Parte lamuritoare


Care este articolul 5 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?



Yüklə 153,14 Kb.
səhifə3/4
tarix09.01.2019
ölçüsü153,14 Kb.
#94006
1   2   3   4

40. Care este articolul 5 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 5 din Simbolul Credintei este: "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi". El cuprinde invatatura despre Invierea Domnului Iisus Hristos.

Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, Dumnezeu fiind, si a inviat a treia zi dupa ingroparea Sa, asa cum se proorocise in Scripturile sau cartile Vechiului Testament. Insusi Mantuitorul a spus, inainte de patimi, ca va fi rastignit, dar ca va invia a treia zi.

Cunoastem adevarul Invierii Domnului din marturiile celor care L-au vazut dupa Inviere: femeile mironosite, Sfinfii Apostoli si Ucenici, care au vorbit cu El, i-au pipait ranile si au mancat cu El dupa Inviere si au umblat impreuna cu El pana la Inaltare. Tot asa L-au vazut si multi credinciosi (1 Corinteni 15, 6). Insusi Mantuitorul spune dupa Inviere: "Asa este scris si asa se cadea sa patimeasca Hristos si a treia zi sa invieze din morti, si sa se propovaduiasca intru numele Lui pocainta si iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim" (Luca 24, 46-47).





41. Ce a facut Mantuitorul Iisus Hristos dupa moarte si inainte de Inviere?

In timpul sederii Sale cu trupul in mormant, Mantuitorul Iisus Hristos s-a coborat cu sufletul in iad, ca Dumnezeu si biruitor al mortii, ca sa vesteasca si acolo biruinta asupra mortii si sa mantuiasca pe toti care au adormit asteptand venirea Lui.





42. Ce dovedeste Mantuitorul prin Invierea Sa?

Prin invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos dovedeste mai intai ca este Dumnezeu adevarat, stapan al vietii si al mortii si adevaratul Mantuitor al lumii; si al doilea, ca si noi vom invia in ziua cea de apoi, cum spune cuvantul Scripturii: "Hristos s-a sculat din morti, incepatura invierii mortilor facandu-se" (I Corinteni 15, 20).





43. Care este articolul 6 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 6 din Simbolul Credintei este: "Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui". El cuprinde invatatura despre inaltarea Domnului. Sfanta noastra Biserica invata ca, dupa 40 de zile de la Invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, pentru ca sa intre si ca om in marirea dumnezeiasca vesnica, pentru ca Tatal sa trimita Sfintilor Apostoli pe Duhul Sfant (loan 14, 26; 16, 7), pentru ca sa mijloceasca neintrerupt pentru oameni la Dumnezeu-Tatal si sa deschida tuturor celor ce urmeaza Imparatia Cerurilor. Sederea lui Hristos de-a dreapta Tatalui inseamna ca El are aceeasi putere si marire ca si Tatal si Sfantul Duh si ca impreuna cu El stapaneste toata lumea vazuta si nevazuta. Inaltarea Domnului la Cer s-a facut cu trupul, caci cu Dumnezeirea este pretutindenea de fata, totdeauna in Cer si pe pamant. Trupul cu care s-a inaltat este acelasi trup cu care s-a zamislit si s-a nascut din Preacurata Fecioara, cu care a petrecut pe pamant, cu care a patimit, a murit si a inviat. Numai ca, dupa inviere, trupul este proslavit si nestricacios.





44. Care este articolul 7 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 7 din Simbolul Credintei este: "Si iarasi va sa vina cu marire sa judece vii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit". El cuprinde invatatura crestina despre venirea a doua a Domnului.

Sfanta noastra Biserica invata ca, la sfarsitul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos va veni a doua oara pe pamint, in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din urma si obsteasca.

Inainte de Judecata aceasta vor invia toti mortii, iar cei care vor fi vii se vor schimba atunci ca si cum ar fi trecut prin moarte. Astfel toate sufletele se vor uni iarasi cu trupurile pe care le-au avut in viata aceasta. Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca Judecator. Insusi Domnul Hristos ne spune cum va fi Judecata din urma in Evanghelia de la Matei 25, 31-46. Anume ca la Judecata se vor infatisa deodata toti oamenii, toate semintiile pamantului, si-si vor da seama de faptele, vorbele si gandurile lor. Cei buni vor fi asezati de o parte, iar cei rai de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele, cuvintele si gandurile fiecaruia. Atunci Dreptul Judecator va rosti dreapta hotarare dumnezeiasca, dupa care cei buni vor intra definitiv in rai sau in fericirea deplina si vesnica, iar cei rai vor fi aruncati definitiv in iad sau in starea de vesnica nefericire, departe de Dumnezeu si impreuna cu diavolii.

