Perioada: 25-31 mai 2015

Ciocîrlia cea urîtă - Despre soarta femeilor din România

Adevărul, 27 mai 2015

De Péter Demény,

A apărut, în traducerea lui Andrei Dósa, romanul Ciocîrlia al lui Dezső Kosztolányi. Cel mai bun roman al unuia dintre cei mai mari scriitori maghiari a ajuns în sfîrşit la cititorii români.

Bineînţeles, ”cel mai bun roman” este doar părerea mea. Kosztolányi a scris patru romane excelente, dintre care Aranysárkány şi Néró, a véres költő au apărut deja în română (Nero, poetul sîngeros în 1975 la Albatros în traducerea Veronicăi Bârlădeanu, iar Zmeul de aur în 1982 la Minerva în traducerea lui Al. Pezderka). Cred totuşi că subiectul Ciocîrliei este una de natură să intereseze pe toată lumea.

Este vorba despre o fată urîtă. Ştim cu toţii cît de subiectivă este urîţenia, dar asta nu ne împiedică să-i considerăm pe unii frumoşi, iar pe alţii urîţi. Sunt persoane pe care le considerăm de-a dreptul respingătoare. Şi dacă creşti cu ideea că eşti urîtă pentru că chiar şi părinţii te văd aşa, problema este într-adevăr incurabilă.

Ciocîrlia (aşa o numesc părinţii pe fata lor) nu se poate convinge că este frumoasă — de fapt, ea nici nu încearcă. S-a consolat deja cu urîţenia ei, trăieşte ştiind (sau crezînd, tot aia e) că este slută. Familia Vajkay stă într-un orăşel de privincie (modelat după Subotica, oraşul natal al scriitorului) şi nici asta nu ajută la înţelegerea subiectivităţilor. Într-un orăşel toată lumea ştie tot şi ştie că ştie tot. Rolurile sunt distribuite: familia Vajkay este familia cu o fată de te sperii.

Tragedia asta prozaică este prezentată foarte frumos de Kosztolányi. Nu moare nimeni, nimeni nu devine Antigona, nimic nu pune capăt suferinţei. Ciocîrlia se întoarce din călătorie (au trimis-o în vizită la ceva rude) şi viaţa ei, viaţa lor continuă exact aşa cum a fost pînă atunci.

Eu cred că aici, în România, în patriarhatul ăsta haotic, sunt multe femei care se luptă cu felul în care sunt văzute de bărbaţi. Văd zilnic cum agresivitatea mîrlană acaparează fete tinere care îi admiră pe golani pentru că sunt, vezi Doamne, bărbaţi. Din acest punct de vedere, România este destul de provincială. Fetele se lasă dominate de bărbaţi, sunt trimişi înapoi de mame la soţii lor care le bat cu argumentul suprem că ”nu noi purtăm pălăria”. Ciocîrlia arată cît de jalnică devine soarta unei femei dacă se încrede în ”obiectivitatea” judecăţii unei societăţi tîmpite.

http://adevarul.ro/cultura/carti/ciocirlia-cea-urita-despre-soarta-femeilor-romania-1_556585d9cfbe376e35a406be/index.html

DIASPORA

Valentina Iconaru, o brăileancă cu ambiţii politice în Italia: „Nu mai suport ca românii să fie consideraţi tot timpul «ăia care fură»!“

Adevărul, 29 mai 2015

De Florentin Coman,

Valentina Iconaru, o brăileancă în vârstă de 38 de ani, şi-a propus să schimbe mentalitatea italienilor despre românii care au emigrat în Italia. Femeia locuieşte şi munceşte de 15 ani într-un mic oraş italian şi spune că s-a săturat să vadă cum toate furturile cu autor necunoscut sunt puse pe seama comunităţii româneşti. Pentru a veni în sprijinul românilor, Valentina candidează la un post de consilier municipal.

Alegerile din localitatea Palombara Sabina, situată în apropiere de Roma, se vor derula pe 31 mai şi pe 1 iunie. "ideea de a candida mi-a venit după ce aici, în orăşelul în care locuiesc, au avut loc mai multe furturi, iar majoritatea îi acuzau pe români că ar fi făptaşii, chiar dacă autorii furturilor nu au fost prinşi niciodată. Mi-am spus atunci că e momentul să fac ceva bun pentru comunitatea noastră, să arătăm tuturor că suntem oameni de cuvânt, oameni care nu vor altceva decât să trăiască în linişte. Dacă printre noi mai sunt şi «ăia care fură», asta nu înseamnă că toţi suntem hoţi.

Comunitatea românească de aici are un număr de 750 rezidenţi şi, probabil, alţi 200 non rezidenţi, ca atare nu ne poţi pune pe toţi în acelaşi sac. În mijlocul nostru sunt persoane care şi-au făcut un nume prin activităţile pe care le desfăşoară, iar faptul de a fi numiţi «ăia care fură» e dureros. Aşadar, m-am gândit că dacă această comunitate ar avea un exponent care să îi reprezinte la nivel local, lucrurile ar merge un pic mai bine. Nu este uşor să strângi toate aceste persoane într-un grup unit, mai ales că nimeni nu a făcut asta până acum aici. Dar merită să încerci, pentru o bună cauză, iar dacă acum nu va fi posibil intenţionez să fac acelaşi lucru la următoarele alegeri", a declarat Valentina iconaru pentru cotidianul “Obiectiv – Vocea Brăilei”.

Brăileanca lucrează, în prezent, ca responsabil, la secţia unei fabrici care face catering către companiile aeriene. Spune că are o situaţie materială decentă şi că este mulţumită de ceea ce a realizat în cei 15 ani de când se află în Italia.

Valentina a plecat din Brăila în anul 2000, pentru că a considerat că doar aşa îţi poate clădi un viitor. Ea provine dintr-o familie modestă - mama casincă, tatăl dulgher -, iar din cauza situaţiei materiale nu a reuşit să îşi termine studiile la Facultatea de Drept din Galaţi, unde a fost înscrisă pentru o perioadă. Tânăra este dezamăgită că nici la ora actuală, după atâţia ani, lucrurile nu au început să se îndrepte spre o direcţie bună în oraşul natal.

"Mi-ar plăcea tare mult să ajut oraşul în care m-am născut şi am trăit 24 de ani. Din păcate, nu ştiu cum mai poate fi ajutat acest oraş. În fiecare an vin acasă şi nu văd mari schimbări, din contră, aud mereu numai lucruri negative...se închide fabrica x, fabrica y etc. Unde vor munci brăilenii pe viitor? Cum se vor descurca?".

Dacă la aceste întrebări nu poate găsi un răspuns, Valentina şi-a propus ca măcar în comunitatea unde trăieşte acum să încerce să schimbe lucrurile în bine. Printre proiectele pe care le are pentru românii stabiliţi în Palombara, se numără ajutorarea familiilor cu venituri mici pentru a plăti costul lunar al grădiniţelor private, în condiţiile în care locurile la unităţile preşcolare de stat sunt limitate, înfiinţarea unui birou unde fiecare persoană poate merge pentru a expune şi a încerca să rezolve problemele la nivel birocratic, dar şi înfiinţarea unei biserici ortodoxe în zonă.

Valentina Iconaru candidează pe listele Partidului Democrat, iar printre contracandidaţi se numără alte două românce. Ca să devină consilier, brăileanca are nevoie de 120 de voturi, cel puţin.

http://adevarul.ro/locale/braila/valentina-iconaru-braileanca-ambitii-politice-italia-nu-nu-mai-suport-romanii-considerati-timpul-aia-fura-1_55684f56cfbe376e35b75e53/index.html