Pasa Hassan

Pasa Hassan

(Comentariu)

George Cosbuc “a fost un om” asa de bun si asa de modest” cu glas blajin si domol dupa cum isi amintesc contemporanii, in ochii caruia “scanteia optimismul”.Destinul a vrut ca tocmai un astfel de om prin intreaga sa opera poetica, prin trainicia inspiratiei si prin profunzi- mea sentimentelor exprimate sa devina “suflet in sufletul neamului sau”, cantandu-i bucuria si amorul. Prin volumele de versuri publicate “Balade si idile”, “Fire de tort”, “Ziarul unui pierde vara”, “Cantece de vitejie” poetul alcatuieste o monografie artistica a satului ardelenesc avand ca model Hordoul, locul nasterii.

Supranumit pe drept poetul taranimii poetul a inteles istoria ca pe o neintrerupata lupta ptr. Libertate sociala si nationala simbolizata de Decebal, legendarul Gelu, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu si Ioan Voda cel Cumplit.

Izvorul de inspiratie a baladei “Pasa Hasan” il constituie o pagina de istorie care poeti- zeaza cu mare fort ape eroul de la Calugareni al romanilor, semnata de Nicolae Balcescu.

Este vorba de opera acestuia “Romanii supt Mihai Voievod Viteazul” capitolul in care se rela- teaza un impresionanat episode din lupta de la Calugareni in care Mihai Viteazul este compa- rat cu un semizeu.

Subiectul baldei e simplu: in toiul luptei de la Calugareni in care Mihai Viteazul isi zareste dusmanul de moarte, pe Hassan si porneste dupa el navala nebuna. Ingrozit acesta fuge mancand pamantul pana in mijlocul taberei sale. In final autorul isi exprima ironia “vazut-au si beii ca fuga e buna/ si bietului pasa dreptate i-au dat” dar si satisfactia “Caci ghiaurul in toti a bagat / O groaza nebuna”.

Titlul baladei este “Pasa Hassan” dar de fapt poetul scoate in evidenta maretia lui Mihai Viteazul, vitejia iesita din comun a domnitorului.

In Balada lui G. Cosbuc rolul expozitiunii din balada populara il joaca tabloul general al lupteice se desfasoara intre cele doua armate, cea romana in frunte cu voda aparandu-si libertatea nationala sic ea turca vrand sa cucereasca un popor viteaz dar care va fi infranta si azvarlita in apa Neajlovului.

Lupta este conturata in imagini dinamice derulate cinematografic, miscarea fiind surprinsa de autor dinspre planul indepartat catre cel apropiat intr-o vizibila gradatie ascendenta: “Pe voda-l zareste Calare trecand / Prin siruri cu fulgeru-n mana / In laturi s-azvarle ostirea pagana / Caci voda o-mparte, carae facand, / Si-n urma-i se-ndeasa cu vuiet curgand / Ostirea romana”.

Atitudinea lui Mihai il ingrozeste pe Hassan care noteaza indirect starea psihica a pasei care il vede, il simte si il impresioneaza profound. Imaginile vizuale cu rezonanate onomatopeice si auditive se completeaza reciproc, poetul folosind tehnica intensificarii imaginii poetice prin integrarea amanuntului characteristic in hiperbola si metafora: “Cu tropote roibii de spaima pe mal / Rup franele-n zbucium si salta / Turcimea-nvrajbita se rupe deolalta / Si cade-n mocirla un val dupa val /Iar fulgerul Sinan, izbit de pe cal / Se-nchina prin balta”. Tabloul luptei este amplu si se creeaza prin verbe la gerunziu aflate in rima ceea ce imprima dinamism tabloului si un efect onomatopeic.

Dinamismul tabloului este subliniat prin folosirea verbelor de miscare accelerate la timpul present precum “zareste” care sugereaza acuitatea vizuala si surprinderea lui Mihai.

Hassan nu se implica in actiunea directa, el priveste teatrul luptei de sub poala padurii. Consemnarea acestei pozitii se realizeaza prin conjunctia adversativa “dar”: “Dar pasa ramane alaturi de drum / Departe de lunca”.

Ptr. A sugera imaginile aotice ale intamplarii Cosbuc impleteste sonoritatile ritmice cu gradatia ascendenta realizand efecte de o plasticitate poetica prin repetarea consoanei “v” “un val dupa val”, “f” “flinte si fum”, “n” “navala nebuna”, “z” “zalele-I zuruie”, “d” “dardaie dintii”. Dinamismul este sugerat syntactic prin propozitii scurte, prin frecventa exclamatiilor si a imaginilor vizuale. Secventele se succed cinematografic si subliniaza vitejia voievodului roman: “Ca volbura toamnei se-nvarte el roata / Si intra-n urdie ca lupu-ntre oi / Si-o frange degraba si-o bate-napoi / Si-o vantura toata”.