Cind va fi sfarsitui lumii, venirea a doua a Domnului si Judecata de apoi, nimeni nu stie, nici ingerii din cer, ci numai Dumnezeu (Marcu 13, 32; Faptele Apostolilor 1, 7). Este deci o mare gresala a spune ca atunci sau atunci va fi "sfarsitul lumii" si deci Judecata finala. Ea va fi, dar cand va fi nimeni nu stie, decat Dumnezeu.

Afara de judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta judecata numita particulara, prin care trece sufletul fiecarui om indata dupa moarte. Dar, dupa judecata particulara si inainte de cea obsteasca, atat starea de fericire a sufletelor celor drepti cat si starea de nefericire a sufletelor celor pacatosi nu sint depline si definitive. De aceea va mai fi Judecata de apoi, obsteasca, pentru ca sa se desavarseasca toate.

Desavarsirea tuturor, de la Judecata de apoi, se va arata in aceea ca:

a) toata lumea va cunoaste desavarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu;

b) Domnul nostru Iisus Hristos se va preamari inaintea intregii lumi;

c) incepand de atunci, va fi "un cer nou si un pamant nou" (2 Petru 3, 13).

d) va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si cei buni si cei rai vor avea inviate trupurile din viata pamanteasca si asa, cu sufletul si cu trupul impreuna, vor merge unii in viata vesnica, iar altii in osanda vesnica. Cuvintele "a caruia imparatie nu va avea sfarsit" inseamna ca stapanirea si marirea lui Iisus Hristos nu vor inceta niciodata, ci sunt pentru vesnicie. Caci Fiul lui Dumnezeu, care s-a facut om si a ridicat firea omeneasca la marirea dumnezeiasca, ramane asa pentru vecii vecilor, imparatind asa in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh.



45. Care este articolul 8 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 8 din Simbolul Credintei este: "Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci".

Acest articol cuprinde invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant, a treia persoana a Prea Sfantei Treimi, si anume: Duhul Sfant este Dunmezeu adevarat, ca Tatal si Fiul, pentru ca purcede din insasi fiinta Tatalui, are aceleasi insusiri si lucrari dumnezeiesti ca si Tatal si Fiul si i se aduce aceeasi inchinare ca Tatalui si Fiului.

Duhul Sfant este Domn de viata facator, pentru ca impreuna cu Tatal si cu Fiul creeaza si stapaneste toate si indeosebi pentru ca da oamenilor viata duhovniceasca, impartasindu-le prin Sfantele Taine harul dumnezeiesc castigat de Mantuitorul, ii curateste pe oameni de pacate si-i Sfanteste, pregatindu-i astfel pentru viata vesnica.

Si tot Duhul Sfant da pentru viata bine placuta lui Dumnezeu felurite daruri, care sunt sapte (intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria sau barbatia, cunostinta, evlavia sau cucernicia, frica de Dumnezeu).

Duhul Sfant a vorbit prin prooroci. El a insuflat pe Sfantii scriitori ai Sfantei Scripturi sa inteleaga cele dumnezeiesti descoperite, sa le scrie si sa le vesteasca fara greseala.

Duhul Sfant purcede din Tatal si numai din Tatal. Asa ne-a descoperit insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, cind a zis: "Duhul adevarului, care din Tatal purcede" (loan 15, 26). Asa invata si intreaga Sfanta Traditie, anume ca in Sfanta Treime este un singur izvor si pentru Fiul si pentru Duhul Sfant, Dunmezeu-Tatal. Aceasta invatatura ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal este pastrata si propovaduita neschimbat de Biserica Ortodoxa. Asadar, cine invata ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, acela s-a abatut de la credinta cea adevatara.



BISERICA

46. Care este articolul 9 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 9 din Simbolul Credintei este: "Si intr-una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica". El cuprinde invatatura ortodoxa despre Sfanta Biserica.





