Am fost medic

Kriminaldoktor-ul Mengele ar constata că aceste
exemplare valoroase şi rare pentru cercetările
sale de biologie a gemenilor nu sunt exploatate
aşa cum se cuvine.
Deunăzi, stăteam amândoi la masa de lucru
şi răsfoiam dosarele gemenilor disecaţi până
atunci. Deodată, doctorul Mengele observă, pe o
copertă de carton albastru, o pată uşoară de
grăsime. În timpul autopsiei pun deseori mâna pe
dosare şi, probabil, aşa s-a pătat. El se uită dojen-
itor la mine şi mă întrebă pe un ton grav: „Cum
207/435

---

poţi să te porţi atât de neglijent cu aceste dosare,
pe care eu le-am întocmit cu atâta dragoste?”.
Buzele doctorului Mengele au rostit cuvân-
tul dragoste! Am rămas atât de uimit, încât n-am
putut scoate nici o vorbă.
208/435

---

XXVI
Autopsiez cu cea mai mare atenţie cada-
vrele celor douăsprezece perechi de gemeni.
După cum se ştie, există gemeni univitelini
şi bivitelini. Gemenii univitelini, proveniţi dintr-
un singur ovul, sunt întotdeauna de acelaşi sex şi
prezintă o identitate perfectă, atât în aspectul ex-
terior cât şi în structura lor internă. Aceştia se
numesc gemeni concordanţi. Gemenii bivitelini
sau biovulari, în majoritatea cazurilor, sunt de
sex diferit. În ceea ce priveşte aspectul exterior şi
structura internă, prezintă asemănări obişnuite
între fraţi, dar însuşirile lor caracteristice nu sunt
perfect identice, ci sunt discordante, diferite. În
ştiinţele medicale, aceste fenomene formează
legea biologică a eredităţii gemenilor. Iar legea,
la rândul ei, este una dintre dovezile peremptorii
ale faptului că mediul exterior influenţează numai
în mică măsură constituţia, structura fizică, în-
suşirile organice şi psihice ale fiinţei umane.

---

Printre factorii exogeni se numără alimentaţia su-
ficientă sau denutriţia, condiţiile de creştere,
stările patologice care intervin şi influenţează
evoluţia individului în cursul vieţii sale.
Dar mult mai importanţi sunt factorii
moşteniţi de individ pe cale ereditară, de la pre-
decesorii săi. Când aceşti factori se repetă într-o
familie la mai multe generaţii, se numesc cara-
ctere ereditare dominante.
Forma de manifestare a acestor caractere
ereditare dominante poate fi benignă sau ma-
lignă. Manifestări benigne sunt, printre altele,
dentiţia robustă şi sănătoasă, părul des, fără tend-
inţă de rărire ş.a.m.d. Printre cele maligne se pot
cita: boala denumită coree, un anumit tip de
hipertensiune sanguină, în unele familii diabetul,
iar dintre bolile psihice, tulburările maniaco-
depresive.
Unele caractere ereditare, fie benigne, fie
maligne, se manifestă de la naştere. Ele se pot
observa, de pildă, la copiii ce se nasc având la
mâini sau la picioare degete mai multe sau mai
210/435

---

puţine decât numărul normal. Există însă cara-
ctere ereditare ce apar mai târziu şi iau aspectul
unor boli cronice. Aşa sunt, bunăoară, astmul,
epilepsia, o anumită formă de hipertensiune san-
guină menţionată în cele de mai sus, unele forme
de cancer şi cataracta senilă, boală ce apare mai
ales după vârsta de şaizeci de ani.
Caracterele ereditare se comportă uneori
ciudat, apărând mai frecvent la indivizii de un
sex decât la altul. Acestea sunt caractere ereditare
specifice unui anumit sex. Cele mai frecvente
sunt daltonismul şi hemofilia, care se întâlnesc
exclusiv la indivizi de sex masculin şi niciodată
la sexul feminin. În cazul hemofiliei, calea cea
mai frecventă de transmitere ereditară este de la
bunicul bolnav, prin fiica sănătoasă, la nepoţii de
sex masculin. Fiii nu moştenesc niciodată de la
tatăl lor bolnav predispoziţia la această boală. Fiii
unui tată suferind de hemofilie, precum şi des-
cendenţii lor, fie de sex masculin, fie de sex fem-
inin, nu vor fi afectaţi de boala tatălui sau bu-
nicului lor. In schimb, fetele sănătoase născute
211/435

---

dintr-un tată bolnav poartă î,n ele germenii ered-
itari ai hemofiliei, care se transmite pe linie fem-
inină, după cum am spus, descendenţilor de sex
masculin.
Am pe masa de operaţie cadavrele a doi ge-
meni în vârstă de cincisprezece ani. Fac autopsia
paralelă şi comparativă a celor doi fraţi. Capetele
nu prezintă nimic deosebit. Operaţia următoare
rezidă în extragerea sternului. De data aceasta ob-
serv un fenomen unic: la ambii gemeni mai există
încă timusul, oare în acest caz se numeşte timus
persistent.
În mod normal, timusul se întâlneşte numai
în vârsta copilăriei şi se întinde pe o porţiune des-
tul de mare, de la marginea superioară a sternului
până la inimă, iar când organismul ajunge la ma-
turitate sexuală începe procesul de atrofiere rap-
idă a acestei glande, pentru a se încheia cu dis-
pariţia ei completă, lăsând în urmă doar o mică
pungă de grăsime, ce conţine câteva resturi de ţe-
suturi timice.
212/435

---

Timusul are o mare influenţă asupra creş-
terii în lungime a corpului. Dintre simptomele
unei atrofieri premature a timusului, cele mai im-
portante sunt creşterea insuficientă în înălţime şi
fragilitatea excesivă a oaselor tabulare. Hipertro-
fia acestei glande se constată frecvent la autopsia
copiilor care au decedat brusc, fără vreo boală
prealabilă sau fără o cauză plauzibilă. La copiii
cu rezistenţă excesiv de redusă faţă de bolile in-
fecţioase se poate observa de asemenea un timus
hipertrofie.
Aşadar, glandele găsite la aceşti doi gemeni
sunt extrem de interesante, întrucât, pe lingă fap-
tul că sunt prezente la cei doi fraţi în vârstă de
cincisprezece ani – când ar fi trebuit să dispară
încă de la treisprezece ani –, ele au dimensiuni
mult mai mari decât cele normale. Fac apoi
autopsia altei perechi de gemeni, în vârstă tot de
cincisprezece ani, şi a unei perechi în vârstă de
şaptesprezece ani, toţi univitelini. La toate cada-
vrele este prezent timusul în formă hipertrofiată.
213/435

---

La alte opt perechi de gemeni – toţi univi-
telini – extrag porţiunea lombară şi sacrală a
coloanei vertebrale. A patra şi a cincea vertebră
lombară, precum şi vertebrele din regiunea sac-
rală, prezintă anomalii de dezvoltare, ce se mani-
festă prin faptul că ele nu s-au sudat la vârsta de
doisprezece-treisprezece ani, cum ar fi trebuit în
mod normal, ci au rămas desprinse până la vârsta
de cincisprezece-şaptesprezece ani. Această an-
omalie în dezvoltare se numeşte în termeni med-
icali spina bifidaşi este o modificare ce poate
avea urmări grave.
Scheletul uman se dezvoltă în ambele sen-
suri ale coloanei vertebrale. Aşadar, creşterea
este orientată pe de o parte spre regiunea crani-
ană, pe de alta spre bazin, adică spre coccis. Când
predomină prima orientare, se spune că dezvol-
tarea are tendinţă craniană, când predomină a
doua, tendinţa este caudală.
În cazul acestor şaisprezece gemeni, dez-
voltarea are tendinţă craniană şi nu caudală,
214/435

---

pentru că spina bifida şi nesudarea osului sacru
sunt simptome de degenerescentă.
Din totalul de douăsprezece perechi de ge-
meni autopsiaţi, la cinci perechi am găsit o altă
anomalie importantă în dezvoltare, şi anume: mo-
bilitatea celei de-a zecea coaste din partea
dreaptă, ceea ce în termeni medicali se numeşte