Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

5. Tulburari ale somnului în unele afectiuni psihice.

5.1. Sindroamele autiste, cunoscute ca tulburari pervazive de dezvoltare, sunt asociate cu tulburari de somn care debuteaza în copilarie sub forma dificultatilor de somn, însotite de agitatie si stereotipii.

Sindromul Rett se încadreaza în grupul tulburarilor pervazive. Este o tulburare progresiva, de etiologie necunoscuta, care apare la fete, fiind caracterizata prin comportament autist, dementa, ataxie, folosire redusa a mâinilor, crize epileptice. Studiul somnului a aratat o descrestere a fazei REM, asociata cu o activitate respiratorie anormala.

5.2. Copiii cu retard mental pot avea un risc pentru tulburari de somn, fiind hiperactivi noaptea (cei eretici), în timp ce insuficientii cu comportament torpid pot fi considerati ca hipersomnolenti. Clements a gasit dificultati de somn la peste 34% din copiii cu retard mental, asociate în procentaj mic cu autoagresiune, stereotipii, tendinte clastice, conduita antisociala agresiva. Uneori anomaliile fizice contribuie la tabloul clinic, de exemplu, macroglosia la copiii cu sindrom Down poate determina apnee de somn. Se adauga, ca si factor adjuvant, stresul existent în familiile din care provin acesti tineri.

5.3. Tulburarile de somn sunt obisnuite în sindromul Tourette, incluzând insomnia, trezirile nocturne si bruxismul. Cresterea frecventei fazei 3 si 4 de somn este excesiva, somnul REM fiind prea mic din cauza trezirilor nocturne. Tratamentul se face cu agenti blocanti ai dopaminei, cum ar fi Haloperidolul sau Pimozidele.

5.4. Sindromul atentional deficitar hiperactiv hiperkinetic se însoteste de o nevoie redusa de odihna, cu tulburari de somn (Kaplan, 1987).

5.5. Depresia adolescentului asociaza perioade de somn extinse pâna la dublu comparativ cu un lot de control sanatos (Hawkins).

Somnoterapia (cura de somn) este o metoda terapeutica de inducere a somnului cu ajutorul hipnoticelor si neurolepticelor administrate bolnavului. Se obtine o stare cât mai apropiata de somnul fiziologic, pentru câteva zile sau, în unele cazuri pentru câteva saptamâni, cu scurte perioade de trezire pentru alimentatie si îngrijiri igienice (L. Manaila, 1997). Se recurge la aceasta metoda în reactiile acute de soc, nevroze, stari de angoasa intense, posibil chiar si tratamentul afectiunilor psihosomatice (astm bronsic, ulcer digestiv, hipertensiune arteriala), atribuite reflexelor conditionate nocive si pe care somnul prelungit ar fi capabil sa le întrerupa. Aplicabila numai în mediu spitalicesc, necesitând supraveghere atenta si permanenta pentru evitarea anumitor riscuri, astazi metoda se utilizeaza mai putin, folosindu-se în schimb, medicamente psihotrope moderne.