47. Ce este Biserica?

Biserica este asezamantul sfant intemeiat de Donmul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea oamenilor. Ea duce mai departe, pana la sfarsitul veacurilor, propovaduirea cuvantului dumnezeiesc, impartaseste fiilor ei harul sfintitor prin Sfintele Taine si indrumeaza credinciosii pe calea vietii adevarate. Bisericii i-a dat Domnul aceasta intreita putere:



  1. sa invete adevarul dumnezeiesc

  2. sa savarseasca Sfintele Taine si slujbe bisericesti

  3. sa indrumeze pe oameni spre traire curata, in numele Sau.

In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii.

Adevarul mantuirii in Biserica este mare si taina lui este adanca; de primirea si urmarea lui atarna insasi mantuirea noastra. Pentru a apropia acest adevar de intelegerea noastra, Mantuitorul face asemanarea cu vita si mladitele: "Ramaneti intru mine si eu intru voi. Precum mladita nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti inru mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru mine si eu intru el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic. Daca unul nu ramane intru mine, este lepadat ca o mladita ce s-a uscat" (Ioan 15, 4-6). Precum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserica este ca sangele cald din trupul omenesc viu, sange care hraneste toate madularele trupului. Daca un madular se desprinde de trup, atunci de indata se lipseste de viata, caci nu mai curge in el sangele trupului, si asa este de lepadat. Tot asa si credinciosul care se desprinde de Biserica, in care este harul, moare sufleteste, pentru ca nu mai are viata duhovniceasca din trupul tainic al lui Hristos.

Tot biserica se numeste si locasul de rugaciune sfintit si inchinat lui Dumnezeu, pentru ca acolo se aduna obstea credinciosilor sa asculte cuvantul dumnezeiesc, sa ia parte la aducerea sfintei jertfe a Domnului si sa aduca impreuna inchinare lui Dumnezeu. In cladirea bisericii, pe Sfantul Altar, se pastreaza Sfanta Cuminecatura, care este trupul viu si sangele Domnului sub chipul painii si al vinului. Acolo se savarsesc cele mai multe slujbe religioase, dupa randuiala Bisericii. Dupa aceea cladirea bisericii se mai numeste "Casa Domnului"



48. Cine sunt membrii Bisericii?

Din Biserica fac parte toti cei botezati cu botezul crestin, adica in numele Sfintei Treimi, care cred in Domnul nostru Iisus Hristos, care marturisesc aceeasi credinta, care se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine, care aduc aceeasi inchinare lui Dumnezeu si stau sub carmuirea vazuta a aceleiasi ierarhii bisericesti.

Nu numai dreptii ci si pacatosii fac parte din Biserica; dar pacatosii sunt membrii sau madulare bolnave ale Bisericii. Si nu numai credinciosii vii ci si cei morti care au adormit in credinta sunt membrii ai Bisericii.

Nu mai fac parte din Biserica ereticii si schismaticii, pentru ca, desi au fost botezati, ei s-au rupt de Biserica prin credintele lor ratacite, prin invataturi desarte si prin neascultare de carmuirea Bisericii. Ereticii si schismaticii au parasit calea cea dreapta; ei sunt stricatori de Biserica si de aceea vor fi osanditi (Tit 3, 10-11; 1 Corinteni 3, 17).

Dintre membrii Bisericii de dupa moarte unii se deosebesc de ceilalti prin inaltimea la care s-au ridicat in trairea virtutilor crestine. Acestia sunt sfintii bineplacuti lui Dumnezeu. Ei sunt cinstiti in mod deosebit de Biserica.



49 De ce-i cinstim pe sfinti?

Pe sfinti ii cinstim sau ii veneram pentru statornicia in dreapta credinta si pentru barbatia cu care au stiut sa traiasca aceasta credinta si sa o apere pana la capat, uneori jertfindu-si chiar viata.

Ii veneram apoi pentru harurile si vrednicia de care au ajuns sa se bucure inaintea lui Dumnezeu. Mantuitorul ne spune ca slava pe care el a primit-o de la Tatal, pe aceea a dat-o si sfintilor. Si marirea pe care Tu mi-ai dat-o, le-am dat-o lor" (Ioan 17; 22).

Mai cinstim pe sfinti pentru ca ei mijlocesc cu rugaciuni, la Tatal ceresc, pentru noi (Apocalipsa 5, 8; Evrei 13, 7) Dintru sfinti, cinstirea cea mai aleasa, numita supravenerare sau preacinstire, o aducem Preacuratei Fecioare Maria, ca uneia care a nascut, dupa trup, pe insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.





