Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate

restul lumii pe care o reprezintă „kleptocraţia leninistă” de la Moscova,
avertisment confirmat în mod tragic după 24 februarie 2022.
Drumul spre război sau „doctrina Beatles – Sinatra”
(Back in the USSR, but in My Way)
“În țara noastră (URSS) minciuna a ajuns nu numai o categorie morală, ci şi un
stâlp al statului” (Aleksandr Soljenițîn)
Din perspectiva dreptului internațional şi sistemului relațiilor internaționale faptul
evident şi indubitabil este că la 24 februarie 2022 statul oficial denumit
„Federaţia Rusă” a lansat o agresiune militară directă, neprovocată şi
premeditată împotriva Ucrainei, un stat vecin independent, suveran şi
recunoscut internaţional în cadrul unor frontiere clare. Prin aceasta,
decidenţii politici de la Moscova au încălcat flagrant şi brutal Carta ONU, la care
Federaţia Rusă, ca stat succesor al URSS, este parte semnatară. Încercarea de
„formalizare” ilegală de către puterea de la Moscova, în octombrie 2022, a unui
rapt teritorial obținut prin forța armelor, a plasat această agresiune într-o poziție
unică după 1945: este prima anexiune teritorială încercată unilateral, după
încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, de un stat membru ONU, în
 „Serhii Plokhy este unul dintre
cei mai însemnați experți
contemporani în istoria Rusiei și
a Războiului Rece.” – Anne
Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul
KGB-ist Bogdan Stașinski
dezerta în Germania de Vest.
După ce a dezvăluit agenților CIA
secretele pe care le deținea,
Stașinski a fost judecat în ceea
ce avea să fie cel mai mediatizat
caz de asasinat din întregul
Război Rece. Publicitatea iscată
în jurul cazului Stașinski a
determinat KGB-ul să își schimbe
modul de operare în străinătate și
a contribuit la sfârșitul carierei lui
Aleksandr Șelepin, unul dintre cei
mai ambițioși și periculoși

---

1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 10 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
disprețul şi cu sfidarea întregii comunități internaționale.
Aceasta nu a fost, desigur, prima încălcare de către URSS/Rusia a Cartei ONU,
sau a tratatelor, convențiilor, acordurilor, protocoalelor etc. semnate de-a lungul
anilor şi care sunt privite la Moscova, în perfectă continuitate după 1917, mai
ales ca mijloace tactice în războiul, fierbinte, cald, rece sau hibrid, cu
Occidentul, nicidecum ca instrumente legale de consolidare a păcii, stabilității şi
dezvoltării internaționale. Diferența majoră, prin raport cu toate celelalte
încălcări de către URSS/Rusiei a dreptului internațional este dată de gravitatea
pasului făcut de Kremlin la 24 februarie 2022, mai ales prin posibilele lui
consecințe, printre care se află şi escaladarea spre un conflict global, de tipul
celui din perioada 1939 – 1945, însă la un nivel mult mai periculos având în
vedere existența actuală a unor vaste arsenale nucleare.
Agresiunea împotriva Ucrainei a fost una premeditată şi planificată din timp,
chiar dacă, din fericire pentru restul lumii şi după cum s-a văzut ulterior, în mod
incompetent. Desfășurarea masivă a armatei ruse, începând cu mijlocul anului
2021, pe poziții avansate în proximitatea frontierelor Ucrainei, şi în Crimeea
ocupată, a amintit izbitor de concentrarea majorităţii Armatei Roșii, în
primăvara–vara anului 1941, în proximitatea frontierelor de vest ale URSS, şi ar
fi trebui, în sine, să convingă capitalele occidentale de intenția Moscovei de a
declanșa un război de agresiune. În mod curios însă, circa 85% din opiniile
emise, mai ales în Europa, înainte de 24 februarie 2022 de analiștii, experții,
comentatorii de politică externă, jurnaliștii, membrii diferitelor think tank-uri şi
chiar politicieni şi diplomaţi, au înclinat (explicit sau mai prudent) spre concluzia
unei cacealmale instrumentate de V. Putin pentru a smulge noi concesii în
„dosarul ucrainean”. Diferenţa de circa 15% a fost acoperită preponderent de
experți din SUA şi UK şi din zonele militară şi cea a serviciilor de informații,
unde s-a înţeles mai bine (şi mai repede) faptul că o desfăşurare militară
avansată de tipul celei a Rusiei înainte de invazie nu se poate face doar pentru
o „intimidare” cu scopul obţinerii de concesii politice. Declarații relativ recente,
precum cele făcute (octombrie 2022) de Joseph Borrell, șeful diplomației UE,
conducători sovietici. 
„Chiar dacă războiul va mai dura,
soarta lui este decisă. E greu de
imaginat vreun scenariu plauzibil în
care Rusia iese învingătoare. Sunt tot
mai multe semne că sfârşitul
regimului Putin se apropie. Am putea
asista însă la un proces îndelungat,
cu convulsii majore, care să modifice
radical evoluţiile istorice în spaţiul
eurasiatic. În centrul acestor evoluţii,
rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un
regim hibrid, între autoritarism
electoral şi dictatură autentică. În
ultimele luni, în Rusia a avut loc o
pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

---

1/2/23, 9(47 PM
Războiul de 105 ani al Moscovei cu lumea şi de ce a venit timpul „aterizării” la realitate | Contributors
Page 11 of 47
https://www.contributors.ro/razboiul-de-105-ani-al-moscovei-cu-lumea-si-de-ce-a-venit-timpul-aterizarii-la-realitate/
care a reproșat ambasadorilor UE că n-au prezis agresiunea Rusiei asupra
Ucrainei şi singurele avertismente primite la Bruxelles au fost cele primite din
SUA, sau precum cele făcute (noiembrie 2022) de fostul premier britanic Boris
Johnson, care a descris „starea de negare” în care s-au aflat decidenţii din
Franța, Germania şi Italia în pofida acumulării semnelor prevestitoare ale
invaziei rusești, dincolo de nuanțe şi de controversele şi nemulțumirile
provocate, ilustrează o situației cât se poate de reală: la nivelul Europei, mai