Poetul folosete din limbajul popular, turnate in tiparul expresiv al imaginilor artistice precum comparative hiperbolica “Ca volbura toamnei”, “ca lupu-ntre oi” sau folosirea lui “si” narativ prin care se sugereaza intrarea vijelioasa a domnitorului in urdia pagana.

In srofele V, VI, figura lui Mihai domina campul de bataie ingrozind sufletele turcilor si ale capeteniilor lor . Este momentul cand teama si panica se instaleaza definitive in inima dusmanului.

Portetul lui Mihai se contureaza prin prisma lui Hassan. Mihai cutreiera vitejeste campul taind de pe cai dar imaginea lui se amplifica in mintea conducatorului turc la dimensiuni apocaliptice: “El vine spre pasa, e groaza si vai / Ca vine furtuna”. Cele doua personaje se pun in lumina reciproc prin intermediul antitezei vitejie-lasitate si al hiperbolizarii. Poetul pune fata in fat ape cei doi conducatori diferiti, nu numai prin trasaturile moral-sufletesti care le justifica actiunile dar si prin cauza ptr. care lupta.

Desfasurarea actiunii este prezentata in urmatoarele trei strofe. Aici apare o scurta conversatie intre cei doi domnitori: “Stai pasa o vorba de-aproape sa-ti spun / Ca nu te-am gasit nicaierea”. Mihai doreste sa se ajunga la o intelegere ptr. a nu fi atata varsare de sange.Dar mintea pasei era intunecata. El nu vede sin u aude altceva decat moartea sa in lupta cu voda. Atunci el cugeta ca cel mai bin ear fi sa o ia la goana ptr. a nu-l prinde domnitorul roman.

Strofa urmatoare este in intregime o hiperbola. “Salbatecul voda e-n zale si fier, / Si zalele-i zuruie crunte, / Si vorba-i e tunet, rasufletul ger, / Iar barda din stanga-i agunge la cer / Si voda-i un munte”.Aceasata este impresia pe care o are in acest moment generalul turc care-l consider ape voda un zeu adevarat, urias si neinfrant care vrea sa starpeasca rautatea din lume. Aceasta strofa extinde portretul lui Mihai care devine dur si insetat de libertate fiind capabil sa-si dea viata ptr. aceasta cauza.

Acest lucru este explicat si in exclamatia: “Stai pasa / Sa piara azi unul din noi” care de asemenea nu este auzita de pasa. Frica ce se transforma in groaza il determina pe pasa sa-si loveasca incontinuu calul pt. a alerga mai repede. Epitetele “Cu ochii de sange, cu barba valvoi” sugereaza transformarile fizice pe care le sufera turcul din pricina goanei sale: “El zboara soimeste”.

Punctul culminant este cuprins intre strofele XI, XII, care prezinta scaparea conducatorului turc prin ajungerea in tabara. In fuga sa nebuna, pasei ii cade turbanul, semn de umilinta, darn u se gandeste sa-l ridice, ci el isi rupe hainele pt. a fi mai usor si a scapa de urmaritorul sau.

Epitetele “dardaie dintii” si “galben pierit” sugereaza faptul ca el nu se mai poate controla si ca aceasta alergare, impreuna cu groaza din sufletul sau il fac sa innebuneasca. Rugile sale au ajuns la Alah, iar acesta l-a ajutat aducandu-l aproape de tabara turca.

In deznodamant apare ironia autoruluisi dispretul fata de turci si conducatorul lor: “Si-n ceasul acela Hassan a jurat / Sa zaca de spaima o luna / Vazut-au si beii ca fuga e buna / Si bietului pasa dreptate i-au dat” dar si admiratia si satisfactia fata de Mihai si faptele sale: “Caci voda ghiaurul in toti a bagat / O groaza nebuna”. Din secventa urmaririi lui Mihai dupa pasa reiese un proverb foarte cunoscut si amuzant “Fuga e rusinoasa dar e sanatoasa”.

Poezia este alcatuita din douasprezece strofe, fiecare dintre ele avand cate sase versuri, ultimul fin mai scurt. Primele cinci versuri au masura de noua-unsprezece silabe, iar ultimul de sase silabe. Rima este alcatuita dupa schema ABBAAB, iar ritmul este amfibrahic.