Particularit~[i ale examin~rii clinice {i paraclinice în psihiatria copilului {i adolescentului

Tulburari ale functionalitatii sociale în copilarie (tulburari de adaptare)

Mutismul electiv este o tulburare frecventa în copilarie, cu repartitie egala pe sexe, asociind trasaturi de personalitate ca: anxietate sociala, retragere, senzitivitate, negativism. Copilul vorbeste acasa, sau cu prietenii apropiati si este mut la scoala, sau în prezenta strainilor. Nivelul de întelegere a limbajului si de expresie lingvistica este normal.

Tulburarea de atasament reactiva a copilariei apare la copii sub 5 ani. Se manifesta prin teama excesiva, hipervigilenta, lipsa de raspuns la mângâieri; nu se joaca cu copiii de vârsta lor, fiind posibila si oprirea cresterii. Expresia fetei celor mici este abatuta, privirea fixa, au reactii de retragere, raspunsuri agresive. Tulburarea apare în relatie cu o îngrijire total neadecvata, abuz, sau neglijare psihologica si se remite când copilul este plasat într-un mediu favorabil cresterii, care îi confera continuitatea de îngrijire responsabila.

Tulburarile disociative (de conversie) sunt determinate de factori psihotraumatizanti perceputi ca "stress intolerabil", au debut si sfârsit brusc, cu remisie în câteva saptamâni. Sunt frecvente trasaturile de personalitate premorbida cu note histrionice.

Amnezia disociativa consta în pierderea memoriei centrata pe evenimentele psihotraumatizante recente, în absenta unei afectiuni cerebrale organice, sau a oboselii excesive.

Fuga disociativa. Se manifesta printr-o plecare aparent fara scop din zona uzuala cotidiana, în cursul careia grija de sine (alimentare, spalare) este pastrata, uneori cu asumarea unei noi identitati; dureaza câteva zile, existând amnezie ulterioara. Se pastreaza interactiunile sociale cu strainii (cumparare de bilete, comanda meniului).

Stuporul disociativ apare în absenta unei afectiuni somatice, dar în prezenta unor evenimente stressante recente. Se manifesta printr-o stare aparenta de pietrificare, absenta miscarilor voluntare, copilul nu raspunde la stimuli externi, lipseste capacitatea de comunicare, exista neglijenta vestimentara, flexibilitate ceroasa. Sta nemiscat perioade lungi de timp, în care "nu este nici adormit, nici inconstient".

Tulburarile de transa si posesiune presupun pierderea temporara a simtului identitatii personale si a constientizarii depline a ambiantei. Individul actioneaza ca si cum ar fi stapânit de o forta exterioara, în afara unor situatii religioase. sau a altora cultural acceptate.

Tulburarile disociative ale senzatiei si cele motorii se caracterizeaza prin tulburari de sensibilitate, de regula cutanate, sau prin paralizii, în absenta unei afectiuni organice si în prezenta psihotraumei.

Convulsiile disociative mimeaza atacurile epileptice.

Anestezia si pierderea senzoriala disociativa se manifesta prin parestezii, anestezii "în manseta", "în manusa", pierderea vederii, surditate, fara un determinism neurologic.

Sindromul Ganser evolueaza cu comportament psihotic, paralogii, acuze algice, halucinatii, teatralism.

Puerilismul îmbraca tot caracter psihotic, dar cu regresie comportamentala în etapa de copil mic (limbaj, jucarii, suzeta, atasament particular fata de mama).

Starea crepusculara include un comportament "de robot", perplexitate în privire, amnezie dupa episod.

Tulburarile somatoforme sunt acuze de simptome somatice, în ciuda investigatiilor negative repetate. Debutul si continuitatea simptomelor arata o strânsa relatie cu evenimentele neplacute de viata, sau cu conflicte. Simptomele somatice sunt multiple, dureaza cel putin doi ani, cele mai frecvente sunt acuzele gastro-intestinale (dureri abdominale, voma, eructatii), sau senzatii cutanate anormale (mâncarime, furnicaturi, arsuri). Depresia si anxietatea sunt adesea asociate, impunând un tratament specific. Evolutia este cronica si oscilanta, perturbând comportamentul social, interpersonal si familial.

Dezvoltarile patologice reactive. Prin dezvoltare patologica reactiva se întelege structurarea, adesea ireversibila, a unor elemente psihopatologice de aspect senzitiv-paranoiac, determinata de conditiile negative ale existentei unei persoane, care actioneaza pe perioade lungi de timp, cu accentuarea unor trasaturi particulare ale personalitatii premorbide. Sunt psihogenii prin caracterul lor reactiv, dar tabloul clinic este complex, fiind posibila aparitia unor idei delirante sistematizate, dar reversibile. În cadrul dezvoltarilor patologice reactive sunt incluse: dezvoltarile paranoide (paranoidul reactiv cu evolutie prelungita, delirul senzitiv de relatie, delirul indus, delirul de persecutie al surzilor si hipoacuzicilor, dezvoltari prin izolare socio-culturala), dezvoltarile hipocondriace, dezvoltarile depresive, iatrogeniile. Personalitatea de tip senzitiv poseda o reactivitate de tip astenic, astfel încât, activitatile aparute în viata de fiecare zi sunt rezolvate cu pretul epuizarii fizice si mai ales, intelectuale. Defectul central al senzitivului ar fi incapacitatea de expansiune, energia scazuta în exprimarea pulsiunilor si a aspiratiilor, conducând la o retentie crescuta a continuturilor psihice si la o elaborare mai îndelungata si minutioasa. Incapacitatea de exprimare duce la o prelucrare nuantata, subtila, a gândurilor si afectelor, cu amplificarea vulnerabilitatii, anxietatii, suspiciunii, nesigurantei, încordarii, emotivitatii.

La copil cele mai frecvente sunt dezvoltarile paranoide. Cauza determinanta este un defect producator de rusine, un handicap individual, cu care individul nu se poate acomoda, asteptând permanent sa fie umilit, agresat, batjocorit de cei din jur. Copilul se retrage treptat, se fragilizeaza emotional, conflictul legat de prezenta handicapului prevaleaza asupra oricaror activitati, sau preocupari psihice (mecanism patogenetic de prevalenta). Defectul poate fi fizic, senzorial. Decompensarea se face psihotic sub forma delirului senzitiv de relatie, delirul defectului fizic, caracteristic psihastenicilor, pe care trairile dismorfofobice îi îndeamna la izolare si evitarea anturajului, pentru ca, ulterior sa apara tulburari de reflectivitate - halucinatii, delire, strict legate tematic de handicap, având un continut persecutor, cu ameliorare rapida sub tratament si remisie fara defect (diagnostic diferential cu schizofrenia).