50. De ce cinstim sfintele moaste?

Cinstim sfintele moaste pentru ca, ramanand in nestricaciune, ele ne amintesc mereu si ne imbarbateaza in datoria de a trai si a ne jertfi pentru dreapta credinta. Dar mai ales le cinstim pentru puterile dumnezeiesti care lucreaza prin ele. O dovada ca puterea lui Dumnezeu lucreaza si prin osemintele celui drept, avem in cartea a patra a Imparatilor (13, 21), unde ni se istoriseste ca osemintele proorocului Eliseu au readus la viata un mort.

Asemenea minuni au fost facute si de sfintele moaste ale unor sfinti ai Bisericii, mai indepartati sau mai apropiati de zilele noastre.



51. De ce cinstim sfintele icoane?

Cinstim sfintele icoane pentru ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul ne-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura.


Cinstim sfintele icoane apoi pentru ca ele ne ajuta sa ne inaltam gandul la sfinfii care s-au nevoit si au patimit pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta.
Mai cinstim sfintele icoane pentru ca prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza, credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti.
Cinstirea icoanelor nu este inchinare la idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor infatisati pe lemn, ca unii bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru noi. Inainte de a fi asezate in biserici si in casele credinciosilor, icoanele se sfinfesc de catre preoti, dupa rinduiala stabilita de Biserica.



52. Este Biserica numai vazuta sau numai nevazuta?

Biserica nu este nici numai vazuta nici numai nevazuta, ci si vazuta si nevazuta. Vazuta este Biserica, pentru ca ea este pe pamant si vazuti sunt membrii ei din viata aceasta; vazute sunt ierarhia bisericeasca, marturisirea de credinta, slujbele, randuielile si canoanele bisericesti; iar nevazuta este Biserica, pentru ca este si in Cer adica pe un alt plan de existenta; pentru ca nevazut este capul ei, Iisus Hristos; nevazuti sint membrii ei care au trecut din aceasta viata; nevazut este harul Duhului Sfant, care lucreaza in ea, precum nevazuta este si duhovniceasca legatura care uneste toate madularele Bisericii intre ele si cu capul Iisus Hristos, facand toate un singur trup dubovnicesc.





53. Care este conducerea Bisericii?

Domnul nostru Iisus Hristos, intemeind Biserica, a asezat in ea ordine si randuiala, anume ca unii sa conduca, iar altii sa asculte, pastrand cu totii legatura dragostei si a pacii intre ei si cu El. Conducatorii sunt clericii sau ierarhia bisericeasca, adica episcopii, preotii si diaconii, care au fost asezati de Sfintii Apostoli, in Biserica, pentru a propovadui cuvantul adevarului, pentru a face partasi pe credinciosi de harul dumnezeiesc si pentru a pastori obstea credinciosilor. Credinciosii nesfintiti pentru vreo treapta bisericeasca sunt numiti laici sau mireni. Cei ce fac parte din ierarhia bisericeasca se mai numesc si pastori sufletesti, iar mirenii se mai numesc turma duhovniceascasau cuvantatoare.

In chip nevazut, Biserica este condusa de-a pururi de Insusi intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, care este singurul cap al ei, iar ea este trupul Lui tainic (Efeseni 1, 22-23; 5, 23; Coloseni 1, 18).

In chip vazut, Biserica este condusa de ierarhia bisericeasca. Cea mai inalta autoritate in Biserica o are adunarea episcopilor, care se numeste sinod sau sobor. Sinodul hotaraste cele cu privire la bunul mers al Bisericii, iar hotaririle luate sunt tinute si aduse la indeplinire de fiecare episcop in episcopia incredintata pastoririi sale. Daca la sinodul episcopilor iau parte episcopi din toata lumea crestina, acel sinod se numeste sinod sau sobor a toata lumea sau ecumenic. In vechime, pe vremea Sfintilor Parinti, cand toata crestinatatea era una, s-au tinut sapte sinoade a toata lumea, ale caror hotarari trebuiesc tinute de intreaga Biserica. Si Bisericile nationale, ca Biserica romana, rusa, greaca si altele, isi au fiecare sinodul ei local de care este condusa, tinand totdeauna seama de cele statornicite la sinoadele a toata lumea. Sinoadele iau hotarari si conduc Biserica sub calauzirea Duhului Sfant. Insusi Domnul a spus ca este pururea cu Biserica Sa (Matei 28, 20), pe care o conduce prin Duhul Sfant (loan 15, 26), astfel ca nimeni nu este cap al Bisericii decat unul Domn Iisus Hristos. Nici Sfintii Apostoli nu se socotesc pe sine mai mult decat slujitori ai Bisericii (Coloseni 1, 24-25). De aceea daca cineva, afara de Domnul, se socoteste pe sine singur si invata ca El este cap al Bisericii, unul ca acela este impotriva lui Hristos.





