica Moldova, potrivit lui Vladimir Grosu, agent guvernamental la CEDO, o constituie “ incompatibilitatea legislatiei noastre cu standardele europene in domeniul drepturilor omului.”*

•