Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate

ales al Europei necomuniste înainte de 1990, există o problemă gravă de
înțelegere a naturii profunde şi reale a regimului politic de la Moscova, dar
şi o problemă la fel de gravă de raportare la Rusia. Agresiunea rusească
lansată la 24 februarie 2022 a atenuat oarecum aceste probleme, dar nu le-a
rezolvat, nicidecum definitiv. În câteva capitale vest-europene, dincolo de
exprimarea (cât se poate de reală a) solidarității UE/NATO în fața agresiunii şi
de angajarea în sprijinul victimei acestei agresiuni, Ucraina, este evidentă şi
menținerea deschisă a opțiunii politice de conciliere cu regimul Putin, fapt
evidențiat de emiterea periodică de mesaje publice care lasă de înţeles că ar
putea fi luată în considerare satisfacerea unor condiții ale regimului Putin
considerate „rezonabile” (presupunând, desigur, că Moscova ar putea deveni
„rezonabilă” şi ar putea avansa termeni „rezonabili” de încheiere a păcii, ceea
ce este o ipoteză mai degrabă fantezistă), dar şi de o abia mascată nostalgie
după vremurile „business as usual”, când concernele/corporațiile din
respectivele state vest-europene făceau profituri uriașe în/cu Rusia (fără să se
întrebe de ce Moscova era așa de „soft” cu ele şi le permitea să aibă astfel de
succes în „afaceri”, şi evident fără să le pese vreodată de răspuns chiar dacă şi-
ar fi pus vreodată această întrebare).
Revenind la perioada imediat premergătoare invaziei din 24 februarie 2022,
concluzia că decidenţii de la Moscova au luat decizia de a declanşa un
război ar fi trebuit să devină indubitabilă cel mai târziu la 17 decembrie
2021, când a avut loc un eveniment care a încapsulat mai multe elemente
deopotrivă inedite şi excepționale: pe site-ul Ministerului de Externe al Rusiei au
fost publicate (inclusiv în limba engleză!) proiectele celor două „acorduri de
Sprijiniți proiectul Contributors.ro