54. De ce Biserica este numita: una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca?

Biserica este numita asa, fiindca acestea sunt cele patru insusiri mai de seama ale ei.

Biserica este una, pentru ca unul este intemeietorul si capul ei, Domnul Iisus Hristos, si unul este Duhul Sfant, care o insufleteste cu harul dumnezeiesc, una este invatatura ei cea adevarata si una calea cea dreapta care duce sigur la mantuire. Mantuitorul o singura Biserica a intemeiat si nu voieste sa fie mai multe. Diferitele Biserici ortodoxe nationale nu sunt Biserici despartite sau mai multe, ci numai membre ale singurului trup al Bisericii.

Biserica este sfanta, pentru ca sfant este intemeietorul si capul ei, Iisus Hristos, care a sfintit-o si pe ea cu singele Sau (Efeseni 5, 25-27), si i-a dat puterea sa sfinteasca pe oameni prin harul dumnezeiesc. Sfintenia Bisericii nu se pateaza de loc prin aceea ca in ea se gasesc si pacatosi, fiindca nu membrii Bisericii sfintesc Biserica, ci Biserica sfinteste pe membrii ei, ea neavand de la ei sfintenia, ci de la Domnul, prin Duhul Sfant.

Biserica este soborniceasca sau universala pentru ca ii este dat sa se intinda peste tot pamantul si sa-i cuprinda pe toti oamenii, ca intr-un sobor a toata lumea, si pentru ca se conduce dupa cele statornicite la sfintele soboare a toata lumea. Biserica nu este numai pentru un loc, ori numai pentru un timp, ori numai pentru un neam, ci ea este pentru toate locurile, pentru toate vremurile si pentru toate neamurile. Biserica este soborniceasca si pentru ca detine adevarul religios deplin si pentru ca totdeauna si pretutindeni a invatat si invata neschimbat acelasi adevar dumnezeiesc universal.

Biserica este apostoleasca, pentru ca este asezata pe temelia Apost





55. Ce se cuvine sa mai stim despre Biserica?

Despre Biserica Ortodoxa se cuvine sa mai stim ca ea pastreaza neschimbate si fara nici o abatere invatatura si randuielile Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, asa cum le-au predat Sfinfii Apostoli si asa cum le-au statornicit si lamurit Sfintele Sinoade in vremea Sfinfilor Parinti, cand toata crestinatatea era una si nedespartita, avand, prin acestea, toate mijioacele sigure pentru mantuire.





56. Poate Biserica sa greseasca?

Nu. Biserica nu poate sa greseasca, pentru ca ea este "trupul lui Hristos", si Hristos cel pururea viu este capul ei (Efeseni 1, 22-23), ramanand cu ea totdeauna; si pentru ca in ea lucreaza neincetat Duhul Sfant, prin harul Sau, luminand pe slujitorii ei. De aceea Biserica este "stalp si temelie adevarului" (1 Timotei 3, 15), pentru ca ea are darul de a nu putea sa cada niciodata in ratacire; de aceea Biserica este si nebiruita in adevarul ei dumnezeiesc, ca "nici portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18). Nici un membru singuratic al Bisericii, fie el episcop sau patriarh, n-a primit de la Domnul darul de a nu putea gresi; deci nimeni nu poate pretinde ca este nesupus ratacirii (cum se zice despre patriarhul Romei). Singura Biserica a primit de la Domnul puterea de a nu putea gresi.





57. Care este articolul 10 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 10 din Simbolul Credintei este: "Marturisesc un botez intru iertarea pacatelor". El cuprinde invatatura despre Sfanta Taina a Botezului, intelegandu-se si aceea despre celelalte Sfinte Taine.





SFINTELE TAINE

58. Ce este Sfanta Taina?

Sfanta Taina este o lucrare vazuta, asezata de Mantuitorul Iisus Hristos in Biserica, prin care se impartaseste credinciosilor harul cel nevazut al lui Dumnezeu.

In orice Sfanta Taina deosebim astfel trei parti: asezarea ei de catre Iisus Hristos, lucrarea vazuta sau slujba sfanta si harul nevazut.



Yüklə 153,14 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin